ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2015

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 1.508 din 25 martie

2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursurile declarate de Guvernul României și de M.F.P.

împotriva Sentinței civile nr. 334/CA-PI din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a

modificat sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei Unitatea

Administrativ-Teritorială comuna Cărpinet, ca nefondată.

A apreciat instanța

de recurs că, corect, s-a reținut prin sentința atacată, faptul că

intimata-reclamantă a beneficiat, în conformitate cu anexa la H.G. nr.

255/2012, de alocarea sumei de 380 mii RON din Fondul de rezervă bugetară aflat

la dispoziția Guvernului, cât și faptul că nu mai este necesară o nouă sesizare

a Curții Constituționale, întrucât aspectele de neconstituționalitate invocate

au constituit deja obiectul controlului instanței de contencios constituțional.

Potrivit

dispozițiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G.

nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la

dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele

unități administrativ-teritoriale care nu înregistrează fonduri externe

nerambursabile care necesită cofinanțare, astfel încât prin acest act normativ

s-a dispus ca sumele alocate și rămase neutilizate până la data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali

de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.

A reținut instanța de

recurs, în raport cu probatoriul administrat în cauză și cu cele statuate prin

Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții Constituționale, referitoare la

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (1) teza I din

O.U.G. nr. 15/2012, că intimata-reclamantă a fost verificată de către o echipă

de control formată dintr-un reprezentat al C.C. Județene Bihor și un reprezentant

al D.G.F.P. a județului Bihor, care au constatat prin Nota încheiată la data de

28 iunie 2012 că "Din suma repartizată, a fost utilizată:

- potrivit

destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012, suma de 0 lei;

- pentru alte

destinații, în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 suma de 57.183,64 RON, după

cum urmează (...):

- 57.183,64 RON

amenajare rigolă ...".

În ceea de privește

această sumă de 57.183,64 RON, neutilizată conform destinației prevăzute de

H.G. nr. 255/2012, s-a dispus în sarcina ordonatorului principal de credite al

bugetului local să procedeze la virarea sumei datorate bugetului de stat.

Din cuprinsul

aceleiași Note de constatare, a rezultat că Unitatea Administrativ-Teritorială

comuna Cărpinet avea înregistrate la data de 6 aprilie 2012 arierate pentru

cheltuielile curente și de capital în sumă de 107.462,82 RON iar în ceea ce

privește proiectele cu finanțare externă nerambursabilă, pentru suma de

15.400,88 RON necesită cofinanțare.

Această notă de

constatare, cât și măsurile dispuse, au fost însușite de către ordonatorul

principal de credite al Unității Administrativ-Teritoriale comuna Cărpineț,

care a reprezentat persoana juridică în timpul controlului și a semnat pentru

realitatea datelor constatate și reținute atât prin notă, cât și în anexele

acesteia.

Astfel, a constatat

instanța de control judiciar că, în mod eronat, s-a dispus obligarea la

restituirea sumei de 122.863,7 RON către intimata reclamantă, fără a reține

faptul că, pe de o parte, aceasta a utilizat suma de 57.183,64 RON în afara

destinațiilor stabilite prin H.G. nr. 255/2012, iar, pe de altă parte, faptul

că suma de 322.816,36 RON a rămas neutilizată.

anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare intimata reclamantă Unitatea

Administrativ-Teritorială comuna Cărpinet, întemeiată pe dispozițiile art. 317

și urm. C. proc. civ., solicitând desființarea deciziei și, rejudecându-se

recursul, admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Într-o primă critică,

susține contestatoarea că, pentru termenul de judecată din data de 25 martie

2014, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurenții, iar cererea de

amânare a cauzei, în vederea comunicării întâmpinării, a fost respinsă de către

instanța de recurs, deși la dosar nu erau depuse dovezile de comunicare a

întâmpinării formulate în cauză.

Continuă

contestatoarea, într-un alt motiv, că decizia pronunțată este rezultatul unei

greșeli materiale, instanța de recurs omițând să cerceteze unul din motivele de

modificare a sentinței recurate, deoarece nu a observat faptul că Unitatea

Administrativ-Teritorială comuna Cărpinet avea arierate în sumă de 107.462,82

RON, dar și 15.400,88 RON, reprezentând contribuția sa la cofinanțarea

Contractului de finanțare prin Programul Operațional Regional 2007 - 2013 Axa

prioritară Dezvoltarea durabilă și promovarea potențialului turistic și crearea

infrastructurii necesare creșterii atractivității României, intitulat

"Cărpinet tradiția statului românesc".

Astfel, apreciază că,

atâta timp cât existau arierate, soluția instanței de recurs trebuia să fie de

respingere a recursului și de menținere a sentinței civile recurate, soluția de

admitere a recursului nefiind decât rezultatul unei greșeli materiale și a

omisiunii de a cerceta vreunul din motivele de modificare a sentinței recurate.

