ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3438/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3438/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 464 din 1 octombrie 2007, a

Tribunalul Olt, secția comercială, s-a admis acțiunea promovată de reclamanta SC

O.T. SRL Balș în contradictoriu cu pârâta SC I. SRL Balș și s-a constatat

intervenită vânzarea - cumpărarea imobilului „Restaurant Central” din Balș,

Județul Olt în suprafață de 618,76 mp și teren aferent în suprafață de 1.188,40

mp, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare; cererea

reconvențională promovată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată, prin

aceiași hotărâre.

În motivarea

sentinței s-a reținut că prin înscrisul sub semnătură privată denumit contract

de vânzare - cumpărare încheiat la 3 mai 2005 părțile au convenit asupra

vânzării - cumpărării bunului imobil cu obligația de a se perfecta ulterior în

formă autentică contractul întrucât obiectul vânzării includea și teren.

Înscrisul conținea

mențiunea că prețul a fost achitat conform facturii din 30 aprilie 2005 iar

cumpărătorul a intrat în posesia imobilului situație recunoscută de pârâtă.

Instanța de fond a

reținut ca nedovedită susținerea contrară mențiunii din înscris în sensul că

prețul nu s-ar fi plătit, reținând că acesta chiar dacă nu este determinat este

determinabil, prin trimiterea pe care înscrisul o face la factură.

Stabilind că părțile

și-au îndeplinit obligațiile principale de plată a prețului și de predare a

bunului conform art. 1313, 1361-1362 C. civ. și că acțiunea reclamantei

îndeplinește cerințele prevăzute de art. 111 C. proc. civ. instanța a admis

cererea în sensul mai sus arătat.

În contra sentinței a

declarat apel pârâta,,

criticile

acesteia cu privire la nepronunțarea asupra a ceea ce s-a cerut, acordând mai

mult decât s-a cerut cât privește constatarea ca valabilă a vânzării -

cumpărării, promisiunea de vânzare - cumpărare fiind și fără obiect întrucât

terenul la care aceasta face referire nu este determinat, au fost admise de

instanța de apel, respectiv de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, care,

prin Decizia nr. 58 din 5 martie 2008, a admis apelul, a schimbat sentința

apelată, a

respins

acțiunea ca neîntemeiată și a admis cererea reconvențională dispunând rezoluțiunea

convenției de vânzare - cumpărare încheiată de părți la 3 mai 2005, cu

repunerea parților în situația anterioară.

Instanța de apel a

reținut că prin înscrisul din 3 mai 2005, părțile au încheiat o promisiune

bilaterală de vânzare - cumpărare, un antecontract prin care s-au obligat să

vândă, respectiv să cumpere un imobil cu terenul aferent pentru care este

necesară forma autentică „ad validitatem”.

În mod greșit însă, instanța

de fond a constatat valabilitatea vânzării imobilelor, reținând ca fiind

achitat prețul vânzării prin ordine de plată emise anterior față de mențiunea

existentă pe acesta „pentru achiziționarea de către apelanta - pârâtă a

hotelului și restaurantului „Central” fără să se fi dovedit vreo înțelegere în

sensul susținut de reclamantă.

În ce privește

terenul aferent construcției, instanța de fond s-a substituit voinței părților

când a constatat întemeiată vânzarea pentru suprafața de 1.188,40 mp deoarece,

susține instanța de apel, convenția de vânzare - cumpărare nu determină acest

teren.

Pentru aceste motive

acțiunea s-a apreciat ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea reconvențională

instanța de apel a constatat ca fiind îndeplinite condițiile art. 1020 și 1021 C.

civ. și drept urmare a admis-o și a dispus rezoluțiunea convenției de vânzare -

cumpărare încheiată la 3 mai 2005 iar ca efect al rezoluțiunii a dispus

repunerea părților în situația anterioară încheierii convenției.

În contra deciziei a

declarat recurs reclamanta pentru motivele care urmează:

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

constând în interpretarea greșită a

clauzelor contractului prin schimbarea naturii actului juridic dedus judecății,

calificându-l după promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare deși părțile

l-au denumit vânzare - cumpărare, obiectul vânzării constituindu-l două bunuri

distincte: construcție și teren, calificarea instanței fiind valabilă numai

pentru teren;

Părțile și-au îndeplinit obligațiile

de plată a prețului și de predare a bunului, instanța de apel reținând greșit

că prețul nu a fost plătit, factura din 30 aprilie 2005 fiind o dovadă în acest

sens și tot greșit a reținut că terenul nu este determinat el fiind aferent

construcției și deci determinabil.

