ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7431/2008

Asupra recursului de față constată: Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2005 reclamanții B.M.N. și B.S.S. au solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de 120 mp teren și a unei construcții situate în municipiul Moreni, județul Dâmbovița și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 640 mp și 3 construcții situate în aceeași localitate invocând incidența Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 248 din 17 februarie 2006, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins cererea, reținând că, atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unui refuz privind soluționarea notificării de către entitatea deținătoare a imobilelor, reclamanții nu au deschisă calea unei acțiuni în justiție pentru valorificarea pretențiilor.

Prin decizia civilă nr 286 din 11 octombrie 2006, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat sentința în sensul că a constatat dreptul reclamanților de a beneficia de despăgubiri în echivalent bănesc pentru suprafața de 640 mp și construcțiile edificate pe acesta, imobile situate în orașul Moreni, , județul Dâmbovița. Prin aceeași decizie au fost respinse cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Prefectura județului Dâmbovița. Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2006 reclamantul B.N. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 248 din 17 februarie 2006 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul de a se constata că instanța a fost investită cu cerere de acordare de măsuri reparatorii și pentru o suprafață de 500 mp teren intravilan situat în str. A.I.

Prin încheierea din 15 decembrie 2006, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a respins cererea, reținând că din verificarea lucrărilor dosarului nu rezultă că în cuprinsul sentinței s-ar fi strecurat vreo eroare în sensul celei arătate de reclamant. Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanții B.N. și B.S., susținând că omisiunea de a se indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată și a suprafeței de 500 mp teren atrag nelegalitatea sentinței pronunțată de tribunal și, pe cale de consecință, se impunea îndreptarea acestei erori. Prin decizia civilă nr. 143 din 22 martie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca fiind lipsit de interes apelul declarat de reclamanta B.S.

și, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N. În motivarea deciziei s-a reținut că potrivit art. 281 C. proc. civ., pe această cale se îndreaptă erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătorești și nu omisiuni ale cererilor de chemare în judecată, astfel cum eronat invocă reclamantul, cu mențiunea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, judecătorii fiind ținuți să hotărască numai cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată. Totodată, instanța a reținut că, atâta timp cât reclamanta B.S. nu a căzut în pretenții, ea nefiind titularul cererii de îndreptare eroare materială, aceasta nu are deschis exercițiul căii de atac a apelului, nejustificând un interes în acest sens.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții B.N. și B.S. susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. În motivarea recursului reclamanții susțin că greșeala strecurată în cererea dedusă judecății, în sensul omisiunii formulării unor pretenții și cu privire la suprafața de 500 mp teren, este imputabilă avocatului care a redactat cererea și apreciază că această greșeală poate fi îndreptată în procedura prevăzută de dispozițiile legale mai sus arătate. Analizând criticile formulate de reclamanți, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. pot fi îndreptate, din oficiu sau la cerere, erorile ori omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul și orice alte erori materiale din hotărâre sau încheieri, adică acele greșeli săvârșite de judecători din neatenție și care nu presupun o modificare a soluției dată de judecător, respectiv, acele greșeli care nu pun în discuție întinderea pretențiilor deja admise, în sensul majorării sau micșorării lor. Din cuprinsul dispoziției legale menționate rezultă cu evidență că pe această cale nu se îndreaptă erori materiale strecurate în cuprinsul cererilor de chemare în judecată sau al altor acte procedurale îndeplinite de către părțile litigante, erori care nu sunt imputabile judecătorului ci părților ori avocaților acestora.

Or, prin cererea dedusă judecății în prezenta cauză se solicită a se modifica însuși obiectul cererii care a fost dedusă judecății, după ce judecata a fost finalizată prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă și irevocabilă, sub motiv că avocatul a omis, din eroare, să formuleze prin cererea de chemare în judecată pretenții și cu privire la un alt bun imobil, altul decât cele care au făcut obiectul analizei instanțelor judecătorești. O asemenea solicitare prin care se urmărește în realitate, o modificare a pretențiilor deja admise printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu constituie o eroare materială și nu se circumscrie sferei greșelilor la care se referă dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., sens în care, în mod just, instanțele de fond au reținut că nu poate fi primită. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.N.N. și B.S.S. împotriva deciziei nr. 143 din 22 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.