ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2502/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2502/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta U.A.T.

Comuna C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României,

Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor,

anularea actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din O.U.G.

nr. 15/2012, respectiv Adresa din 9 mai 2012 a D.G.F.P. Bihor, obligarea

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata despăgubirilor pentru

prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012

și obligarea acestuia la restituirea sumei de 380 mii lei alocați comunei C.

prin H.G. nr. 255/2012, precum și suma de 380 mii lei, care s-a pierdut ca

urmare a returnării acestor bani, obligarea pârâților Guvernul României și Ministerul

Finanțelor Publice să emită acte administrative care să conducă la restabilirea

situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012,

precum și obligarea pârâților Guvernul României și Ministerul Finanțelor

Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare

prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv să se constate că O.U.G.

nr. 15/2012 este nelegală prin excepție.

Prin precizarea de

acțiune, calificată ulterior ca și completare de acțiune, reclamanta a

solicitat acordarea de despăgubiri, ce trebuie făcută la nivelul sumei alocate

și neutilizate, respectiv suma de 380.000 lei, în principal sau restabilirea

situației anterioare adoptării O.U.G. nr. 15/2012, ceea ce presupune realocarea

de către pârâte a sumelor ce constituie prejudiciu și care presupune

despăgubiri, în subsidiar.

Totodată, s-a

solicitat să se constate ca O.U.G. nr. 15/2012 este nelegală prin excepție

capătul de cerere privind neconstituționalitatea acesteia, pentru aceleași

motive pentru care este și neconstituțională, întrucât nu sunt respectate

prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația

publică, motive ce sunt expuse pe larg în cererea principală.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii

principale de anulare a O.U.G. nr. 15/2012 și, implicit, a cererilor

subsecvente formulate în legătură cu aceasta.

Totodată, a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la cererile

formulate subsecvent la pct. B.1 și 2 din acțiune.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 394 din 19 noiembrie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere

de la pct. B 1, 3 și 4 din acțiune, invocată de pârâtul Guvernul României și

respinge ca inadmisibile aceste capete de acțiune, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, pentru capetele de

cerere de la pct. B 1 și 2 din acțiune, a respins ca nefondată acțiunea

precizată formulată de reclamanta U.A.T. Comuna C., în contradictoriu cu

pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bihor, pentru restul capetelor de cerere.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității

capătului 1 de acțiune, privind anularea adresei nr. x/2012 a D.G.F.P. Bihor

este întemeiată deoarece această adresă nu este un act administrativ, prin

emiterea acestui act nefiind născute sau stinse raporturi juridice.

Excepția

inadmisibilității cu privire la capetele de cerere 3 și 4 din acțiune este

întemeiată.

Se reține că prin

aceste cereri partea reclamantă solicită obligarea pârâților Guvernul României

și Ministerul Finanțelor Publice de a emite acte administrative care să conducă

la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G.

nr. 15/2012, respectiv obligarea de a nu mai emite acte administrative care să

pună în aplicare aceste prevederi.

Prin Decizia nr. 558

din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că

dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt

constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr.

255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au

înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au

avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă

până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.

Instanța a reținut că

reclamanta nu a făcut dovada faptului că, la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012, avea înregistrate arierate pentru cheltuieli curente și de capital

sau avea în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă care necesită

cofinanțare din partea reclamantei.

Astfel, în ceea ce

privește contractul de lucrări din 14 noiembrie 2007, acesta a fost finalizat

în anul 2010, conform procesului-verbal de recepție finală a lucrării, iar din

tabelul cu facturi depus la dosar de reclamantă nu rezultă anul emiterii

facturilor și ce reprezintă sumele facturate.

exercitată în cauză

Împotriva hotărârii

instanței de fond recurenta-reclamantă U.A.T. Comuna C. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond a apreciat greșit probele din dosar,

reținând că reclamanta nu a avut arierate, cu toate ca aceasta a depus la dosar

facturile din 2 aprilie 2012, din 26 aprilie 2012 și din 26 mai 2012, care nu

au fost emise pentru lucrări neexecutate, lucrările fiind executate și

facturarea efectuată.

Recurenta precizează

că hotărârea de consiliu local prin care s-a rectificat Bugetul de Venituri și

Cheltuieli al Comunei C. a fost depusă la Instituția Prefectului Județului

Bihor primind aviz de egalitate și nefiind contestată, astfel încât, dacă

această prezumție nu a fost răsturnată și actul nu este contestat, trebuie avut

în vedere faptul că această hotărâre de alocare a sumei acordate prin H.G. nr.

255/2012 este legală și temeinică, iar sumele alocate au fost repartizate

pentru cheltuieli ale întregului an financiar.

