ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1665/2006

Deliberând asupra recursurilor de față:

Prin notificarea nr. 77 din 2 august

2001 întocmită în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei

municipiului Moreni, județul Dâmbovița, numitul C.D. a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor bănești, pentru imobilul situat în

Moreni, județul Dâmbovița, ce a aparținut unchiului solicitantului, clădirea

fiind demolată, iar terenul în suprafață de 500 mp pe care era amplasată, a

fost atribuit unor terți în baza Legii nr. 18/1991.

Prin dispoziția nr. 1061 din 31

martie 2004 Primarul municipiului Moreni, județul Dâmbovița a respins

solicitarea formulată pe cale de întâmpinare de C.D. pe motiv că acesta nu și-a

dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat.

La data de 3 mai 2004 reclamantul C.D.

a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Moreni, Ministerul

Finanțelor Publice și Prefectura județului Dâmbovița pentru ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției emisă de Primarul

municipiului Moreni și obligarea pârâților la măsuri reparatorii, sub forma

despăgubirilor bănești, în valoare de 350.000.000 lei pentru clădire și

150.000.000 lei pentru teren.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că imobilul din Moreni, județul Dâmbovița, compus din construcții

formate din patru camere și teren în suprafață de 500 mp a fost proprietatea

unchiului său, C.N.D., reclamantul fiind unicul său succesor, potrivit

certificatului de moștenitor nr. 1823 din 11 decembrie 1990 eliberat de fostul

Notariat de Stat județean Dâmbovița. Imobilul a fost naționalizat prin Decretul

nr. 92/1950, clădirea a fost demolată, iar pe teren se află construcțiile unor

terți, așa cum rezultă din relațiile primite de la fostul Sfat Popular al

orașului Moreni.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 473 din 14 iulie 2004, a

admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului

Moreni, a anulat dispoziția nr. 1061 din 31 martie 2004 și a constatat că

reclamantul este îndreptățit la plata unor măsuri reparatorii prin echivalent

pentru imobilul situat în Moreni, județul Dâmbovița. A fost obligată pârâta la

10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Soluția tribunalului a fost

confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, prin decizia nr.

118 din 26 ianuarie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de

pârâtele Primăria municipiului Moreni și D.G.F.P. Dâmbovița.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, au declarat

recurs pârâta Primăria municipiului Moreni și D.G.F.P. Dâmbovița, în numele

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care au invocat, separat, un unic motiv

de casare și anume, greșit s-a admis acțiunea cât timp reclamantul nu a făcut

dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra bunului imobil.

Recursurile nu sunt fondate.

Din înscrisul intitulat „Situația

imobilelor administrate de I.O.L.L. la data de 1 iulie 1955, anexă model I la

ord. 28804/955” act care emană de la fostul Sfat Popular al orașului Moreni,

rezultă că autorului reclamantului C.D. i-a fost naționalizat în baza

Decretului nr. 92/1950 (poziția nr. 4 din situația menționată) imobilul situat

în Moreni, compus din construcție de 60 mp și teren în suprafață de 500 mp.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 „în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea

dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau

de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în

executare măsura preluării abuzive” iar în conformitate cu alin. (2) al

aceluiași articol „în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe

contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin

care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive

este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”.

Cum din actul emis chiar de

antecesoarea recurentei Primăria municipiului Moreni rezultă că lui C.D. i s-a

preluat un imobil în baza Decretului nr. 92/1950 și cum în act este descrisă

întinderea dreptului de proprietate și individualizată persoana de la care s-a

preluat bunul, în lipsa unor dovezi contrare, operează prezumția instituită

prin dispozițiile legale citate în sensul că autorul reclamantului deținea

nemișcătorul sub nume de proprietar, situație în care ambele recursuri se

privesc ca nefondate și vor fi respinse în consecință.

De altfel, recursul D.G.F.P.

Dâmbovița declarat în numele pârâtului Ministerul Finanțelor Publice poate fi

soluționat și prin lipsa interesului promovării căii de atac având în vedere că

prin hotărârile date în cauză acest pârât nu a fost obligat la nici o prestație

față de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de pârâtele D.G.F.P. Dâmbovița și Primăria Municipiului Moreni,

județul Dâmbovița împotriva deciziei nr. 118 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 februarie

2006.