ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul C.S. a chemat în judecată

S.M. C.F. SA Pitești și a solicitat tribunalului C. Argeș ca prin sentința pe

care o va pronunța să constate nulitatea Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 10

aprilie 2009 motivând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art.

18 alin. (1) din actul constitutiv și art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990

întrucât acționarii nu au fost convocați prin scrisoare recomandată, ci convocarea

a fost realizată prin publicare în M. Of. și în ziarul S. Argeșeană.

Tribunalul Comercial Argeș, prin

sentința nr. 33/ CC din 9 iulie 2009, a admis acțiunea și a constatat nulitatea

absolută a hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 10 aprilie 2009 a SC M. CF SA reținând

în considerente că nu s-au respectat prevederile actului constitutiv prin care

era stabilit că adunările generale ordinare și extraordinare se convoacă în

condițiile legii societăților comerciale sau a actului constitutiv potrivit

căruia convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată.

Instanța de fond a analizat ordinea de

zi și măsurile luate în A.G.E.A. și a stabilit că s-au încălcat prevederile art.

129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 întrucât pe ordinea de zi s-a aflat punctul

3 referitor la anularea acțiunilor SC M. C.F. SA dobândite în urma tranzacției

efectuate în baza art. 4 din A.G.E.A. nr. 4 din 1 septembrie 2006, punct care

nu s-a discutat, iar la art. 3 al hotărârii atacate s-a dispus asupra unui

lucru care nu a fost pe ordinea de zi. În fine, s-a stabilit că s-a încălcat și

art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât contrar acestor dispoziții,

care acordă dreptul de a participa și vota prin reprezentare, prin A.G.E.A.

atacată s-a impus reprezentarea la vot prin procură specială.

Sentința a fost confirmată de Curtea

de Apel Pitești care prin decizia nr. 97 din 14 octombrie 2009 a respins, ca nefundat, apelul pârâtei SC M. C.F. SA.

Curtea de Apel a examinat criticile aduse

sentinței și a stabilit în ce privește convocarea că intenția părților

materializată în art. 18 din actul constitutiv a fost să restrângă modalitatea de

convocare numai la scrisoarea recomandată. În continuare a reținut că prin

nerespectarea actului constitutiv în legătură cu convocarea, hotărârea A.G.E.A.

este afectată în tot de nulitate. În privința art. 125 din L.S.C. în forma sa

actuală s-a stabilit că textul acestui articol este incompatibil cu forma sa de

redactare întrucât consacră o posibilitate la care părțile pot să recurgă, în

sensul că pot decide modalități restrictive de reprezentare tocmai pentru a

proteja societatea de participarea unor terți în adunările generale. Verificând

ordinea de zi, Curtea a constatat că în convocatorul republicat s-a menționat la

pct. 3 „anularea acțiunilor SC M. C.F. SA”, iar în A.G.O.A. s-a decis împuternicirea

Consiliului de Administrație al societății de a cere SC A.T. SA convocarea adunării

generale extraordinare în vederea anulării acțiunilor deținute de SC M. CF SA

la SC A.T. SA. A mai stabilit Curtea de Apel, că prin punctul 3 al ordinii de

zi s-a dorit să se stabilească situația acțiunilor deținute de societate la SC

A.T. SA, acțiunile acesteia neputând fi anulate de societatea SC M. C.F. SA, ci

numai de A.G.E.A. convocată de SC A.T. SA așa încât acest demers în opinia

Curții nu atrage nulitatea A.G.E.A.

Împotriva deciziei nr. 97/2008

pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs pârâta SC M. C.F. SA, prin

care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (5) (8) și (9)

C. proc. civ.

- În argumentarea motivului prevăzut

de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a susținut că decizia a fost pronunțată

cu încălcarea art. 89 C. proc. civ., întrucât a fost citată pentru termenul din

9 iulie 2009 cu mai puțin de 48 de ore înainte de termenul la care s-a judecat

pricina. A criticat recurenta și dezlegarea dată acestei critici formulată în

apel, pe care Curtea i-a respins-o.

Pentru încălcarea art. 89 C. proc.

civ., recurenta a solicitat casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei

pentru rejudecare.

Dovadă a relei credințe, în

instrumentarea cauzei, a mai susținut recurenta, este faptul că instanța de

fond s-a pronunțat fără ca la dosar să se afle dovada achitării taxei de timbru

fiind astfel încălcate prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997.

- În dezvoltarea motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ., recurenta a

susținut că instanța de apel nu a analizat susținerile reclamantului și nici

dacă acestea se înscriu în categoria motivelor de nulitate absolută sau

relativă. În privința convocării, recurenta a considerat că nu s-a încălcat nicio

normă legală care să ocrotească un interes general astfel că trebuia verificat dacă

s-a respectat termenul de 15 zile pentru promovarea acțiunii, conform cerințelor

art. 132 din Legea nr. 31/1990.

