ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4363/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată pe

calea contenciosului administrativ la data de 24 martie 2006, reclamanta P.E. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

anularea hotărârii nr. 5346 din 28 februarie 2006, emisă de pârâtă, prin care i

s-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta refuză în mod nejustificat să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a demonstrat că face parte dintre

persoanele strămutate din Bulgaria, în România, în urma Tratatului de la Craiova din septembrie 1940.

Prin sentința civilă nr. 406/CA

din 25 mai 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea reclamantei P.E, ca nefondată.

Pentru a pronunța o asemenea

sentință, instanța de fond a reținut că actele de stare civilă depuse în cadrul

mijloacelor de probă administrate nu se coroborează cu alte probe din dosar

care să susțină afirmațiile reclamantei referitoare la strămutarea părinților

săi, cauzele strămutării, împrejurările și data la care a avut loc această

strămutare, localitatea de domiciliu a părinților săi.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea,

cu toate că nu există o motivație logică a acesteia.

În esență se susține că,

născându-se după data strămutării părinților, reclamanta nu a fost strămutată

din Bulgaria, iar schimbul de populație, care a făcut obiectul Tratatului

româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940, a avut loc înainte de data nașterii reclamantei și ca urmare, celei în cauză nu i se poate

recunoaște calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Totodată, se susține că tratatul

menționat a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, în care trebuia

realizat schimbul de populație stabilit, neputându-se accepta că la data

nașterii reclamantei putea fi vorba de o strămutare care să-i confere acesteia

beneficiul drepturilor prevăzute de lege.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Se constată că toate criticile

formulate de recurentă nu pot fi analizate, în raport cu actele și lucrările

dosarului, atâta timp cât instanța de fond, respingând acțiunea, nu a pronunțat

o soluție defavorabilă recurentei.

În acest fel, toate considerațiile

cu privire la sentința atacată apar ca fiind lipsite de pertinență, ceea ce

duce la concluzia că declararea recursului s-a făcut din eroare.

Față de situația creată, urmează a

se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței civile nr. 406/CA din 25

mai 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2006.