ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1105/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.S. a chemat în judecată S.M. C.F. SA Pitești și a solicitat tribunalului C. Argeș ca prin sentința pe care o va pronunța să constate nulitatea Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 10 aprilie 2009 motivând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. (1) din actul constitutiv și art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 întrucât acționarii nu au fost convocați prin scrisoare recomandată, ci convocarea a fost realizată prin publicare în M. Of. și în ziarul S. Argeșeană. Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr. 33/ CC din 9 iulie 2009, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A.

nr. 2 din 10 aprilie 2009 a SC M. CF SA reținând în considerente că nu s-au respectat prevederile actului constitutiv prin care era stabilit că adunările generale ordinare și extraordinare se convoacă în condițiile legii societăților comerciale sau a actului constitutiv potrivit căruia convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată. Instanța de fond a analizat ordinea de zi și măsurile luate în A.G.E.A. și a stabilit că s-au încălcat prevederile art. 129 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 întrucât pe ordinea de zi s-a aflat punctul 3 referitor la anularea acțiunilor SC M. C.F. SA dobândite în urma tranzacției efectuate în baza art. 4 din A.G.E.A. nr. 4 din 1 septembrie 2006, punct care nu s-a discutat, iar la art. 3 al hotărârii atacate s-a dispus asupra unui lucru care nu a fost pe ordinea de zi.

În fine, s-a stabilit că s-a încălcat și art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât contrar acestor dispoziții, care acordă dreptul de a participa și vota prin reprezentare, prin A.G.E.A. atacată s-a impus reprezentarea la vot prin procură specială. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Pitești care prin decizia nr. 97 din 14 octombrie 2009 a respins, ca nefundat, apelul pârâtei SC M. C.F. SA. Curtea de Apel a examinat criticile aduse sentinței și a stabilit în ce privește convocarea că intenția părților materializată în art. 18 din actul constitutiv a fost să restrângă modalitatea de convocare numai la scrisoarea recomandată. În continuare a reținut că prin nerespectarea actului constitutiv în legătură cu convocarea, hotărârea A.G.E.A.

este afectată în tot de nulitate. În privința art. 125 din L.S.C. în forma sa actuală s-a stabilit că textul acestui articol este incompatibil cu forma sa de redactare întrucât consacră o posibilitate la care părțile pot să recurgă, în sensul că pot decide modalități restrictive de reprezentare tocmai pentru a proteja societatea de participarea unor terți în adunările generale. Verificând ordinea de zi, Curtea a constatat că în convocatorul republicat s-a menționat la pct. 3 „anularea acțiunilor SC M. C.F. SA”, iar în A.G.O.A. s-a decis împuternicirea Consiliului de Administrație al societății de a cere SC A.T. SA convocarea adunării generale extraordinare în vederea anulării acțiunilor deținute de SC M. CF SA la SC A.T.

SA. A mai stabilit Curtea de Apel, că prin punctul 3 al ordinii de zi s-a dorit să se stabilească situația acțiunilor deținute de societate la SC A.T. SA, acțiunile acesteia neputând fi anulate de societatea SC M. C.F. SA, ci numai de A.G.E.A. convocată de SC A.T. SA așa încât acest demers în opinia Curții nu atrage nulitatea A.G.E.A. Împotriva deciziei nr. 97/2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs pârâta SC M. C.F. SA, prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (5) (8) și (9) C. proc. civ. - În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a susținut că decizia a fost pronunțată cu încălcarea art. 89 C. proc.

civ., întrucât a fost citată pentru termenul din 9 iulie 2009 cu mai puțin de 48 de ore înainte de termenul la care s-a judecat pricina. A criticat recurenta și dezlegarea dată acestei critici formulată în apel, pe care Curtea i-a respins-o. Pentru încălcarea art. 89 C. proc. civ., recurenta a solicitat casarea deciziei și a sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Dovadă a relei credințe, în instrumentarea cauzei, a mai susținut recurenta, este faptul că instanța de fond s-a pronunțat fără ca la dosar să se afle dovada achitării taxei de timbru fiind astfel încălcate prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997. - În dezvoltarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc.

civ., recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat susținerile reclamantului și nici dacă acestea se înscriu în categoria motivelor de nulitate absolută sau relativă. În privința convocării, recurenta a considerat că nu s-a încălcat nicio normă legală care să ocrotească un interes general astfel că trebuia verificat dacă s-a respectat termenul de 15 zile pentru promovarea acțiunii, conform cerințelor art. 132 din Legea nr. 31/1990. - Nu s-a verificat potrivit autoarei recursului, dacă reclamantul este acționar. Prin primirea certificatului de la fila xx, instanța i-a admis numai reclamantului proba cu înscrisuri fără să-i încuviințeze și cererea sa de probe, care nici nu a fost luată în discuție fiindu-i încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.