- Nu s-a verificat potrivit autoarei recursului,

dacă reclamantul este acționar. Prin primirea certificatului de la fila xx,

instanța i-a admis numai reclamantului proba cu înscrisuri fără să-i

încuviințeze și cererea sa de probe, care nici nu a fost luată în discuție fiindu-i

încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității. În susținerea

acestei critici a invocat și încălcarea art. 167 și 294 C. proc. civ. Potrivit

recurentei încălcarea acestor drepturi rezultă și din faptul că nu i-au fost comunicate

înscrisurile depuse de intimat pentru a le putea combate iar în termenul de

pronunțare nu i s-a permis accesul la dosar, ceea ce demonstrează că i-a fost încălcat

dreptul de a propune probe.

- Cu referire la art. 18 din actul

constitutiv, a criticat interpretarea acestuia de către instanțele anterioare

care au încălcat, în opinia sa, art. 117 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990.

La data aprobării actului constitutiv recurenta a arătat că era în vigoare art.

117 alin. (4) din L.S.C. în forma nemodificată, ceea ce înseamnă că prin

conținutul său, convocarea prin scrisoare recomandată era prevăzută ca

alternativă. În același sens a afirmat că acționarii SC M. C.F. SA nu au avut

intenția de a limita modalitățile de convocare prin art. 18 din actul

constitutiv, ci doar să ofere și o altă alternativă de convocare fără ca

această reglementare să aibă caracter imperativ.

În opinia recurentei, instanța de apel

a reținut corect intenția legiuitorului de a permite convocarea și prin

scrisoare recomandată însă consideră că a interpretat greșit intenția părților

la momentul întocmirii actului constitutiv în sensul că această convocare a devenit

exclusivă.

În concluzie, recurenta a considerat că

prin actul constitutiv s-a oferit o posibilitate de convocare prin scrisoare

recomandată, această posibilitate fiind recunoscută și prin art. 117 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990, astfel că, în raport de argumentele expuse a solicitat

admiterea recursului modificarea soluțiilor anterioare și în fond respingerea acțiunii.

Intimatul a răspuns punctual la

criticile formulate de recurentă arătând că este acționar al societății conform

dovezii de la dosar, că se află în proces cu recurenta (dosar nr. 249/1259/2010)

pentru obligarea acesteia la eliberarea unui nou certificat constatator.

Instanța de apel, în opinia sa, a analizat și aplicat corect dispozițiile art. 132

alin. (2) și (3), art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, și art. 18 alin.

(1) din actul constitutiv. Convocarea prin scrisoarea recomandată era prevăzută

în actul constitutiv astfel că nu pot fi folosite celelalte mijloace de

convocare dacă nu au fost prevăzute de actul constitutiv.

Recursul este fondat.

Dispozițiile din Legea nr. 31/1990 a

căror aplicare a fost criticată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reglementează convocarea adunărilor generale extraordinare

sau ordinare, în forma de la data când a fost convocată A.G.E.A., aceste

dispoziții fiind raportate la art. 18 din actul constitutiv al societății

recurente.

Art. 117 alin. (3) și (4) din Legea

societăților comerciale la data redactării art. 18 din actul constitutiv avea următorul

conținut: Adunarea Generală este convocată de consiliul de administrație,

respectiv de directorat, ori de câte ori este necesar.

Alin. (3) „Convocarea se publică în M.

Of. al României, Partea a IV-a și în unul din ziarele de largă răspândire din

localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată

localitate”.

Alin. (4) „Dacă toate acțiunile

societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare

recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe

cale electronică…”.

Din dispozițiile mai sus enunțate

rezultă cu evidență faptul că prin alin. (3) al art. 117 din L.S.C. se

instituie regula generală a dublei publicități, iar alineatul 4 instituie

pentru societățile care dețin acțiuni nominative posibilitatea de a se realiza

convocarea prin scrisoare recomandată, dacă prin actul constitutiv nu s-a

interzis în mod expres această modalitate de convocare.

În raport de aceste prevederi, prin art.

18 din actul constitutiv s-a prevăzut:

„Convocarea adunărilor generale ale

acționarilor, ordinară și extraordinară se realizează în condițiile Legii

societăților comerciale, republicată și în vigoare la data prezentului act,

dispoziții care se vor prelua și aplica în mod corespunzător. Convocarea poate

fi făcută numai prin scrisoare recomandată expediată..”.

