ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1129/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la 8 martie 2007 la Curtea de Apel București, reclamanta C.Z. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii din 19 ianuarie

2007, prin care i s-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că solicită recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, în calitate de urmaș al soțului său decedat - C.C., născut la 8 martie

1944 în tipul strămutării familiei sale, din Bulgaria în România, ca urmare a Tratatului

de la Craiova, dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2047

din 10 septembrie 2007, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.Z. în contradictoriu

cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției

s-a reținut că, reclamanta nu a făcut dovada strămutării soțului său, în prezent

decedat și nici nu a dovedit legătura de rudenie între soțul său C.C. și N.C. –

colonist strămutat din Cadrilater.

Împotriva acestei soluții

a declarat recurs reclamanta C.Z., criticând-o pentru netemeinicie, susținând că,

instanța nu a luat în considerare hotărârea din 5 ianuarie 2003 a Casei Județene

de Pensii Tulcea, prin care P.A.C. (sora soțului său) a devenit beneficiar al drepturilor

acordate de Legea nr. 189/2000, în baza declarațiilor notariale ale martorilor M.N.

și T.A.

Examinând sentința atacată

în raport cu motivul de recurs formulat, probele administrate în cauză, dispozițiile

legale incidente pricinii, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin înscrisurile depuse

la dosar rezultă că, soțul decedat al reclamantei - C.C., fiul lui A. și S. s-a

născut la data de 8 martie 1944, în localitatea N.B., Istria în timp ce părinții

săi au fost strămutați din Bulgaria – Avduh – Durastor în România – localitatea

N.B., Istria, urmare Tratatului încheiat între România și Bulgaria, semnat la Craiova

la 7 septembrie 1940. Se reține că, sora soțului reclamantei – P.C. născută C. din

părinții A. și S. este beneficiara drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000,

art. 1 lit. c) și că, potrivit declarațiilor martorilor, C.A. și N.M.C. era una

și aceeași persoană.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana - cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice,

aflându-se în una din situațiile enumerate, în actul normativ.

Din interpretarea teleologică

a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite,

persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive

etnice.

Având în vedere că, legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele -

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a

suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile

respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice, suferind toate consecințele nefavorabile

care au decurs din această situație, în cauză fiind soțul reclamantei - C.C.

Recurentei – reclamante

C.Z., în calitate de soț supraviețuitor al numitului C.C. îi sunt incidente dispozițiile

art. 3 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, potrivit cărora

soțul supraviețuitor beneficiază de îndemnizația lunară indexată, potrivit art.

4 din ordonanță.

În consecință, în temeiul

prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă,

se va casa sentința atacată și pe fond, se va admite acțiunea. Se va anula hotărârea

emisă de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute

de ar. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 martie 1944 – 6 martie 1945,

cu începere de la data de 1 decembrie 2006 (față de data de 16 noiembrie 2006 a

înregistrării cererii reclamantei la sediul pârâtei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.Z. împotriva sentinței civile nr. 2047 din 10 septembrie 2007 a Curții de Apel

Bucureșt, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 16381/591 din 19 ianuarie 2007

a Casei de Pensii a municipiului București și obligă pârâta să recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 8 martie 1944

– 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2008.