ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1168/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Timiș, la data de 17 septembrie 2012, contestatoarea SC T. SRL Moravița a solicitat între altele desființarea parțială a Deciziei nr. 1363 din 23 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 2120/30/2012/a1 și rejudecarea recursului, astfel că, instanța, prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2012, în temeiul art. 319 C. proc. civ., a disjuns acest capăt de cerere calificându-l drept contestație în anulare și a dispus declinarea competenței către Curtea de Apel Timișoara.

Prin decizia nr. 172/ R din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1363 din 23 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 2120/30/2012/a1 reținând că, în speță, contestatorul nu a invocat în concret niciunul din motivele prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ., iar prin decizia a cărei anulare se solicită, s-a soluționat recursul unei alte părți din dosarul de insolvență, respectiv al creditoarei și nu propriul recurs al contestatoarei care a făcut obiectul unui alt dosar. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire SC T. SRL prin lichidator judiciar E. SPRL și SC S.C.

SRL Timișoara invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în argumentarea căruia a învederat că decizia atacată, deciziile nr. 2206/R/2012, nr. 1973/2012. nr. 1947/2012 și nr. 1363/2012 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, precum și sentința nr. 1425/2012 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă sunt potrivnice deciziei civile nr. 149/ R din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Analizând cererea de revizuire, în raport de temeiul de drept invocat, respectiv art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță 1 de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate. Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Aceasta întrucât finalitatea avută în vedere de legiuitor la edictarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este, așa cum am arătat, aceea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În atare situație, rațiunea reglementării vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația imposibilă generată de existența hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii și anulării ultimei hotărâri, : care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În speță, se constată că, prin deciziile nr. 1363/2012 și nr. 2206/R/2012 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, s-au respins recursurile formulate de părți, respectiv de SC T. SRL și B.C.R. SA împotriva deciziei nr. 1425/2012 prin care Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă, a admis cererea formulată de creditoarea B.C.R. SA privind deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea SC T. SRL, iar prin deciziile nr. 1973/2012, nr. 1947/2012 și nr. 172/ R din 31 ianuarie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, au fost respinse cererile de revizuire și respectiv de contestație în anulare formulate de părți împotriva deciziei nr. 1363/2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.

Totodată, se constată că, prin decizia civilă nr. 149/ R din 30 ianuarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis recursul declarat de petentele SC T. SRL și SC S.C. SRL Timișoara împotriva decizie civile nr. 658/ A din 2 octombrie 2012 prin care Tribunalul Timiș a respins apelul acestora împotriva sentinței civile nr. 9871 din 20 aprilie 2011 prin care judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a O.C.P.I. Timiș și A.N.C.P.I., a respins excepția tardivității, a admis excepția lipsei de interes a SC S.C. SRL și a respins plângerea formulată de petenta SC T. SRL împotriva încheierii de carte funciară nr. 11205 din 5 august 2010 a O.C.P.I. Timiș – B.C.P.I.

Timișoara. În raport de cele anterior evocate, se reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele textului legal invocat având în vedere că soluțiile pretins contradictorii au fost pronunțate în dosare având obiect, cauze și părți diferite, fapt pentru care între cele două hotărâri nu poate exista contrarietate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenții SC T. SRL prin lichidator judiciar E. SPRL și SC S.C. SRL Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții SC T. SRL prin lichidator judiciar E. SPRL și SC S.C. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 172/ R din 31 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2014.