Din redactarea art. 18 teza 1, redat

mai sus, rezultă că nu a fost abandonată convocarea prin dublă publicitate prevăzută

de alin. (3) (art. 117 ), care constituie regula în această materie, ci,

dimpotrivă, aceasta a fost menținută stipulându-se expres că dispozițiile „se

vor prelua și aplica în mod corespunzător”. Prin teza a doua a art. 18 din

actul constitutiv, rezultă că acționarii au recurs și la posibilitatea oferită

de alin. (4) din aceeași lege, ca alternativă, de a realiza convocarea

adunărilor generale „numai prin scrisoare recomandată” dând eficiență și dispozițiilor

art. 117 alin. (6) din aceeași lege, dispoziții care admit această derogare în

măsura în care prin actul constitutiv nu s-a interzis modalitatea respectivă de

convocare.

Așadar, admiterea acestei modalități

de convocare nu transformă opțiunea posibilă în „normă” exclusivă câtă vreme în

actul constitutiv aceasta a fost instituită ca o posibilitate alături de

convocarea prin dublă publicitate. În măsura în care s-ar fi urmărit ca această

modalitate de convocare prin scrisoare recomandată să fie exclusivă, acest

lucru s-ar fi menționat în mod expres în actul constitutiv renunțându-se la

expresia „poate fi făcută”. În acest context introducerea conjuncției „și” în textul

art. 117 alin. (4) nu schimbă semnificația posibilității de alegere prin actul

constitutiv a modalității de convocare prin scrisoare recomandată, iar

posibilitatea ca această convocare să devină exclusivă este lăsată la

latitudinea voinței exprimată în actul constitutiv.

Revenind la redactarea tezei 2 din

actul constitutiv prin care s-a prevăzut că „poate fi făcută” convocarea numai

prin scrisoare recomandată dar fără să se renunțe la regula convocării prin

dublă publicitate, Înalta Curte va reține că voința exprimată a fost aceea a convocării

și prin scrisoare recomandată. Aceasta înseamnă că nu a fost exclusă convocarea

prin dublă publicitate cum greșit au apreciat instanțele anterioare, așa încât

se va reține că utilizarea acestei modalități de convocare este legitimă și în

acord cu actul constitutiv.

Rezumând argumentele de mai sus se

impune concluzia că în cazul A.G.E.A. a cărei nulitate se solicită nu au fost încălcate

prevederile art. 117 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990 și art. 18 din

actul constitutiv, așa încât criticile din recurs bazate pe motivele de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., sunt întemeiate,

soluțiile fiind date cu aplicarea greșită a legii ca urmare a interpretării

greșite a dispozițiilor mai sus examinate.

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., este nefondată

întrucât data înmânării actului de procedură se raportează la data înscrisă pe

acesta și nu la datele cuprinse în registrele părților. Prin urmare,

dispozițiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., nu au fost încălcate, față de data

de 1 iulie 2009, citația fiind înmânată cu respectarea termenului de 5 zile.

timbru, recurenta a arătat că s-au încălcat dispozițiile legale, respectiv art.

20 din Legea nr. 146/1997, cu referire la momentului plății taxei de timbru. Critica

nu va fi reținută. Aspectele legate de timbraj în primă instanță, în măsura în

care taxa a fost achitată nu pot să constituie critică în recurs, o astfel de

susținere fiind doar speculativă, fără eficiență în plan procedural din moment

ce nu se poate solicita aplicarea sancțiunii anulării cererii ca netimbrată.

verificarea calității de acționar nu au nici un suport legal și nu se înscriu

în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

pentru a fi analizate. Combaterea probelor depuse în fața celorlalte instanțe

nu vizează chestiuni de nelegalitate prin raportare la cerințele punctelor 8 și

9 invocate. Fiind susțineri care vizează netemeinicia, în condițiile în care

punctul 10 al art. 304 a fost abrogat, acestea nu vor fi reținute.

și (3) din Legea nr. 31/1990 nu se impune a fi făcută întrucât problema de

drept esențială din acest recurs a fost analizată la punctul (1). Totuși,

trebuie făcută precizarea că nulitatea care viza modalitatea de convocare nu

este absolută și că în măsura în care prin actul constitutiv s-au ales ambele modalități

de convocare, iar A.G.E.A. a fost convocată fără să se apeleze la alternativa

„prin scrisoare recomandată”, nu s-au încălcat dispozițiile art. 117 alin. (3) și

(4) din aceeași lege și nici actul constitutiv.

În consecință, potrivit art. 312

raportat la art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ., recursul se va admite în

sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

M. C.F. SA PITEȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 97/ A-C din 14 octombrie

2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâta

împotriva sentinței nr. 33/ CC din 9 iulie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș, schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

martie 2010.