ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2599/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față. constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 27 iunie 2011, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul local municipal Drobeta Turnu Severin, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, Primăria comunei Ponoarele, SC O.S.M.P. SRL și SC Z.S. SRL, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat fiecare pârât la plata sumei de câte 4.000.000 RON, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului său la imagine ca artist interpret, a difuzării și folosirii fără drept a operei sale, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată prin lărgirea cadrului procesual pasiv în sensul chemării în judecata și a pârâților SC A.S.

SRL, SC V.P. SA, SC J. SRL, Societatea română de televiziune, SC F.R. SRL, SC P.G., O.R. SA, SC I.C. SRL, SC C.C.H.R. SRL SC F.R. SA, R.C.R. SRL, Banca C.R., I.M.P. SRL, U., F.D., SC M. SRL, SC N. SA, SC D.A. SA, SC P. SA, SC N.P. SRL, SC E.I., Camera de Comerț și Industrie Suceava, Finanțare prin Credit, R.E. SRL, SC A. SA. Prin încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2011, instanța a dispus în baza art. 165 C. proc. civ., disjungerea cauzei și formarea unui dosar individual pentru fiecare pârât în parte. Prin sentința civilă nr. 1 din 26 martie 2012, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, din analizarea probelor în raport de reglementările legale cuprinse în dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind drepturi de autor și drepturile conexe, pretențiile deduse judecății de către reclamantă sunt nejustificate.

Din probele administrate în cauză rezultă că scurtele acte și fapte postate pe site-ul pârâtei în termeni laudativi în ceea ce privește datele biografice ale reclamantei nu pot fi încadrate în dispoziția actului normativ ce constituie temeiul de drept al prezentei cereri de chemare în judecată. Prin decizia nr. 71 din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.A., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței nr. 1/2012 a Tribunalului Mehedinți și pe fond, admiterea acțiunii.

La termenul din data de 9 aprilie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitai judecarea în lipsă. La termenul din data de 7 octombrie 2014, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la data de 9 aprilie 2014. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzală de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția că, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 9 aprilie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.A. împotriva deciziei nr. 71 din data de 24 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014.