În susținerea acestei critici a invocat și încălcarea art. 167 și 294 C. proc. civ. Potrivit recurentei încălcarea acestor drepturi rezultă și din faptul că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de intimat pentru a le putea combate iar în termenul de pronunțare nu i s-a permis accesul la dosar, ceea ce demonstrează că i-a fost încălcat dreptul de a propune probe. - Cu referire la art. 18 din actul constitutiv, a criticat interpretarea acestuia de către instanțele anterioare care au încălcat, în opinia sa, art. 117 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990. La data aprobării actului constitutiv recurenta a arătat că era în vigoare art. 117 alin. (4) din L.S.C. în forma nemodificată, ceea ce înseamnă că prin conținutul său, convocarea prin scrisoare recomandată era prevăzută ca alternativă.

În același sens a afirmat că acționarii SC M. C.F. SA nu au avut intenția de a limita modalitățile de convocare prin art. 18 din actul constitutiv, ci doar să ofere și o altă alternativă de convocare fără ca această reglementare să aibă caracter imperativ. În opinia recurentei, instanța de apel a reținut corect intenția legiuitorului de a permite convocarea și prin scrisoare recomandată însă consideră că a interpretat greșit intenția părților la momentul întocmirii actului constitutiv în sensul că această convocare a devenit exclusivă. În concluzie, recurenta a considerat că prin actul constitutiv s-a oferit o posibilitate de convocare prin scrisoare recomandată, această posibilitate fiind recunoscută și prin art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, astfel că, în raport de argumentele expuse a solicitat admiterea recursului modificarea soluțiilor anterioare și în fond respingerea acțiunii.

Intimatul a răspuns punctual la criticile formulate de recurentă arătând că este acționar al societății conform dovezii de la dosar, că se află în proces cu recurenta (dosar nr. 249/1259/2010) pentru obligarea acesteia la eliberarea unui nou certificat constatator. Instanța de apel, în opinia sa, a analizat și aplicat corect dispozițiile art. 132 alin. (2) și (3), art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, și art. 18 alin. (1) din actul constitutiv. Convocarea prin scrisoarea recomandată era prevăzută în actul constitutiv astfel că nu pot fi folosite celelalte mijloace de convocare dacă nu au fost prevăzute de actul constitutiv. Recursul este fondat. Dispozițiile din Legea nr. 31/1990 a căror aplicare a fost criticată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reglementează convocarea adunărilor generale extraordinare sau ordinare, în forma de la data când a fost convocată A.G.E.A., aceste dispoziții fiind raportate la art. 18 din actul constitutiv al societății recurente. Art. 117 alin. (3) și (4) din Legea societăților comerciale la data redactării art. 18 din actul constitutiv avea următorul conținut: Adunarea Generală este convocată de consiliul de administrație, respectiv de directorat, ori de câte ori este necesar. Alin. (3) „Convocarea se publică în M. Of. al României, Partea a IV-a și în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”. Alin. (4) „Dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin scrisoare transmisă pe cale electronică…”.

Din dispozițiile mai sus enunțate rezultă cu evidență faptul că prin alin. (3) al art. 117 din L.S.C. se instituie regula generală a dublei publicități, iar alineatul 4 instituie pentru societățile care dețin acțiuni nominative posibilitatea de a se realiza convocarea prin scrisoare recomandată, dacă prin actul constitutiv nu s-a interzis în mod expres această modalitate de convocare. În raport de aceste prevederi, prin art. 18 din actul constitutiv s-a prevăzut: „Convocarea adunărilor generale ale acționarilor, ordinară și extraordinară se realizează în condițiile Legii societăților comerciale, republicată și în vigoare la data prezentului act, dispoziții care se vor prelua și aplica în mod corespunzător.

