ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2910/2015

Decizia nr. 2910/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1661 din 1 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței civile nr. 341/CA/2012 - PI din 22 octombrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și au fost obligați recurenții la plata, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești, a sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, mai întâi, că nu poate fi primită excepția lipsei de interes a recursurilor, raportat la H.G. nr. 1207 din 12 decembrie 2007, câtă vreme subzistă interesul autorităților publice în eventuala recuperare a sumelor astfel alocate, în situația în care o instanță de judecată s-ar pronunța cu privire la caracterul nejustificat al pretențiilor unității administrativ teritoriale, în condițiile concrete ale speței, chiar prin prisma Deciziei Curții Constituționale nr. 558 din 24 mai 2012, invocată în preambulul actului normativ.

A reținut, de asemenea, că examinarea temeiniciei cererii reclamantei-intimate, privind restituirea sumelor alocate în temeiul H.G. nr. 255/2012 și rambursate în baza art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012, raportat la decizia Curții Constituționale, sus-menționată, implică verificarea existenței următoarelor ipoteze: unitatea administrativ teritorială a primit finanțare, în temeiul H.G. nr. 255/2012, iar aceasta nu a fost utilizată până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și a fost restituită; unitatea administrativ teritorială avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital la data de 8 mai 2012; unitatea administrativ-teritorială avea în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă și avea neachitată cota de cofinanțare la aceste proiecte la data de 8 mai 2012.

Din conținutul înscrisurilor depuse în cauză - adresa nr. 31346 din 12 aprilie 2012 emisă de DGFP Bihor, prin care se comunică UAT Comuna Buntești alocarea, în baza dispozițiilor H.G. nr. 255/2012, a sumei de 610.000 lei; adresa emisă de intimata-reclamantă privind situația arieratelor înregistrate la data de 6 aprilie 2012, reținută și în cuprinsul Notei de constatare încheiată de Camera de Conturi a Județului Bihor la data de 27 iunie 2012, care individualiza suma la cuantumul de 532.000 lei; Nota de constatare încheiată de Camera de Conturi a Județului Bihor la data de 27 iunie 2012 care confirmă existența unei sume de 167.666 lei, încă disponibilă, din fondurile alocate în baza H.G. nr. 255/2012; adresa emisă de intimata-reclamantă privind situația arieratelor la data de 8 mai 2012, în care este evidențiată suma de 442.000 lei; adresa emisă de UAT comuna Buntești din care rezultă că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 arieratele erau în cuantum de 907.140,39 lei - rezultă cu evidență îndeplinirea condițiilor enumerate anterior, anume alocarea, către intimata-reclamantă Comuna Buntești, a unor sume în temeiul H.G. nr. 255/2012, utilizate doar parțial până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și înregistrarea, de către aceasta, a unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, astfel încât în mod întemeiat a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată.

S-a mai reținut de către instanța de recurs ca nefiind relevantă, în speță, folosirea unor sume alocate din Fondul de Rezervă în afara destinației avute în vedere de H.G. nr. 255/2012, acest aspect urmând a constitui obiectul unei eventuale acțiuni separate a instituțiilor abilitate, deși din susținerile recurentei-pârâte DGFP Bihor rezultă că intimata-reclamantă a restituit deja suma respectivă, în cuantum de 120.473,4 lei, la bugetul de stat.

Nici argumentele recurentei DGFP Bihor privind erorile comise de către instanța de fond în aprecierea cuantumului sumelor utilizate nu pot constitui motiv de casare a hotărârii recurate, câtă vreme din întreg ansamblul probator rezultă că suma apreciată ca neutilizată, la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, și a cărei restituire s-a solicitat în baza art. V alin. (1) este cea de 167.666 lei, reținută și de către instanța de fond.

Împrejurarea că, prin H.G. nr. 1207 din 12 decembrie 2012, Guvernul României a înțeles să aloce suma de 9.549 mii lei bugetelor locale ale unor unități administrativ-teritoriale, printre care și intimata-reclamantă Comuna Buntești, pentru plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte finanțate din fonduri externe nerambursabile, departe de a indica stingerea interesului acesteia în susținerea pretențiilor sale, întărește concluzia privind nelegalitatea demersurilor inițial criticate și justețea dispozițiilor instanței de fond.

Împotriva Deciziei nr. 1661 din 1 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recurentul Ministerul Finanțelor Publice a formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a susținut, în esență, că prin decizia atacată instanța de recurs nu a soluționat excepția lipsei de obiect a acțiunii, sustenabilă sub imperiul unui incident intervenit după soluționarea litigiului în prim grad de jurisdicție și care reclama înlăturarea efectelor Sentinței civile nr. 341/2012 punitiv pecuniare, inerente unei obligații corelative dreptului pretins, stinsă prin efectul Hotărârii Guvernului nr. 1207/2012.

Considerentele și decizia Înaltei Curți

Examinând actele dosarului, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

C. proc. civ. reglementează două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun, (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

În ceea ce privește contestația în anulare specială, C. proc. civ. prevede în art. 318, două motive, și anume când dezlegarea dată a fost rezultatul unei erori materiale sau instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., invocată în prezenta speță de către contestator, este deschisă atunci când instanța de recurs s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele de recurs cu care a fost învestită.

Însă, lipsa de obiect a acțiunii a fost invocată de către recurentul Ministerul Finanțelor Publice la termenul stabilit pentru soluționarea recursului, nefiind un motiv de recurs.

De principiu, instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit aspect sau o afirmație a recurentei nu deschide calea contestației în anulare speciale, în condițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Din perspectiva analizei efectuate în prezenta decizie, se constată că motivul invocat de Ministerul Finanțelor Publice - omisiunea instanței de recurs de a soluționa excepția lipsei de obiect a acțiunii - nu se circumscrie noțiunii de omisiune de analizare a motivelor de recurs, astfel cum este reglementată în cuprinsul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., text care nu cuprinde pretinse erori de fond, de judecată, în legătură cu aprecierea probelor, a stării de fapt sau a interpretării și aplicării prevederilor legale incidente în cauză.

Față de considerentele de mai sus, se va respinge contestația în anulare formulată de reclamant, ca nefondată.

Contestatorul, fiind în culpă procesuală urmare a respingerii ca nefondată a contestației în anulare, va fi obligat, în temeiul art. 274 alin. (1) și cu aplicarea art. 274 alin. (3) din același act normativ, la plata în favoarea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei nr. 1661 din 1 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatorul Ministerul Finanțelor Publice la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei, reprezentând onorariu de avocat, către intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Buntești, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2015.

Procesat de GGC - CL