ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției

penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7999/1/2009, petentul M.I.

a formulat plângere întemeiată pe disp. art. 278

1

C. proc. pen.,

împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 1195/P/2009 din 17 august 2009 și nr. 9353/4523/II/2/2009

date de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea plângerii,

petentul a învederat că cele două rezoluții sunt nelegale și netemeinice, i s-a

adus o gravă vătămare a drepturilor sale, prin faptul că urmărirea penală este

incompletă, neelucidându-se aspectele învederate de acesta, nu s-au efectuat

cercetări în legătură cu înregistrările fictive în registrele și condicile de

primire ale Curții de Apel și Tribunalului Argeș și, în mod greșit s-a invocat

prescripția.

Examinând plângerea formulată

de petentul M.I. în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. împotriva soluției

dispuse în Dosarul nr. 1195/P/20009 la 17 august 2008 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu actele și lucrările dosarului

parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru următoarele

considerente.

Prin rezoluția nr. 1195/P/2008

din data de 17 august 2009, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație

și Justiție s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit.

a) C. proc. pen., art. 38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen. combinat cu art. 209

alin. (3) și (4) C. proc. pen. și art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.L. și C.D. din cadrul

înaltei Curți de Casație și Justiție, T.I., G.P. și T.G.S., judecători în

cadrul Curții de Apel Pitești, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de B.L., judecător în

cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru infracțiunea de favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C.D., în temeiul art.

10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. rap.

la art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de O.R., procuror în

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,

în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de T.M.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 C. proc. pen., în temeiul

art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de R.S.,

grefier în cadrul Curții de Apel Pitești, pentru infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; disjungerea și declinarea cauzei cu

privire la faptele ce ar fi fost comise de E.M., procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Judecătoria Pitești, T.M. ș.a. în favoarea Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Pitești, pentru a fi efectuate cercetări sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Persoanele

susmenționate au fost cercetate în urma plângerilor penale formulate de

petiționarul M.I., în care a precizat următoarele:

Judecătorul C.D. ar

fi dispus în mod nelegal suspendarea executării sentinței civile nr. 704/1996,

în Dosarul civil nr. 3247/R/2000 și ar fi intervenit pe lângă procurorii O.R.

și E.M. pentru a-l împiedica să fie reîncadrat. Judecătorul T.G.S. și procurorul

O.R., au participat la judecarea Dosarului nr. 1094/46/2007 finalizat prin decizia

nr. 35 din 25 martie 2008, care ar fi nelegală potrivit art. 393 C. proc. pen.,

în opinia sa.

Judecătorul L.B., în

prezent membru C.S.M., în perioada în care era judecător la înalta Curte de

Casație și Justiție ar fi cunoscut aspectele sesizate din mai multe cauze,

referitoare la litigiul său de muncă însă aceasta ar fi favorizat persoanele

menționate mai sus.

Grefiera R.S. în mod

abuziv, fără a avea la bază o încheiere de ședință ar fi eliberat un certificat

prin care s-a confirmat suspendarea executării sentinței nr. 704 din 25

ianuarie 1996.

În rezoluția atacată

s-au reținut următoarele:

La data de 08 iunie 2000,

petentul M.I. a încercat să pună în executare sentința civilă nr. 704/1996 a Judecătoriei

Pitești, iar debitoarea SC N. SA a prezentat un certificat din care rezulta că

prin încheierea din data de 01 iunie 2000 dată în Dosarul nr. 3147/R/2000 al

Curții de Apel Pitești, președintele de atunci al Curții de Apel Pitești, C.D. a

admis cererea sa de suspendare a executării sentinței civile nr. 704/1996, până

la soluționarea recursului.

-

Prin sentința penală nr. 35/2008, pronunțată în Dosarul nr. 1094/46/2007 al

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

judecător T.G.S. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale

nr. 8/P/2007 a Curții de Apel Pitești, formulată de M.I.

La

ședința de judecată a participat și O.R., reprezentant al Ministerului Public.

-

Prin decizia nr. 139/R/2001, pronunțată în Dosarul nr. 5241/R/2000 al Curții de

Apel Pitești, completul de judecată format din judecătorii G.P., T.I. și N.T. (opinie

separată) a respins contestația în anulare formulată de M.I. împotriva Deciziei

civile nr. 3599/2000 a Curții de Apel Pitești.

În

motivarea rezoluției nr. 1195/P/2008 din data de 17 august  2009 a Parchetului

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că faptele

sesizate nu există.

