ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 719/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 23 iunie 2003 reclamanții V.F. și V.S. au chemat în judecată

pe pârâții M.Z. și M.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligați la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând contravaloarea

îmbunătățirilor pe care le-au adus la imobilul din comuna Valea Lungă, județul

Dâmbovița, precum și instituirea unui drept de retenție asupra nemișcătorului

până la achitarea de către pârâți a sumei solicitate.

Prin cererea reconvențională din

data de 6 august 2003 pârâții M.Z. și M.G. au cerut obligarea reclamanților V.F.

și V.S. la despăgubiri reprezentând lipsa de folosință a imobilului,

contravaloarea unor recolte de lucernă, porumb, vie și pomi fructiferi, culese

de reclamanți în ultimii trei ani, precum și contravaloarea unor copaci pe care

aceștia i-au tăiat de pe o suprafață de pădure de 600 mp.

Judecătoria Moreni, prin sentința

civilă nr. 852 din 15 octombrie 2003, a anulat ca insuficient timbrată acțiunea

principală și a disjuns cererea reconvențională pentru a fi soluționată separat.

Prin sentința civilă nr. 1126 din 10

decembrie 2003 Judecătoria Moreni a respins ca neîntemeiată acțiunea

reconvențională promovată de pârâții M.Z. și M.G.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 896 din 26 martie 2004, în temeiul art. 297 C. proc.

civ., a admis apelul declarat de pârâții M.Z. și M.G., a anulat sentința dată

de Judecătoria Moreni și a reținut cauza pentru rejudecarea fondului.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs reclamantul (pârât în cererea reconvențională) V.F.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.

297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

138/2000 „în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de

chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel,

găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va

judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă”.

În redactarea acestui text de lege,

anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima

instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea

atacată și dispunea trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Rațiunea modificării prevederilor

art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost aceea de a evita trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond pentru a putea fi asigurată judecarea cauzelor

cu celeritate posibilă, fără a fi private părțile de un grad de jurisdicție,

tocmai datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea

procesului se realizează având în vedere caracterul devolutiv specific căii

ordinare de atac a apelului, și, atât timp cât judecata nu a fost finalizată

prin hotărârea definitivă la care se referă prevederile art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi

exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia prin care

a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de

apel pentru judecarea în fond are caracterul unei hotărâri care nu este deci

susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin

care se finalizează judecata în apel.

Față de cele ce preced, recursul

declarat în cauză se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâtul V.F. împotriva deciziei nr. 896 din 26 martie 2004 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2005.