ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7999/1/2009, petentul M.I. a formulat plângere întemeiată pe disp. art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției dată în Dosarul nr. 1195/P/2009 din 17 august 2009 și nr. 9353/4523/II/2/2009 date de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii, petentul a învederat că cele două rezoluții sunt nelegale și netemeinice, i s-a adus o gravă vătămare a drepturilor sale, prin faptul că urmărirea penală este incompletă, neelucidându-se aspectele învederate de acesta, nu s-au efectuat cercetări în legătură cu înregistrările fictive în registrele și condicile de primire ale Curții de Apel și Tribunalului Argeș și, în mod greșit s-a invocat prescripția.

Examinând plângerea formulată de petentul M.I. în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1195/P/20009 la 17 august 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu actele și lucrările dosarului parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru următoarele considerente. Prin rezoluția nr. 1195/P/2008 din data de 17 august 2009, a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 42 și art. 45 C. proc. pen. combinat cu art. 209 alin. (3) și (4) C. proc.

pen. și art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.L. și C.D. din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție, T.I., G.P. și T.G.S., judecători în cadrul Curții de Apel Pitești, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de B.L., judecător în cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C.D., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen.

rap. la art. 246 C. pen.; neînceperea urmăririi penale față de O.R., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de T.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 246 C. proc. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; neînceperea urmăririi penale față de R.S., grefier în cadrul Curții de Apel Pitești, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.; disjungerea și declinarea cauzei cu privire la faptele ce ar fi fost comise de E.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, T.M.

ș.a. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru a fi efectuate cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Persoanele susmenționate au fost cercetate în urma plângerilor penale formulate de petiționarul M.I., în care a precizat următoarele: Judecătorul C.D. ar fi dispus în mod nelegal suspendarea executării sentinței civile nr. 704/1996, în Dosarul civil nr. 3247/R/2000 și ar fi intervenit pe lângă procurorii O.R. și E.M. pentru a-l împiedica să fie reîncadrat. Judecătorul T.G.S. și procurorul O.R., au participat la judecarea Dosarului nr. 1094/46/2007 finalizat prin decizia nr. 35 din 25 martie 2008, care ar fi nelegală potrivit art. 393 C. proc.

pen., în opinia sa. Judecătorul L.B., în prezent membru C.S.M., în perioada în care era judecător la înalta Curte de Casație și Justiție ar fi cunoscut aspectele sesizate din mai multe cauze, referitoare la litigiul său de muncă însă aceasta ar fi favorizat persoanele menționate mai sus. Grefiera R.S. în mod abuziv, fără a avea la bază o încheiere de ședință ar fi eliberat un certificat prin care s-a confirmat suspendarea executării sentinței nr. 704 din 25 ianuarie 1996. În rezoluția atacată s-au reținut următoarele: La data de 08 iunie 2000, petentul M.I. a încercat să pună în executare sentința civilă nr. 704/1996 a Judecătoriei Pitești, iar debitoarea SC N. SA a prezentat un certificat din care rezulta că prin încheierea din data de 01 iunie 2000 dată în Dosarul nr. 3147/R/2000 al Curții de Apel Pitești, președintele de atunci al Curții de Apel Pitești, C.D.

a admis cererea sa de suspendare a executării sentinței civile nr. 704/1996, până la soluționarea recursului. - Prin sentința penală nr. 35/2008, pronunțată în Dosarul nr. 1094/46/2007 al Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, judecător T.G.S. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 8/P/2007 a Curții de Apel Pitești, formulată de M.I. La ședința de judecată a participat și O.R., reprezentant al Ministerului Public. - Prin decizia nr. 139/R/2001, pronunțată în Dosarul nr. 5241/R/2000 al Curții de Apel Pitești, completul de judecată format din judecătorii G.P., T.I. și N.T. (opinie separată) a respins contestația în anulare formulată de M.I.

împotriva Deciziei civile nr. 3599/2000 a Curții de Apel Pitești. În motivarea rezoluției nr. 1195/P/2008 din data de 17 august 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că faptele sesizate nu există. Petentul, în baza art. 278 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere împotriva soluției dispusă în Dosarul nr. 1195/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția din data de 17 august 2009. Prin rezoluția nr. 9333/4523/II/2/2009 din 21 septembrie 2009, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentului, formulată împotriva soluției dispuse în Dosarul nr. 1195/P/2008, precum și comunicarea soluției. Nemulțumit de modul în care i-au fost soluționate plângerile, petentul s-a adresat Înaltei Curți, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp. art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor parchetului, față de criticile formulate de petent.

Din analiza multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza rezoluției din 17 august 2009, dată în Dosarul nr. 1195/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului ce a fost examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de L.B. pentru infracțiunea prev. de art. 264 C. pen., C.D. pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen., O.R. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., R.S.

pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. Astfel, cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 704/1996 a Judecătoriei Pitești a fost admisă de C.D., președintele Curții de Apel Pitești la acea dată în baza dispoziției legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 300 alin. (4) C. proc. pen. Cererea de revizuire formulată de petentul M.I. a sentinței penale nr. 8/P/2007 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă de judecătorul T.G.S., ca inadmisibilă, întrucât nu era susceptibilă de a fi atacată potrivit dispozițiilor art. 393 și următoarele C. proc. pen. și având în vedere decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația în anulare, formulată de petentul M.I.

împotriva deciziei civile nr. 3599/2000 a Curții de Apel Pitești, a fost respinsă de judecătorii G.P., T.I. și N.T. (opinie separată), prin decizia nr. 139/R/2001, pronunțată în Dosarul nr. 5241/R/2000 al Curții de Apel Pitești, cu motivarea că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Magistrații au pronunțat soluțiile care l-au nemulțumit pe petent pe baza probelor administrate, cu respectarea normelor de procedură, le-au motivat în fapt și în drept, astfel că nu se poate reține faptul că nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petiționarului. Hotărârile pronunțate de magistrați sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege și nu pot constitui fapte penale în funcție de nemulțumirea părților.

A admite această posibilitate ar însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul consfințit în art. 124 alin. (3) din Constituția României „ judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, ceea ce ar reprezenta o atingere adusă statului de drept. Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar soluțiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege. Posibilitatea formulării unor plângeri reprezintă un drept constituțional și procesual, însă prin intermediul acestuia nu se poate exercita un control asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse în cursul procesului.

Dacă s-ar permite astfel, ar însemna instituirea unor căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție pentru soluțiile pronunțate în cadrul acesteia, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea-credință, precum și o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale. Cu privire la pretinsa infracțiune a fi săvârșită de magistratul judecător L.B., respectiv aceea de favorizare a infractorului, această infracțiune presupune o situație premisă - săvârșirea unei infracțiuni de către persoana favorizată - condiție neîndeplinită în cauză, astfel încât această infracțiune nu poate fi reținută în sarcina magistratului judecător.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petent în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., adresată instanței supreme, referitoare la insuficienta cercetare, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar în cauză au fost efectuate numeroase acte premergătoare. În ceea ce privește critica petentului, privind aplicarea în mod greșit a prescripției de către procurorul E.M., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate analiza activitatea acestui procuror, întrucât prin ordonanța din 17 august 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1195/P/2008 s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei cu privire la acesta.

În raport cu cele menționate Înalta Curte de Casație și Justiție consideră ordonanța din 17 august 2009 dată în Dosarul nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanței nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezoluție pe care o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. împotriva ordonanței din 17 august 2009, dispusă în Dosarul nr. 1195/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ordonanța atacată. Obligă petentul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.