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

constând în faptul că decizia atacată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină pentru unele dispoziții iar pentru altele

cuprinde motive contradictorii cum sunt cele pentru dovada prețului.

Intimata nu a depus

întâmpinare la dosar.

Recursul este fondat

pentru considerentele care urmează:

de chemare în judecată și al cererii reconvenționale privesc aceeași convenție

de vânzare-cumpărare concretizată în înscrisul sub semnătură privată pe care

părțile l-au semnat la data de 3 mai 2005, intitulat „contract de vânzare -

cumpărare”.

Deși este

incontestabil acest lucru, instanța de apel califică diferit convenția în

speță, apreciind-o ca fiind promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare netranslativă

de proprietate, când analizează temeinicia acțiunii promovată de reclamantă și

drept contract de vânzare-cumpărare, translativ drept proprietate, când

analizează cererea reconvențională, și când, în raport de art. 1020, 1021 C.

civ. dispune rezoluțiunea acesteia și repunerea părților în situația

anterioară, în sensul obligării reclamantei la restituirea imobilului respectiv

a restaurantului „Central Balș” și a terenului aferent de 1180,40 mp situat în

Balș.

Motivul rezoluțiunii

reținut de instanță constă în neexecutarea obligației de plată a prețului de

către cumpărător, respectiv de reclamantă a cărei obligație este reținută ca

fiind specifică contractului de vânzare-cumpărare iar nu promisiunii bilaterale

de vânzare -cumpărare în raport cu care este analizată numai acțiunea sa.

Drept urmare,

motivarea deciziei atacate cu recurs este contradictorie, considerentele în

respingerea acțiunii și cele în admiterea cererii reconvenționale excluzându-se

reciproc, fapt ce echivalează cu o nemotivare care face imposibilă verificarea

legalității deciziei atacate, motiv care atrage casarea acesteia și trimiterea

pentru rejudecare.

rolului activ, instanța va pune în discuția părților obiectul acțiunii

promovate de reclamantă în sensul dacă calificarea pe care aceasta a dat-o prin

acțiune privește numai terenul obiect al convenției pentru a cărui înstrăinare

era necesară forma autentică ad validitatem conform legii în vigoare la acea

epocă, Legea nr. 54/1998 art. 2 și este necesară și în prezent, conform Legii nr.

247/2005, Titlul X, art. 2 care, spre deosebire de legea veche, prevede

posibilitatea confirmării antecontractului de vânzare prin hotărâre judecătorească,

sau dacă privește și construcția a cărei înstrăinare se poate face numai prin

înscris sub semnătură privată.

Drept urmare,

instanța de apel dispunând rezoluțiunea vânzării și întoarcerea prestațiilor,

greșit a recunoscut, implicit, validitatea acestuia și pentru teren care este

determinat prin convenție ca fiind „teren aferent construcției” și pe care

instanța îl identifică prin suprafață.

rejudecării instanța de apel va avea în vedere și calificarea pe care pârâta o

dă convenției ca fiind de vânzare - cumpărare pentru construcție și faptul că

aceasta nu contestă cuantumul prețului convenit ci numai modalitatea de plată a

acestuia.

Cu privire la acest

aspect trebuie observat că, contractul în speță, încheiat la 3 mai 2005 fiind

semnat și parafat de ambele părți, mențiunea pe care acesta o conține cu

privire la plata integrală a prețului face dovada realității ei până la

înscrierea în fals, conform art. 1176 C. civ.

Prețul vânzării la

care referă contractul ca fiind plătit deși nu a fost determinat prin cuantum

el este determinabil prin raportarea la suma înscrisă în factura din 30 aprilie

2005, chiar pârâta, când prin cererea reconvențională solicită rezoluțiunea

vânzării, necontestându-i realitatea și cuantumul ci, așa cum deja s-a arătat,

numai modalitatea de plată.

Pârâta își reconfirmă

această poziție când, prin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei

atacate (pag. 246 apel), precizează din nou că ea și-a executat obligația de

predare a bunului dar că reclamanta cumpărătoare nu și-a executat obligația de

plată, cererea în rezoluțiune nefiind, de altfel, întemeiată pe dispozițiile art.

1303 C. civ., privind condițiile prețului ci pe art. 1365 C. civ., privind

neplata acestuia.

preced Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite

cauza la aceeași instanță pentru rejudecare, în raport de prevederile art. 312 alin.

(5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta

SC

O.T. SRL Balș împotriva Deciziei comerciale nr. 58 din 5 martie 2008 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2008.