Susține că nu are

relevanță folosirea din aceste sume pentru o altă destinație decât aceea de

arierat, cum ar fi suma de 57.183,64 RON pentru amenajarea de rigole, deoarece,

între sumele achitate neconform și sumele ce i-au fost alocate pentru plata

arieratelor și cotelor de cofinanțare, nu poate opera compensarea, pentru

sumele achitate nelegal și în afara destinației putându-se antrena răspunderea

persoanei care a efectuat această plată, însă sumele pentru care a înregistrat

arierate, ar fi trebuit să-i fie restituite.

Mai arată că se

consideră discriminată, pentru că, într-o cauză similară, o altă unitate

administrativ-teritorială, care înregistrează arierate în același mod, va primi

sumele respective.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra contestației în anulare

contestația în anulare, în raport cu decizia atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată

calea de atac formulată, pentru următoarele considerente.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere

înseși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în

condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și

să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte constată

că, deși contestatoarea a invocat, generic, drept temei al contestației în

anulare, art. 317 și urm. C. proc. civ., primul motiv se circumscrie la art.

317 alin. (1) pct. 1, iar, cel de-al doilea motiv, la art. 318, ambele ipoteze

reglementate de articol.

Referitor la primul

motiv al contestației în anulare, potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare,

pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi

invocate pe calea apelului sau recursului:

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii".

Sunt neîntemeiate

susținerile contestatoarei privind lipsa de procedură pentru termenul de

judecată la care s-a soluționat recursul, cu motivarea că nu s-au întors la

dosar dovezile de comunicare a întâmpinării pe care a formulat-o în cauză.

Se constată,

verificând lucrările dosarului în care s-a pronunțat decizia recurată, că,

pentru termenul din 25 martie 2014, procedura de citare a fost legal

îndeplinită cu toate părțile în proces.

Pentru

recurenții-pârâți Guvernul României și M.F.P., la dosar au fost depuse dovezile

de îndeplinire a procedurii de citare, care cuprind mențiunile prevăzute la

art. 100 C. proc. civ.

De altfel, conform

art. 89 alin. (2) C. proc. civ., în privința recurentului-pârât M.F.P., nici nu

s-ar fi putut susține vicierea procedurii de citare, de vreme ce reprezentantul

acestuia a fost prezent la termenul de judecată.

Deci, aspectul

invocat de contestatoare, privind lipsa dovezilor de comunicare a întâmpinării,

nu are relevanță asupra aprecierii procedurii de chemare a părții pentru ziua

când s-a judecat pricina. Întâmpinarea intimatei-reclamante a fost comunicată

recurenților prin adrese emise de către instanță, la dosar existând copiile

acestor adrese.

În ceea ce privește

cel de-al doilea motiv al contestației în anulare, potrivit art. 318 C. proc.

civ., care reglementează contestația în anulare specială, "Hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să

cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În ceea ce privește

teza I a acestui articol, Înalta Curte reține că prin greșeală materială se

înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin

confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și

care este determinantă pentru soluția pronunțată. Teza a II-a a art. 318 C.

proc. civ. privește numai omisiunea instanței de a examina unul din motivele de

modificare prevăzute de art. 304, iar nu argumentele de fapt și de drept

invocate de părți.

Deci, pentru a putea

fi întemeiată o contestație în anulare îndreptată împotriva unei decizii

pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată

de o parte să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs,

pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o

reapreciere a probelor. Greșelile instanței de recurs, care deschid calea

contestației în anulare, trebuie să fie greșeli de fapt, și nu greșeli de

judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Însă, în cauză,

contestatoarea apreciază că instanța de recurs, de vreme ce a reținut că

existau arierate în sumă de 107.462,82 RON și 15.400,88 RON cota de

cofinanțare, ar fi trebuit să respingă recursul și să mențină sentința

recurată. De asemenea, în opinia sa, nu are relevanță folosirea din aceste sume

pentru o altă destinație decât aceea de arierat, cum ar fi suma de 57.183,64

RON pentru plata unor amenajări de rigole, pentru că între sumele achitate

neconform și sumele alocate arieratelor și cotelor de cofinanțare nu poate

opera compensarea și pentru că se poate antrena răspunderea persoanei care a

efectuat plata nelegal și în afara destinației.

Prin urmare, se

constată că, prin susținerile sale, contestatoarea pune în discuție aspecte

care exced noțiunii de greșeală materială, care nu poate fi interpretată

extensiv, neputându-se reține erorile privitoare la realizarea propriu-zisă a

judecății, privitoare la legalitatea hotărârii care s-a pronunțat.

De asemenea, Înalta

Curte reține că, prin cerere, contestatoarea nu aduce argumente în susținerea

aspectului privind omisiunea instanței de a examina unul din motivele de

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ci, pe lângă cele arătate

anterior, apreciază greșită soluția instanței de recurs, apreciindu-se

discriminată față de o unitate administrativ-teritorială aflată într-o situație

similară, în opinia sa.

Întreaga argumentare

a contestatoarei duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea

soluției, printr-o rediscutare a cauzei, însă legea nu a urmărit să deschidă

părții recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță.

soluției adoptate

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile impuse de dispozițiile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ., va

respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială comuna Cărpinet

împotriva Deciziei nr. 1.508 din 25 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2015.

Procesat de GGC - N