Convocarea poate fi făcută numai prin scrisoare recomandată expediată..”. Din redactarea art. 18 teza 1, redat mai sus, rezultă că nu a fost abandonată convocarea prin dublă publicitate prevăzută de alin. (3) (art. 117 ), care constituie regula în această materie, ci, dimpotrivă, aceasta a fost menținută stipulându-se expres că dispozițiile „se vor prelua și aplica în mod corespunzător”. Prin teza a doua a art. 18 din actul constitutiv, rezultă că acționarii au recurs și la posibilitatea oferită de alin. (4) din aceeași lege, ca alternativă, de a realiza convocarea adunărilor generale „numai prin scrisoare recomandată” dând eficiență și dispozițiilor art. 117 alin. (6) din aceeași lege, dispoziții care admit această derogare în măsura în care prin actul constitutiv nu s-a interzis modalitatea respectivă de convocare.

Așadar, admiterea acestei modalități de convocare nu transformă opțiunea posibilă în „normă” exclusivă câtă vreme în actul constitutiv aceasta a fost instituită ca o posibilitate alături de convocarea prin dublă publicitate. În măsura în care s-ar fi urmărit ca această modalitate de convocare prin scrisoare recomandată să fie exclusivă, acest lucru s-ar fi menționat în mod expres în actul constitutiv renunțându-se la expresia „poate fi făcută”. În acest context introducerea conjuncției „și” în textul art. 117 alin. (4) nu schimbă semnificația posibilității de alegere prin actul constitutiv a modalității de convocare prin scrisoare recomandată, iar posibilitatea ca această convocare să devină exclusivă este lăsată la latitudinea voinței exprimată în actul constitutiv.

Revenind la redactarea tezei 2 din actul constitutiv prin care s-a prevăzut că „poate fi făcută” convocarea numai prin scrisoare recomandată dar fără să se renunțe la regula convocării prin dublă publicitate, Înalta Curte va reține că voința exprimată a fost aceea a convocării și prin scrisoare recomandată. Aceasta înseamnă că nu a fost exclusă convocarea prin dublă publicitate cum greșit au apreciat instanțele anterioare, așa încât se va reține că utilizarea acestei modalități de convocare este legitimă și în acord cu actul constitutiv. Rezumând argumentele de mai sus se impune concluzia că în cazul A.G.E.A. a cărei nulitate se solicită nu au fost încălcate prevederile art. 117 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990 și art. 18 din actul constitutiv, așa încât criticile din recurs bazate pe motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., sunt întemeiate, soluțiile fiind date cu aplicarea greșită a legii ca urmare a interpretării greșite a dispozițiilor mai sus examinate. 2. Critica vizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (5) C. proc. civ., este nefondată întrucât data înmânării actului de procedură se raportează la data înscrisă pe acesta și nu la datele cuprinse în registrele părților. Prin urmare, dispozițiile art. 89 alin. (1) C. proc. civ., nu au fost încălcate, față de data de 1 iulie 2009, citația fiind înmânată cu respectarea termenului de 5 zile. 3. În privința depunerii taxei de timbru, recurenta a arătat că s-au încălcat dispozițiile legale, respectiv art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu referire la momentului plății taxei de timbru.

Critica nu va fi reținută. Aspectele legate de timbraj în primă instanță, în măsura în care taxa a fost achitată nu pot să constituie critică în recurs, o astfel de susținere fiind doar speculativă, fără eficiență în plan procedural din moment ce nu se poate solicita aplicarea sancțiunii anulării cererii ca netimbrată. 4. Celelalte critici privind verificarea calității de acționar nu au nici un suport legal și nu se înscriu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pentru a fi analizate. Combaterea probelor depuse în fața celorlalte instanțe nu vizează chestiuni de nelegalitate prin raportare la cerințele punctelor 8 și 9 invocate. Fiind susțineri care vizează netemeinicia, în condițiile în care punctul 10 al art. 304 a fost abrogat, acestea nu vor fi reținute.

5. În fine, analiza art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 nu se impune a fi făcută întrucât problema de drept esențială din acest recurs a fost analizată la punctul (1). Totuși, trebuie făcută precizarea că nulitatea care viza modalitatea de convocare nu este absolută și că în măsura în care prin actul constitutiv s-au ales ambele modalități de convocare, iar A.G.E.A. a fost convocată fără să se apeleze la alternativa „prin scrisoare recomandată”, nu s-au încălcat dispozițiile art. 117 alin. (3) și (4) din aceeași lege și nici actul constitutiv. În consecință, potrivit art. 312 raportat la art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ., recursul se va admite în sensul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M. C.F. SA PITEȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 97/ A-C din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâta împotriva sentinței nr. 33/ CC din 9 iulie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș, schimbă în tot sentința apelată și respinge acțiunea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.