ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8790/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 324 din 18 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții U.V. și D.I.C. împotriva pârâtei Primăria municipiului Moreni. La soluționarea cauzei instanța a avut în vedere actele dosarului față de care a reținut următoarele: Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 242 din 3 martie 1950 autorii reclamanților au cumpărat suprafața de 1500 mp teren situat în orașul Moreni și nu au făcut dovada modului de preluarea a imobilului de către stat. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul este ocupat de un bloc de locuințe în parte, o altă parte reprezintă o cale de acces iar cealaltă parte aparține unei societăți particulare și unei persoane fizice.

Având în vedere că s-au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii fondului funciar, reclamanții fiind propuși pentru a primi despăgubiri, s-a făcut aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001 reținându-se că imobilul în cauză nu intră sub incidența acestui act normativ. Prin decizia civilă nr. 726 din 25 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe, reținându-se în motivare următoarele considerente: Apelanții-reclamanți au adresat în termen legal notificare către unitatea deținătoare a imobilului, respectiv intimata-pârâtă, notificare care a fost respinsă cu motivarea că reclamanții nu au făcut dovada preluării de către stat a imobilului de la autorii lor.

Reclamanții nu au făcut dovada preluării imobilului de către stat de la autorii lor iar pe de altă parte terenul în litigiu este în prezent ocupat de un bloc de locuințe așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat. Față de susținerile apelanților-reclamanți făcute în fața instanței de fond în sensul că au fost propuși pentru a primi despăgubiri în baza Legii fondului funciar, s-a reținut incidența în cauză a art. 8 din Legea 10/2001, excluzându-se imobilul în litigiu de la aplicarea acestei legi. Împotriva deciziei de apel au formulat recurs reclamanții-apelanți criticând-o pentru următoarele motive: Dovezile exproprierii se află în arhiva Primăriei Moreni care refuză cu desăvârșire atașarea acestora, deși acest lucru s-a solicitat și prin motivele de apel.

Imobilul revendicat intră sub incidența Legii 10/2001 și nu sub incidența Legii fondului funciar după cum se reține de instanțe. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele care vor fi arătate în continuare. Instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada preluării de către stat a imobilului de la autorii lor în condițiile în care prin motivele de apel reclamanții au arătat că dovezile exproprierii se află în posesia Primăriei Moreni. Față de motivul de apel arătat, instanța trebuia să facă aplicarea art. 172 și art. 175 C. proc. civ. și să solicite de la Primăria Moreni situația juridică a imobilului, în vederea stabilirii astfel a modalității de preluare a imobilului în cauză.

Depunerea la dosar a decretului de expropriere și stabilirea astfel a temeiului de preluare a imobilului în cauză, includea imobilul în litigiu în domeniul de aplicare al Legii 10/2001 care în art. 11 reglementează măsurile de reparație care se pot lua pentru imobilele expropriate. În raport de situația juridică a imobilului urma să se aprecieze incidența sau nu în cauză a dispozițiilor art. 8 din Legea 10/2001, care se constată că s-au aplicat la o situație de fapt neclarificată. S-au avut în vedere dispozițiile art. 8 din Legea 10/2001, după cum rezultă din motivarea deciziei numai în raport de susținerea reclamanților în sensul că au fost propuși pentru a primi despăgubiri pentru terenul în litigiu în baza Legii fondului funciar și nu prin aprecierea regimului juridic al terenului și stabilirii astfel a dispozițiilor legale incidente.

Constatând prin urmare că în cauză nu a fost pe deplin stabilită situație de fapt în raport de care să se poată aprecia aplicarea corectă a legii, cu aplicarea art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 C. proc. civ. și să dispună admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții U.V. și D.I.C. împotriva deciziei nr. 726 din 25 mai 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia. Trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.