Petentul,

în baza art. 278 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere împotriva

soluției dispusă în Dosarul nr. 1195/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție prin rezoluția din data de 17 august 2009.

Prin rezoluția nr. 9333/4523/II/2/2009

din 21 septembrie 2009, procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca

neîntemeiată a plângerii petentului, formulată împotriva soluției dispuse în Dosarul

nr. 1195/P/2008, precum și comunicarea soluției.

Nemulțumit de modul

în care i-au fost soluționate plângerile, petentul s-a adresat Înaltei Curți,

conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, în conformitate cu disp. art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen. a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor parchetului,

față de criticile formulate de petent.

Din analiza

multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza rezoluției

din 17 august 2009, dată în Dosarul nr. 1195/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic

motivat, în raport cu fiecare critică a petentului ce a fost examinată în

concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția

neînceperii urmăririi penale față de L.B. pentru infracțiunea prev. de art. 264

C. pen., C.D. pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 246

C. pen., O.R. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., R.S. pentru infracțiunea

prev. de art. 246 C. pen.

Astfel, cererea de

suspendare a executării sentinței civile nr. 704/1996 a Judecătoriei Pitești a

fost admisă de C.D., președintele Curții de Apel Pitești la acea dată în baza

dispoziției legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 300 alin. (4) C.

proc. pen.

Cererea

de revizuire formulată de petentul M.I. a sentinței penale nr. 8/P/2007 a

Curții de Apel Pitești a fost respinsă de judecătorul T.G.S., ca inadmisibilă,

întrucât nu era susceptibilă de a fi atacată potrivit dispozițiilor art. 393 și

următoarele C. proc. pen. și având în vedere decizia nr. 17 din 19 martie 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația

în anulare, formulată de petentul M.I. împotriva deciziei civile nr. 3599/2000

a Curții de Apel Pitești, a fost respinsă de judecătorii G.P., T.I. și N.T. (opinie

separată), prin decizia nr. 139/R/2001, pronunțată în Dosarul nr. 5241/R/2000

al Curții de Apel Pitești, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317

alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Magistrații au

pronunțat soluțiile care l-au nemulțumit pe petent pe baza probelor

administrate, cu respectarea normelor de procedură, le-au motivat în fapt și în

drept, astfel că nu se poate reține faptul că nu și-au îndeplinit atribuțiile

de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare

intereselor legale ale petiționarului.

Hotărârile pronunțate

de magistrați sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege și nu pot constitui fapte

penale în funcție de nemulțumirea părților.

A admite această

posibilitate ar însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul

consfințit în art. 124 alin. (3) din Constituția României „ judecătorii sunt

independenți și se supun numai legii”, ceea ce ar reprezenta o atingere adusă

statului de drept. Magistratul se află în afara raportului juridic dedus

judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de

părți, iar soluțiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunță pot

fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Posibilitatea

formulării unor plângeri reprezintă un drept constituțional și procesual, însă

prin intermediul acestuia nu se poate exercita un control asupra legalității și

temeiniciei măsurilor dispuse în cursul procesului.

Dacă s-ar permite

astfel, ar însemna instituirea unor căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce

este inadmisibil.

Pe de altă parte,

prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o

activitate de jurisdicție pentru soluțiile pronunțate în cadrul acesteia, se

creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea-credință,

precum și o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale.

Cu privire la pretinsa

infracțiune a fi săvârșită de magistratul judecător L.B., respectiv aceea de

favorizare a infractorului, această infracțiune presupune o situație premisă - săvârșirea

unei infracțiuni de către persoana favorizată - condiție neîndeplinită în

cauză, astfel încât această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina

magistratului judecător.

Înalta

Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petent în

plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., adresată

instanței supreme, referitoare la insuficienta cercetare, deoarece în etapa

actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra

oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și

suficiente, iar în cauză au fost efectuate numeroase acte premergătoare.

În ceea

ce privește critica petentului, privind aplicarea în mod greșit a prescripției

de către procurorul E.M., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate analiza

activitatea acestui procuror, întrucât prin ordonanța din 17 august 2009,

pronunțată în Dosarul nr. 1195/P/2008 s-a dispus disjungerea și declinarea

cauzei cu privire la acesta.

În raport cu cele

menționate Înalta Curte de Casație și Justiție consideră ordonanța din 17 august

2009 dată în Dosarul nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este legală

și temeinică.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul M.I. împotriva ordonanței nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezoluție pe care o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanței din 17

august 2009, dispusă în Dosarul nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține ordonanța

atacată.

Obligă petentul la

plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2010.