ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7431/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7431/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față constată:
Prin
cererea înregistrată la 15 iulie 2005 reclamanții B.M.N.
și B.S.S. au solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de 120 mp teren
și a unei construcții situate în municipiul Moreni, județul Dâmbovița și
acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 640 mp și 3
construcții situate în aceeași localitate invocând incidența Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 248 din 17 februarie
2006, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins cererea, reținând că,
atâta timp cât
nu s-a făcut dovada
existenței unui refuz privind soluționarea notificării
de către entitatea deținătoare a imobilelor,
reclamanții nu au deschisă
calea unei acțiuni în justiție pentru
valorificarea pretențiilor.
Prin decizia
civilă nr 286 din 11 octombrie 2006, rămasă irevocabilă
prin
nerecurare, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamanți și a
schimbat sentința în sensul că a constatat dreptul reclamanților de a beneficia
de despăgubiri în echivalent bănesc pentru suprafața de 640 mp și construcțiile
edificate pe acesta, imobile situate în orașul Moreni, , județul Dâmbovița.
Prin aceeași decizie au fost respinse cererea
reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată și excepția lipsei
calității
procesuale pasive a pârâtei
Prefectura județului Dâmbovița.
Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2006
reclamantul B.N.
a solicitat îndreptarea
erorii materiale strecurată în dispozitivul
sentinței civile nr. 248 din
17 februarie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul de a se constata că
instanța a fost investită cu cerere de acordare de măsuri reparatorii și pentru
o suprafață de 500 mp teren intravilan situat în str. A.I.
Prin încheierea din 15 decembrie 2006,
Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins cererea, reținând că din
verificarea lucrărilor dosarului nu rezultă că în cuprinsul sentinței s-ar fi
strecurat vreo eroare în sensul celei arătate de reclamant.
Împotriva acestei
încheieri au declarat apel reclamanții B.N.
și B.S.,
susținând că omisiunea de a se indica în cuprinsul cererii de chemare în
judecată și a suprafeței de 500 mp
teren
atrag nelegalitatea sentinței pronunțată de tribunal și, pe cale de
consecință,
se impunea îndreptarea acestei erori.
Prin decizia
civilă nr. 143 din 22 martie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca fiind
lipsit
de interes apelul declarat de reclamanta B.S. și, ca
nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N.
În motivarea deciziei s-a reținut că potrivit
art. 281 C. proc. civ., pe această cale se îndreaptă erori materiale strecurate
în cuprinsul hotărârilor judecătorești și nu omisiuni ale cererilor de chemare
în judecată, astfel cum eronat invocă
reclamantul,
cu mențiunea că procesul civil este guvernat de principiul
disponibilității,
judecătorii fiind ținuți să hotărască numai cu privire la obiectul cererii de
chemare în judecată.
Totodată, instanța a reținut că, atâta timp cât
reclamanta B.S. nu a căzut în pretenții, ea nefiind titularul cererii de
îndreptare eroare materială, aceasta nu are deschis exercițiul căii de
atac a apelului, nejustificând un interes în
acest sens.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanții B.N.
și B.S.
susținând că hotărârea atacată a fost dată
cu
încălcarea dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.
În motivarea
recursului reclamanții susțin că greșeala strecurată
în
cererea dedusă judecății, în sensul omisiunii formulării unor pretenții și cu
privire la suprafața de 500 mp teren, este imputabilă avocatului care a
redactat cererea și apreciază că această greșeală poate fi îndreptată în
procedura prevăzută de dispozițiile legale mai sus arătate.
Analizând criticile formulate de reclamanți,
care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele
considerente:
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc.
civ. pot fi îndreptate, din
oficiu sau la
cerere, erorile ori omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile
părților sau cele de calcul și orice alte erori materiale din hotărâre sau
încheieri, adică acele greșeli săvârșite de judecători din
neatenție și
care nu presupun o modificare a soluției dată de judecător, respectiv, acele
greșeli care nu pun în discuție întinderea
pretențiilor
deja admise, în sensul majorării sau micșorării lor.
Din
cuprinsul dispoziției legale menționate rezultă cu evidență că
pe această cale nu se îndreaptă erori
materiale strecurate în cuprinsul
cererilor de chemare în
judecată sau al altor acte procedurale îndeplinite de către părțile litigante,
erori care nu sunt imputabile judecătorului ci părților ori avocaților
acestora.
Or, prin
cererea dedusă judecății în prezenta cauză se solicită a
se
modifica însuși obiectul cererii care a fost dedusă judecății, după ce judecata
a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești rămasă
definitivă și irevocabilă, sub motiv că avocatul a omis, din eroare, să
formuleze prin cererea de chemare în judecată
pretenții
și cu privire la un alt bun imobil, altul decât cele care au făcut
obiectul
analizei instanțelor judecătorești.
O asemenea solicitare prin care se
urmărește în realitate, o
modificare a
pretențiilor deja admise printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu
constituie o eroare materială și nu se circumscrie sferei
greșelilor la
care se referă dispozițiile art. 281 C. proc. civ., sens în care, în mod just,
instanțele de fond au reținut că nu poate fi primită.
Așa fiind,
pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul
dedus judecății se dovedește a fi nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanții B.N.N. și B.S.S. împotriva deciziei
nr. 143 din 22 martie
2007 a Curții de Apel Ploiești,
secția civilă și pentru cauze cu minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26
noiembrie 2008.