ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1168/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1168/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii
de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea de
chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Timiș, la data de 17 septembrie 2012,
contestatoarea SC T. SRL Moravița a solicitat între altele desființarea
parțială a Deciziei nr. 1363 din 23 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, în dosar nr. 2120/30/2012/a1 și rejudecarea recursului, astfel că,
instanța, prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2012, în temeiul art. 319
C. proc. civ., a disjuns acest capăt de cerere calificându-l drept contestație
în anulare și a dispus declinarea competenței către Curtea de Apel Timișoara.
Prin decizia nr.
172/ R din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a
respins contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T. SRL împotriva
Deciziei civile nr. 1363 din 23 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, în dosar nr. 2120/30/2012/a1 reținând că, în speță, contestatorul nu
a invocat în concret niciunul din motivele prevăzute de art. 317 și 318 C.
proc. civ., iar prin decizia a cărei anulare se solicită, s-a soluționat
recursul unei alte părți din dosarul de insolvență, respectiv al creditoarei și
nu propriul recurs al contestatoarei care a făcut obiectul unui alt dosar.
Împotriva
acestei decizii au formulat cerere de revizuire SC T. SRL prin lichidator
judiciar E. SPRL și SC S.C. SRL Timișoara invocând motivul de revizuire
prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în argumentarea căruia a învederat
că decizia atacată, deciziile nr. 2206/R/2012, nr. 1973/2012. nr. 1947/2012 și nr.
1363/2012 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, precum
și sentința nr. 1425/2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă
sunt potrivnice deciziei civile nr. 149/ R din 30 ianuarie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Analizând
cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322
pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, pentru considerentele
care succed:
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase
definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri
date de o instanță
1
de recurs atunci când evocă fondul, se poate
cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de
același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași
părți, având aceeași calitate.
Rațiunea
reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,
derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de
lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare, în dosare
diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Condițiile
anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre
aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.
Aceasta
întrucât finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea dispozițiilor art.
322 pct. 7 C. proc. civ., este, așa cum am arătat, aceea de a se înlătura
încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat
soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și
aceleași părți.
În atare
situație, rațiunea reglementării vizează imposibilitatea executării
hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este
favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența
hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și anulării
ultimei hotărâri,
:
care înfrânge principiul autorității de lucru
judecat.
În speță, se
constată că, prin deciziile nr. 1363/2012 și nr. 2206/R/2012 pronunțate de
Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, s-au respins recursurile
formulate de părți, respectiv de SC T. SRL și B.C.R. SA împotriva deciziei nr. 1425/2012
prin care Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă, a admis cererea formulată de
creditoarea B.C.R. SA privind deschiderea procedurii generale a insolvenței
față de debitoarea SC T. SRL, iar prin deciziile nr. 1973/2012, nr. 1947/2012
și nr. 172/ R din 31 ianuarie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția
a ll-a civilă, au fost respinse cererile de revizuire și respectiv de
contestație în anulare formulate de părți împotriva deciziei nr. 1363/2012
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.
Totodată, se
constată că, prin decizia civilă nr. 149/ R din 30 ianuarie 2013, Curtea de
Apel Timișoara, secția I civilă, a admis recursul declarat de petentele SC T.
SRL și SC S.C. SRL Timișoara împotriva decizie civile nr. 658/ A din 2
octombrie 2012 prin care Tribunalul Timiș a respins apelul acestora împotriva
sentinței civile nr. 9871 din 20 aprilie 2011 prin care judecătoria Timișoara a
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a O.C.P.I. Timiș și A.N.C.P.I.,
a respins excepția tardivității, a admis excepția lipsei de interes a SC S.C. SRL
și a respins plângerea formulată de petenta SC T. SRL împotriva încheierii de
carte funciară nr. 11205 din 5 august 2010 a O.C.P.I. Timiș – B.C.P.I.
Timișoara.
În raport de
cele anterior evocate, se reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele
textului legal invocat având în vedere că soluțiile pretins contradictorii au
fost pronunțate în dosare având obiect, cauze și părți diferite, fapt pentru
care între cele două hotărâri nu poate exista contrarietate în sensul art. 322 pct.
7 C. proc. civ.
În raport de
considerentele anterior expuse, Înalta Curte, urmează să respingă cererea de
revizuire formulată de revizuenții SC T. SRL prin lichidator judiciar E. SPRL
și SC S.C. SRL Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de revizuire formulată de revizuenții SC T. SRL prin lichidator judiciar
E. SPRL și SC S.C. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 172/ R din 31 ianuarie
2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 25 martie 2014.