ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8790/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 324 din 18

martie 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanții U.V. și D.I.C. împotriva pârâtei Primăria

municipiului Moreni.

La soluționarea cauzei instanța a

avut în vedere actele dosarului față de care a reținut următoarele:

Prin actul de vânzare-cumpărare nr.

242 din 3 martie 1950 autorii reclamanților au cumpărat suprafața de 1500 mp

teren situat în orașul Moreni și nu au făcut dovada modului de preluarea a

imobilului de către stat.

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză rezultă că terenul este ocupat de un bloc de locuințe în parte, o altă

parte reprezintă o cale de acces iar cealaltă parte aparține unei societăți

particulare și unei persoane fizice.

Având în vedere că s-au formulat

cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii fondului

funciar, reclamanții fiind propuși pentru a primi despăgubiri, s-a făcut

aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001 reținându-se că imobilul în cauză nu intră

sub incidența acestui act normativ.

Prin decizia civilă nr. 726 din 25

mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe, reținându-se în

motivare următoarele considerente:

Apelanții-reclamanți au adresat în

termen legal notificare către unitatea deținătoare a imobilului, respectiv

intimata-pârâtă, notificare care a fost respinsă cu motivarea că reclamanții nu

au făcut dovada preluării de către stat a imobilului de la autorii lor.

Reclamanții nu au făcut dovada

preluării imobilului de către stat de la autorii lor iar pe de altă parte

terenul în litigiu este în prezent ocupat de un bloc de locuințe așa cum

rezultă din raportul de expertiză efectuat.

Față de susținerile apelanților-reclamanți

făcute în fața instanței de fond în sensul că au fost propuși pentru a primi

despăgubiri în baza Legii fondului funciar, s-a reținut incidența în cauză a

art. 8 din Legea 10/2001, excluzându-se imobilul în litigiu de la aplicarea acestei

legi.

Împotriva deciziei de apel au

formulat recurs reclamanții-apelanți criticând-o pentru următoarele motive:

Dovezile exproprierii se află în

arhiva Primăriei Moreni care refuză cu desăvârșire atașarea acestora, deși

acest lucru s-a solicitat și prin motivele de apel.

Imobilul revendicat intră sub

incidența Legii 10/2001 și nu sub incidența Legii fondului funciar după cum se

reține de instanțe.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

motivele care vor fi arătate în continuare.

Instanța de apel a reținut că nu s-a

făcut dovada preluării de către stat a imobilului de la autorii lor în

condițiile în care prin motivele de apel reclamanții au arătat că dovezile

exproprierii se află în posesia Primăriei Moreni.

Față de motivul de apel arătat,

instanța trebuia să facă aplicarea art. 172 și art. 175 C. proc. civ. și să

solicite de la Primăria Moreni situația juridică a imobilului, în vederea

stabilirii astfel a modalității de preluare a imobilului în cauză.

Depunerea la dosar a decretului de

expropriere și stabilirea astfel a temeiului de preluare a imobilului în cauză,

includea imobilul în litigiu în domeniul de aplicare al Legii 10/2001 care în

art. 11 reglementează măsurile de reparație care se pot lua pentru imobilele

expropriate.

În raport de situația juridică a

imobilului urma să se aprecieze incidența sau nu în cauză a dispozițiilor art.

8 din Legea 10/2001, care se constată că s-au aplicat la o situație de fapt

neclarificată.

S-au avut în vedere dispozițiile

art. 8 din Legea 10/2001, după cum rezultă din motivarea deciziei numai în

raport de susținerea reclamanților în sensul că au fost propuși pentru a primi

despăgubiri pentru terenul în litigiu în baza Legii fondului funciar și nu prin

aprecierea regimului juridic al terenului și stabilirii astfel a dispozițiilor

legale incidente.

Constatând prin urmare că în cauză

nu a fost pe deplin stabilită situație de fapt în raport de care să se poată

aprecia aplicarea corectă a legii, cu aplicarea art. 314 C. proc. civ. Înalta

Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 C. proc. civ. și să dispună

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare

la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții U.V. și D.I.C. împotriva deciziei nr. 726 din 25 mai 2005 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia.

Trimite cauza aceleiași instanțe

pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2006.