ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2502/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea formulată, reclamanta U.A.T. Comuna C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, anularea actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv Adresa din 9 mai 2012 a D.G.F.P. Bihor, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea acestuia la restituirea sumei de 380 mii lei alocați comunei C. prin H.G.

nr. 255/2012, precum și suma de 380 mii lei, care s-a pierdut ca urmare a returnării acestor bani, obligarea pârâților Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice să emită acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012, precum și obligarea pârâților Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv să se constate că O.U.G. nr. 15/2012 este nelegală prin excepție. Prin precizarea de acțiune, calificată ulterior ca și completare de acțiune, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri, ce trebuie făcută la nivelul sumei alocate și neutilizate, respectiv suma de 380.000 lei, în principal sau restabilirea situației anterioare adoptării O.U.G.

nr. 15/2012, ceea ce presupune realocarea de către pârâte a sumelor ce constituie prejudiciu și care presupune despăgubiri, în subsidiar. Totodată, s-a solicitat să se constate ca O.U.G. nr. 15/2012 este nelegală prin excepție capătul de cerere privind neconstituționalitatea acesteia, pentru aceleași motive pentru care este și neconstituțională, întrucât nu sunt respectate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, motive ce sunt expuse pe larg în cererea principală. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii principale de anulare a O.U.G. nr. 15/2012 și, implicit, a cererilor subsecvente formulate în legătură cu aceasta.

Totodată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la cererile formulate subsecvent la pct. B.1 și 2 din acțiune. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 394 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere de la pct. B 1, 3 și 4 din acțiune, invocată de pârâtul Guvernul României și respinge ca inadmisibile aceste capete de acțiune, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, pentru capetele de cerere de la pct. B 1 și 2 din acțiune, a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanta U.A.T. Comuna C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, pentru restul capetelor de cerere.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității capătului 1 de acțiune, privind anularea adresei nr. x/2012 a D.G.F.P. Bihor este întemeiată deoarece această adresă nu este un act administrativ, prin emiterea acestui act nefiind născute sau stinse raporturi juridice. Excepția inadmisibilității cu privire la capetele de cerere 3 și 4 din acțiune este întemeiată. Se reține că prin aceste cereri partea reclamantă solicită obligarea pârâților Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv obligarea de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare aceste prevederi.

Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012. Instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, avea înregistrate arierate pentru cheltuieli curente și de capital sau avea în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare din partea reclamantei.

Astfel, în ceea ce privește contractul de lucrări din 14 noiembrie 2007, acesta a fost finalizat în anul 2010, conform procesului-verbal de recepție finală a lucrării, iar din tabelul cu facturi depus la dosar de reclamantă nu rezultă anul emiterii facturilor și ce reprezintă sumele facturate. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond recurenta-reclamantă U.A.T. Comuna C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a apreciat greșit probele din dosar, reținând că reclamanta nu a avut arierate, cu toate ca aceasta a depus la dosar facturile din 2 aprilie 2012, din 26 aprilie 2012 și din 26 mai 2012, care nu au fost emise pentru lucrări neexecutate, lucrările fiind executate și facturarea efectuată.

Recurenta precizează că hotărârea de consiliu local prin care s-a rectificat Bugetul de Venituri și Cheltuieli al Comunei C. a fost depusă la Instituția Prefectului Județului Bihor primind aviz de egalitate și nefiind contestată, astfel încât, dacă această prezumție nu a fost răsturnată și actul nu este contestat, trebuie avut în vedere faptul că această hotărâre de alocare a sumei acordate prin H.G. nr. 255/2012 este legală și temeinică, iar sumele alocate au fost repartizate pentru cheltuieli ale întregului an financiar. Totodată, arată că aceeași hotărâre de consiliu local împreună cu modul de repartizare a sumelor alocate în bugetul comunei a fost depusă și la Serviciul Sinteză și Asistență Elaborări și Execuție Bugete Locale din cadrul DGFP Bihor, neexistând obiecțiuni cu privire la modul de alocare a sumelor alocate după primirea acestora prin hotărârea de guvern.

Cu privire la Nota de constatare întocmită de către reprezentanții Camerei de Conturi Bihor, recurenta o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală întrucât nu respectă prevederile art. 125, 126 și 168 din H.G. nr. 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.

Incidente în cauză sunt și dispozițiile art. 66 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, susține recurenta, iar controlul efectuat de Camera de conturi Bihor nu poale fi încadrat nici în aceste prevederi întrucât nu are ca argument una din situațiile prevăzute pentru un control excepțional și nici nu s-a solicitat întocmirea unui plan prin care autoritatea locală să se oblige să se supună prevederilor art. 65 alin. (2). Recurenta susține, prin urmare, că Nota de constatare și adresa Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor reprezintă o ilegalitate și un abuz de drept. Potrivit art. 120 din Constituția României prin emiterea O.U.G. nr 15/2012 și aplicabilitatea art. V din aceasta s-a încălcat principiul autonomiei locale, lucru reținut și de Curtea Constituțională a României în motivarea Deciziei nr. 558/2012 privitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza 1 din O.U.G.

nr. 15/2012, care reține că: "Astfel, pe baza H.G. nr. 255/2012 au fost defalcate din taxa pe valoarea adăugată sumele necesare pentru echilibrarea bugetelor locale ale unor autorități ale administrației publice locale. Din momentul în care sumele defalcate au intrat ca venituri în bugetele locale rectificate, aceste sume nu mai pot fi retrase, decât ca urmare a încălcării prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituție referitoare la autonomia locală financiară. O asemenea încălcare ar avea consecințe negative asupra drepturilor și libertăților cetățenilor care formează colectivitatea locală din raza de activitate a autorităților administrației publice locale în cauză". 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Obiectul acțiunii judiciare formulate de U.A.T. Comuna C. a vizat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice. Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituționala a decis după cum urmează: "Constată că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G.

nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012". În considerentele aceleiași decizii, se arată printre altele că "Guvernul, prin autoritatea specială în materie, trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume. Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012, Guvernul este îndreptățit să dispună restituirea acestora". Din cuprinsul Notei de constatare și anexelor acesteia rezultă că Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna C. avea înregistrate, la data de 6 aprilie 2012 (data intrării în vigoare a H.G. nr. 255/2012), arierate pentru cheltuieli curente și de capital în sumă de 380.000 lei. Înalta Curte observă că Guvernul României a adoptat H.G. nr. 705/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale. Ulterior, în aplicarea acestei hotărâri de guvern, s-a procedat la verificarea unităților administrativ-teritoriale, iar din verificarea anexei la această hotărâre s-a constatat că localității C. i-a fost alocată suma de 84.000 lei (poz.

61) pentru achitarea arieratelor, sumă care corespunde cu suma indicată în nota de constatare întocmită de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a județului Bihor, prin aceeași notă stabilindu-se și faptul că la nivelul autorității locale nu au fost înregistrate proiecte cu finanțare europeană din fonduri nerambursabile. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că acțiunea reclamantei este nefondată, având în vedere împrejurarea că aceasta nu a fost în măsură să facă dovada înregistrării unui cuantum mai mare de arierate sau derulare de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, dar și faptul că dispozițiile cuprinse în art. V din O.U.G.

nr. 15/2012 au fost declarate constituționale, Curtea Constituțională recunoscându-i Guvernului posibilitatea de aloca în situații extraordinare sume de bani suplimentare din fondul de rezervă, dar și obligația de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.T. Comuna C. împotriva Sentinței nr. 394/CA/2012 - P.I. din 19 noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014. Procesat de GGC - CL