ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1364/2014

Asupra cererii de revizuire

de față, constată:

La data de 30 mai 2013, revizuentul B.F. a formulat

pe rolul Curții de Apel Bacău o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei

nr. 718 din 8 mai 2013 pronunțată de aceeași instanță, întemeiată în drept pe dispozițiile

art. 322 pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea în fapt a

cererii, în esență, revizuentul a arătat că instanța de recurs a omis a se pronunța

asupra incompatibilității instanței de fond de a soluționa în rejudecare acțiunea

și a susținut că, referitor la diferența de spor de 75% pentru munca desfășurată

în zilele de sâmbătă, instanța de control judiciar în recurs, ar fi trebuit să constate

că această diferență îi revenea și, pe cale de consecință, să admită petitul prin

care acesta a solicitat obligarea intimatei la diferența de spor pentru o altă perioadă,

respectiv februarie-decembrie 2007.

Ulterior, la data de 19

septembrie 2013, revizuentul a depus „precizări și completări” la cererea de revizuire,

iar la termenul din 23 septembrie 2013, acesta a indicat, la solicitarea instanței,

că hotărârile contradictorii sunt decizia civilă nr. 1044 din 27 septembrie 2006

a Curții de Apel Bacău și sentința civilă nr. 177 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului

Neamț (Dosar nr. 444/32/2013 al Curții de Apel Bacău,secția I civilă).

Prin decizia nr. 1481

din 21 octombrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. formulată de revizuentul B.F. împotriva deciziei civile nr. 718 din 8 mai 2013

a Curții de Apel Bacău.

A declinat competența

de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7

din același cod, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel,

cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei

nr. 718 din 8 mai 2013 a Curții de Apel Bacău instanța a reținut că, potrivit

art. 322 alin. (1) pct. 2 din cod „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul” se poate cere „dacă s-a pronunțat asupra unor

lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a

dat mai mult decât s-a cerut”.

Astfel, prin decizia

nr. 718 din 8 mai 2013 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, s-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva sentinței civile nr. 36/C

din 22 ianuarie 2013 a Tribunalului Neamț, iar această hotărâre nu evocă fondul.

Referitor la necompetența

Curții de Apel Bacău de a soluționa cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1044

din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Bacău pretins contrară sentinței civile

nr. 177 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Neamț (cazul de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.), instanța a constatat că, în acord cu

prevederile art. 323 alin. (2) din același cod, cererea de revizuire se va îndrepta

la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile

potrivnice”.

Cererea de revizuire întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din cod a fost înregistrată, ca urmare

a declinării, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 13 decembrie 2013 stabilindu-se termen pentru soluționarea acesteia, la

13 mai 2014.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:

Prin sentința civilă

nr. 177 din 6 aprilie 2006, Tribunalul Neamț a admis excepția autorității de lucru

judecat pentru capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei SC M.S. SA la

acordarea sporului de periculozitate și, în consecință:

A respins cererea de obligarea

a pârâtei la plata sporului de periculozitate de 10%.

A admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul B.F. în contradictoriu cu pârâta SC M.S. SA și a obligat-o

pe aceasta să plătească reclamantului:

- diferența de 100% reprezentând

munca prestată pentru zilele de 21 și 22 decembrie 2005;

- contravaloarea cotizației

pentru sindicat începând cu luna decembrie 2004 și până la data de 1 ianuarie 2006

reținută cu titlu de „chirii”;

- diferența de 25% reprezentând

spor pentru munca prestată în zilele de duminică începând cu data de 1

septembrie 2004 și până la data de 6 ianuarie 2006 și 75% spor cu același titlu,

începând cu data de 6 ianuarie 2006 și până la data pronunțării prezentei hotărâri.

A dispus obligarea pârâtei

să predea reclamantului două tichete de masă sau contravaloarea acestora aferente

muncii prestate în două zile din luna decembrie 2005.

A respins, ca neîntemeiate,

capetele de cerere privind: obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu începând

cu luna septembrie, diferența de salariu conform complexității 3; obligarea pârâtei

de a preciza în contractul individual de muncă, sporurile; constatarea nulității

clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate privind sporul de 25%

pentru zilele de sâmbătă și duminică”.

Potrivit susținerilor

revizuentului B.F. reținute prin încheierea din 23 septembrie 2013 de Curtea de

Apel Bacău, secția I civilă, sentința civilă nr. 177/2006 a Tribunalului Neamț este

contrară deciziei nr. 1044 pronunțată la data de 27 septembrie 2006 de Curtea de

Apel Bacău, secția I civilă.

Prin decizia sus menționată,

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de

SC M.S. SA împotriva sentinței civile nr. 177/C din 6 aprilie 2006 a Tribunalului

Neamț.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs,

atunci când evocă fondul se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Fiind reglementată ca

o cale extraordinară de atac de retractare, pentru ca revizuirea întemeiată pe motivul

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie admisibilă este necesară existența

triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea

revizuirii, scopul acestei căi de atac, fiind acela de a remedia erorile determinate

de nesocotirea autorității de lucru judecat.

Nu sunt îndeplinite cerințele

textului procedural mai sus evocat, când nu au fost pronunțate soluții contradictorii,

în speță, prin decizia nr. 1044 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Bacău, ca

urmare a respingerii recursului, sentința civilă nr. 177 din 6 aprilie 2006 a Tribunalului

Neamț, prin care s-a admis în parte acțiunea a dobândit caracter irevocabil, instanța

superioară validând soluția de admitere în parte a acțiunii.

Revizuirea este admisibilă

numai dacă se referă la hotărâri potrivnice. Or, dacă hotărârile sunt pronunțate

în același sens, cererea de revizuire nu poate fi admisă.

Totodată este de observat

că hotărârile pretins potrivnice sunt date în una și aceeași cauză și nu se poate

reține autoritatea de lucru judecat, când instanțele nu au dat soluții contrare

în aceeași cauză.

În consecință, constatând

că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate reglementate de textul procedural

care a constituit fundamentul căii de atac promovate în speță, Înalta Curte va respinge

cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul B.F. împotriva deciziei civile

nr. 1044 din 27 septembrie 2006 a Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2014.