Totodată, arată că

aceeași hotărâre de consiliu local împreună cu modul de repartizare a sumelor

alocate în bugetul comunei a fost depusă și la Serviciul Sinteză și Asistență

Elaborări și Execuție Bugete Locale din cadrul DGFP Bihor, neexistând

obiecțiuni cu privire la modul de alocare a sumelor alocate după primirea

acestora prin hotărârea de guvern.

Cu privire la Nota de

constatare întocmită de către reprezentanții Camerei de Conturi Bihor,

recurenta o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală întrucât nu respectă

prevederile art. 125, 126 și 168 din H.G. nr. 130/2010 pentru aprobarea

Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice

Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste

activități.

Incidente în cauză

sunt și dispozițiile art. 66 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice

locale, susține recurenta, iar controlul efectuat de Camera de conturi Bihor nu

poale fi încadrat nici în aceste prevederi întrucât nu are ca argument una din

situațiile prevăzute pentru un control excepțional și nici nu s-a solicitat

întocmirea unui plan prin care autoritatea locală să se oblige să se supună

prevederilor art. 65 alin. (2).

Recurenta susține,

prin urmare, că Nota de constatare și adresa Direcției Generale a Finanțelor

Publice Bihor reprezintă o ilegalitate și un abuz de drept.

Potrivit art. 120 din

Constituția României prin emiterea O.U.G. nr 15/2012 și aplicabilitatea art. V

din aceasta s-a încălcat principiul autonomiei locale, lucru reținut și de

Curtea Constituțională a României în motivarea Deciziei nr. 558/2012 privitoare

la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza 1

din O.U.G. nr. 15/2012, care reține că: "Astfel, pe baza H.G. nr. 255/2012

au fost defalcate din taxa pe valoarea adăugată sumele necesare pentru

echilibrarea bugetelor locale ale unor autorități ale administrației publice

locale. Din momentul în care sumele defalcate au intrat ca venituri în bugetele

locale rectificate, aceste sume nu mai pot fi retrase, decât ca urmare a

încălcării prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituție referitoare la

autonomia locală financiară. O asemenea încălcare ar avea consecințe negative

asupra drepturilor și libertăților cetățenilor care formează colectivitatea

locală din raza de activitate a autorităților administrației publice locale în

cauză".

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât și

sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, pentru

considerentele expuse în continuare.

Obiectul acțiunii

judiciare formulate de U.A.T. Comuna C. a vizat acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. V alin. (1)

din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul

asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice.

Prin Decizia nr. 558

din 24 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, Curtea

Constituționala a decis după cum urmează:

"Constată că

dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea

unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al

finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate

ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care

se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către

unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente

unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de

proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 15/2012".

În considerentele

aceleiași decizii, se arată printre altele că "Guvernul, prin autoritatea

specială în materie, trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator

principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor

sume, dacă această alocare se justifică și numai în măsura în care această

justificare lipsește sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea

acestor sume. Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispozițiile art. V

alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri

financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor

publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate

de către unitățile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate

aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare

cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptățit să dispună

restituirea acestora".

Din cuprinsul Notei

de constatare și anexelor acesteia rezultă că Unitatea

Administrativ-Teritorială Comuna C. avea înregistrate, la data de 6 aprilie

2012 (data intrării în vigoare a H.G. nr. 255/2012), arierate pentru cheltuieli

curente și de capital în sumă de 380.000 lei.

Înalta Curte observă

că Guvernul României a adoptat H.G. nr. 705/2012 privind alocarea unei sume din

fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de

stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale.

Ulterior, în

aplicarea acestei hotărâri de guvern, s-a procedat la verificarea unităților administrativ-teritoriale,

iar din verificarea anexei la această hotărâre s-a constatat că localității C.

i-a fost alocată suma de 84.000 lei (poz. 61) pentru achitarea arieratelor,

sumă care corespunde cu suma indicată în nota de constatare întocmită de Curtea

de Conturi a României - Camera de Conturi a județului Bihor, prin aceeași notă

stabilindu-se și faptul că la nivelul autorității locale nu au fost

înregistrate proiecte cu finanțare europeană din fonduri nerambursabile.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că acțiunea

reclamantei este nefondată, având în vedere împrejurarea că aceasta nu a fost

în măsură să facă dovada înregistrării unui cuantum mai mare de arierate sau

derulare de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, dar și faptul că

dispozițiile cuprinse în art. V din O.U.G. nr. 15/2012 au fost declarate

constituționale, Curtea Constituțională recunoscându-i Guvernului posibilitatea

de aloca în situații extraordinare sume de bani suplimentare din fondul de

rezervă, dar și obligația de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor

sume în alte scopuri decât cele stabilite.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de U.A.T. Comuna C. împotriva Sentinței nr. 394/CA/2012 - P.I. din 19

noiembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - CL