ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 484/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 725 din 14

decembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 4467/2005 al Tribunalului Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC M.C. SRL Timișoara împotriva pârâtei SC B. SRL Timișoara și în

consecință s-a constatat rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare

autentificat sub nr. 6123 din 3 august 2003 de B.N.P. C.C. și s-a dispus

radierea notării acestuia din cartea funciară a imobilului nr. 4846 aflată la B.C.F.

de pe lângă Judecătoria Timișoara, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 9.243

lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut în esență, că prin antecontractul de

vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6123 din 3 august 2003, reclamanta s-a

obligat să vândă pârâtei, după întabulare, cota de ½ parte din imobilul

denumit generic „Parc rezervoare”, pentru prețul de 3.300.000.000 lei achitat

integral anterior semnării actului autentic. Ulterior, printr-un alt înscris

încheiat în fața avocatului, părțile au întocmit actul de rezoluțiune a

antecontractului de vânzare cumpărare, revocând astfel de comun acord

promisiunea de vânzare cumpărare. Cu toate acestea, pârâta a procedat la

notarea în CF a contractului inițial, deși acesta a fost desființat.

Prin urmare, reținând în

temeiul art. 969 C. civ., că părțile prin consimțământ mutual au revocat

antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, motiv pentru

care reclamanta a solicitat doar să se constate rezoluțiunea și nu să se

dispună rezoluțiunea în temeiul art. 1021 C. civ., și de asemenea că nu s-a

solicitat și repunerea părților în situația anterioară, acțiunea a fost admisă

cu consecința constatării rezoluțiunii antecontractului autentic și a radierii

notării imobilului din litigiu din cartea funciară.

Apelul declarat de pârâtă a

fost respins prin decizia nr. 89 din 13 aprilie 2006 pronunțată în dosar nr. 108/2006

al Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Instanța de control judiciar

a respins criticile pârâtei și însușindu-și considerentele avute în vedere de

prima instanță, a apreciat că aceasta în mod corect a luat act de rezoluțiunea

antecontractului de vânzare-cumpărare, reținând în speță, aplicabilitatea

dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., temei care nu permitea repunerea părților

în situația anterioară, cerere care de altfel nu a fost în mod expres

formulată, astfel că instanța de fond s-a pronunțat doar în limitele investirii

sale, conform art. 192 alin. (6) C. proc. civ.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta SC B. SRL Timișoara, criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și derivate din

interpretarea greșită de către instanță a dispozițiilor art. 969 C. civ.,

raportat la art. 1091, 1294 și 1295 C. civ., precum și art. 111 C. proc. civ.

În mod concret, recurenta

invocă faptul că acțiunea reclamantei în constatarea rezoluțiunii unui act

autentic este inadmisibilă în condițiile în care antecontractul de

vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică a fost executat prin plata

prețului efectuată chiar anterior autentificării antecontractului de

vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte,

antecontractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în formă autentică nu poate

fi desființat printr-un înscris sub semnătură privată care nu are nici valoarea

unui înscris cu dată certă, în condițiile în care acesta nu a fost înregistrat la

cabinetul avocatului, redactor al înscrisului.

O altă critică vizează

faptul că deși s-a constatat rezoluțiunea antecontractului nu s-a dispus și

repunerea părților în situația anterioară, instanțele pronunțându-se doar cu

privire la restituirea proprietății, fără a dispune și cu privire la prețul

plătit pentru imobil, creindu-se astfel posibilitatea îmbogățirii fără justă

cauză a reclamantei care a reintrat în posesia imobilului vândut, însă nu a

fost obligată să restituie cumpărătorului prețul achitat.

Examinând recursul formulat

prin prisma motivelor, dar și a excepției invocate din oficiu de Curte, în

temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2), raportat la art. 158 alin. (3) și art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Curtea, conform art. 137 C. proc. civ.,

analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, reține că instanțele

comerciale nu au competența materială în analizarea acțiunii formulată de

reclamantă.

Astfel, solicitarea

reclamantei de a se constata rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare

încheiat în formă autentică, precum și aceea de a se dispune radierea notării

din CF a imobilului ce a făcut obiectul litigiului, nu se circumscrie actelor

și faptelor de comerț astfel cum sunt definite de art. 3 și 4 C. com., pentru a

atrage competența instanțelor comerciale în examinarea fondului drepturilor

litigioase, chiar dacă antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat

între două societăți comerciale.

Concluzia rezultă din

dispozițiile art. 4 C. com., conform cărora „se socotesc ca fapte de comerț

celelalte contracte și obligații ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură

civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”.

Așa fiind, cererea de

constatare a rezoluțiunii unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat în

formă autentică nu are un caracter comercial, contractul astfel încheiat fiind

prin definiție un contract civil.

Din această perspectivă,

soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, fiind prezent motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că instanțele

comerciale au soluționat cauza fără a avea competența în acest sens, astfel

încât recursul va fi admis ca urmare a admiterii excepției necompetenței

materiale, iar decizia și sentința vor fi casate și cauza trimisă spre rejudecare

în primă instanță Judecătoriei Slatina, ca instanță civilă.

Cu prilejul rejudecării,

instanța va analiza acțiunea formulată de reclamantă având în vedere și

criticile formulate în recurs cu privire la încălcarea principiului simetriei

actelor juridice, constând în aceea că un act încheiat în formă autentică nu

poate fi desființat decât printr-un alt act încheiat în aceeași modalitate,

urmând a administra, de asemenea, toate probele necesare și utile pentru justa

soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale a instanțelor comerciale.

Admite recursul declarat de

pârâta SC B. SRL Timișoara, împotriva deciziei nr. 89 din 13 aprilie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia recurată și

sentința nr. 725 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Olt și trimite cauza spre

rejudecare în primă instanță la Judecătoria Slatina.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.