ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2769/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 412/CA/2012 - P.I. din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capătului 2 din cerere, invocată de pârâtul Guvernul României și a respins ca inadmisibil acest capăt din acțiunea formulată de reclamanta Comuna S., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, Curtea de apel a admis acțiunea formulată de reclamanta Comuna S. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 299.420,45 RON către reclamantă, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G.

nr. 15/2012. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea O.U.G. nr. 15/2012 și a actelor emise în aplicarea acestui act normativ este întemeiată deoarece ordonanțele emise de guvern nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ele sunt acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în temeiul art. 115 din Constituție.

S-a reținut că din nota de constatare din 20 iunie 2012 întocmită de Camera de Conturi a Județului Bihor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor reiese că unitatea administrativ teritorială nu înregistra arierate pentru cheltuieli curente și de capital la data de 06 aprilie 2012 și nici cofinanțare la proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, aflate în derulare la data de 08 mai 2012. Însă, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, respectiv contractul din 06 iunie 2011, aceasta avea în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012 proiecte cu finanțare externă nerambursabilă reprezentând: „Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în Județul Bihor", respectiv „Dezvoltare parc dejoacă în sat P., comuna S.", pentru care cofinanțarea din partea reclamantei este în sumă de 213.289 RON, respectiv 86.131,45 RON, obligație de cofinanțare pe care nu a putut să o execute urmare a nealocării sumei prevăzute prin H.G. nr. 255/2012. prin urmare, suma cu care reclamanta a fost prejudiciată prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 15/2012 în cuantum de 299.420,45 RON, reprezentând cofinanțarea reclamantei la cele două proiecte arătate mai sus.

2. Recursul declarat de pârât Împotriva sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată de a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a susținut în esență că soluția instanței de fond este greșită, întrucât a dispus restituirea sumei de 299.420,55 RON către intimata-reclamantă, deși așa cum a rezultat în urma verificărilor, aceasta nu avea înregistrate la data de 06 aprilie 2012 arierate pentru cheltuieli curente și de capital și, de asemenea, nu avea în derulare la data 08 mai 2012, proiecte cu finanțare externă nerambursabilă.

Recurentul a susținut că instanța de fond s-a limitat să facă referire la două proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, fără a demonstra că aceste proiecte erau derulare la data de 08 mai 2012. II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare cât și sub toate aspectele în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele expuse în continuare: Obiectul acțiunii judiciare formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna S. a vizat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. V alin. (1) din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. Astfel cum rezultă din prezentarea anterioară a sentinței prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de 299.420,45 RON reprezentând contravaloarea arieratelor pentru cheltuieli curente. Potrivit dispozițiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât prin acest act normativ s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat. Este necontestat, în litigiu, că prin H.G. nr. 255 din 3 aprilie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 235/06.04.2012 s-a aprobat suplimentarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, și alocarea acesteia bugetelor locale ale unor activități administrativ - teritoriale, potrivit anexei care face parte integrantă din hotărâre, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, că prin art. V din O.U.G.

nr. 15 din data de 8 mai 2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 306/08.05.2012, s-a stabilit că sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ - teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255 din 3 aprilie 2012, neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate, și că prin Decizia nr. 558 din data de 24 mai 2012 a Curții Constituționale, publicată în M. Of.

al României, Partea I, nr. 382/07.06.2012, s-a constatat că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15 din data de 8 mai 2012, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Curtea Constituțională a României a reținut, în considerentele Deciziei nr. 558/2012, că restituirea sumelor neutilizate de către autoritățile administrativ-teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanțare este constituțională, și că caracteristica urgentei însoțește alocarea unor sume din Fondul de rezervă aflat la dispoziția Guvernului din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exercițiului bugetar până la momentul efectuării plăților pentru care acestea au fost solicitate astfel că inexistenta unei situații care să se circumscrie stării de urgentă care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziția Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnări a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcționare a lor spre alte destinații.

Drept urmare, Curtea Constituțională a constatat că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ - teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora. În fine, Curtea Constituțională a mai reținut că, dacă restituirea sumelor în cauză s-ar aplica inclusiv unităților administrativ - teritoriale care nu au utilizat sumele până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și aveau în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, s-ar ajunge la aplicarea unui tratament juridic diferit în situații similare, împrejurare ce ar genera o inegalitate între unitățile administrativ - teritoriale bazată pe un element aleatoriu, și anume momentul concret al folosirii resurselor alocate. Existența arieratelor se verifică, în litigiu, prin raportare la criteriul de performanță privind neacumularea de arierate interne de către bugetul general consolidat prevăzut de O.U.G.

nr. 99/2009 privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional, convenit prin scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la București la 24 aprilie 2009 și prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al Fondului Monetar Internațional din 21 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, care stipulează că în înțelesul programului "arierate" înseamnă "sume de plată trecute de scadență cu 90 de zile (în conformitate cu definiția cheltuielilor din ESA95)". În ce privește existența unui/unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare se constată că prin art. 2 alin. (3) lit. e) din O.U.G.

nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, cu modificările și completările ulterioare, "cofinanțarea publică" este definită ca fiind "orice contribuție pentru finanțarea cheltuielilor eligibile din sumele aprobate în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) - g) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, la art. 1 alin. (2) lit. a) - d) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cofmanțarea acordată de la bugetul de stat pentru alți beneficiari decât cei prevăzuți la art. 5 alin. (1) — (3) și (3 1 ), precum și alte cheltuieli similare, în sensul art. 2 alin. (5) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006", iar prin art. 2 alin. (3) lit. e) din același act normativ "cheltuielile eligibile" sunt definite ca fiind "cheltuielile efectuate de beneficiar, aferente proiectelor finanțate în cadrul programelor operaționale, care pot fi finanțate atât din instrumente structural, cât și din cofmanțarea publică și/sau cofmanțarea privată, conform reglementărilor legale comunitare și naționale în vigoare privind eligibilitatea cheltuielilor". S-a reținut, prin nota de constatare din 20 iunie 2012 întocmită de Camera de Conturi a Județului Bihor și Direcția Generală,

că suma de 550.000 RON aprobată Comunei S. prin H.G. nr. 255/2012 pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital precum și pentru cofmanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, nu are justificare în condițiile în care unitatea administrativ — teritorială nu a înregistrat arierate la 06 aprilie 2012 sau contracte cu finanțare nerambursabilă în derulare la data de 8 mai 2012 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012). Această notă de constatare cât și măsurile dispuse au fost însușite de către ordonatorul principal de credite al Unității Administrativ Teritoriale Comuna S. care a reprezentat persoana juridică în timpul controlului și a semnat pentru realitatea datelor constatate și reținute atât prin nota cât și în anexele acesteia.

Înalta Curte constată că este fondată critica recurentului referitoare la faptul că în ceea ce privește proiectele reținute de instanța de fond ca motiv pentru admiterea acțiunii, nu s-a făcut dovada că acestea erau în derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012. Guvernul României este îndreptățit, în situația în care sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 au fost utilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, dar pentru alte scopuri decât plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, să dispună restituirea acestor sume. În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este nelegală și netemeinică, în parte, hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., precum și în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei comuna Sântandrei ca neîntemeiată, și a menținerii soluției de în rest.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 412/CA/2012 - P.I. din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.