ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4127/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4127/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 februarie 2009 sub nr. 1594/1/2009,
contestatorii B.M.N., B.S. în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului
Moreni și Prefectura Județului Dâmbovița au solicitat anularea deciziei civile nr.
7431 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 420/42/2007.
În motivarea
contestației s-a arătat că decizia a cărei anulare se solicită este nelegală
având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse suficiente înscrisuri,
neanalizate de instanța, care conduceau la admiterea recursului și nu
respingerea lui, cum greșit a dispus instanța de recurs.
Contestația
în anulare a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
În vederea
soluționării cauzei s-a dispus atașarea Dosarului nr. 420/42/2007 în care s-a
pronunțat decizia civilă a cărei anulare se solicită.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată ca fiind nefondată
contestația în anulare în sensul considerațiilor ce succed.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia
părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile
limitativ prevăzute de lege.
Ea poate fi exercitată în scopul
retractării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme
procedurale iar nu și pentru netemeinicie.
Dispozițiile
cuprinse în art. 317-321 C. proc. civ. consacră două forme ale contestației în
anulare: contestația în anulare obișnuită și contestația în anulare specială.
Diferența
dintre cele două forme ale contestației în anulare are ca temei obiectul și
motivele diferite pentru care ele pot fi exercitate.
În cauza
pendinte, contestatorii având în vedere temeiul de drept invocat, art. 318 C.
proc. civ., au formulat împotriva deciziei pronunțate în recurs, contestație în
anulare specială.
C. proc. civ.
consacră două motive pentru exercitarea contestației în anulare specială.
Primul motiv
de contestație în anulare specială vizează situația când dezlegarea dată
recursului este rezultatul unei greșeli materiale. Legea are în vedere acele
greșeli formulate care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului.
Al doilea
motiv de contestație în anulare specială se referă la situația în care instanța
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de recurs.
În speța
supusă analizei, contestatorii, în considerentele contestației au invocat doar
temeiul de drept, respectiv dispozițiile art. 318 C. proc. civ. fără a indica
vreunul din cele două motive ale contestației în anulare propriu-zisă mai sus
arătată.
În
motivarea contestației se critică faptul că instanța de recurs respingând
recursul, nu au luat în considerare înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Or, această
nemulțumire a contestatorilor vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii
contestate și, așa cum s-a arătat, contestația în anulare fiind o cale
extraordinară de atac de retractare, părțile pot obține desființarea unei
hotărâri numai pentru cazurile limitativ revăzute de lege, cazuri care nu au
fost indicate de contestatori în prezenta cauză.
Așa fiind, Înalta
Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatorii B.M.N. și B.S.S. împotriva Deciziei
nr. 7431 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă
și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.