ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3834/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Balș sub nr. 1309/184/2007 reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată pe

pârâta SC B.T.I. SRL, solicitând instanței să dispună rezilierea

contractului din 22 iulie 2006 încheiat de părțile litigante cu

consecința restituirii sumei de 262.700 lei plus dovada aferentă

și obligarea pârâtei la plata unei daune egale cu valoarea contractului respectiv

245.513,2 lei.

Judecătoria Balș, prin

sentința civilă nr. 1468/2007 a admis excepția de

necompetență materială și a dispus declinarea de

competență în favoarea Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Olt, prin declinarea de competență de la

Judecătoria Balș sub nr. 2230/104/2007.

La termenul din data de 13 noiembrie

2007, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că

solicită rezoluțiunea contractului din 22 iulie 2006 cu

consecința repunerii părților în situația anterioară

respectiv restituirea sumei de 260.000 lei.

Prin sentința comercială nr.

801/2008 pronunțată de Tribunalul Olt a fost respinsă ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Balș în

contradictoriu cu pârâta SC B.T.I. SRL.

Împotriva sentinței nr. 801/2008

pronunțată de Tribunalul Olt a formulat apel reclamanta SC E. SRL

Balș.

Prin decizia comercială nr. 332/2000

pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de

reclamanta SC E. SRL Balș, a fost schimbată sentința nr. 801/2008

pronunțată de Tribunalul Olt în sensul că a fost admisă

acțiunea precizată, dispunându-se rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare din 22 iulie 2006 și repunerea părților

în situația anterioară – pârâta fiind obligată să restituie

reclamantei suma de 260.000 lei, iar reclamanta să restituie bunurile ce

au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și

consemnate în procesul verbal de predare primire din 11 decembrie 2006.

Intimata pârâtă a fost

obligată să plătească apelantei reclamante și

cheltuieli de judecată în valoare de 7.333 lei.

În motivarea deciziei

pronunțate, Curtea de Apel Craiova a reținut că instanța de

fond a interpretat greșit situația de fapt, probatoriu administrat

și dispozițiile art. 1021 C. civ. privind rezoluțiunea

contractului.

Astfel, între părți s-a

încheiat contractul din 2006 prin care pârâta s-a obligat să furnizeze

reclamantei echipamente frigorifice urmând să respecte clauzele din

caietul de prescripții speciale și specificațiile tehnice, ca

bunurile să provină din Comunitatea Europeană sau dintr-una din

celelalte țări beneficiare ale programului SAPARD.

La data de 11 decembrie 2006, pârâta

a predat reclamantei bunurile dar fără actele necesare –

declarații vamale, anexa la procesul verbal de predare primire cu valoarea

acestora, fără montaj, fără certificat de producător

și garanție. Bunurile livrate nu corespund cu cele menționate în

contract, acestea fiind subdimensionate celor din oferte și nici firma

producătoare nu a fost cea prevăzută în contract și

ofertă.

Având în vedere că produsele

livrate de pârâtă nu corespund calitativ cu cele menționate în

contract, O.J.P.D.R.P. Olt a refuzat plata facturii din 25 octombrie 2006 în

valoare de 87.500 lei. În condițiile în care pârâta nu și-a

îndeplinit obligațiile contractuale se impune aplicarea dispozițiilor

art. 1021 C. civ. cu consecința repunerii părților în

situația anterioară.

Împotriva deciziei comerciale nr. 332

din 9 decembrie 2008 a formulat recursu pârâta SC B.T.I. SRL solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului

formulat de reclamantă ca nefondat.

În dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiate formal pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta arată că intimata pârâtă nu a putut face dovada

achitării în întregime a prețului, chitanțele anexate la dosar

fiind simple copii xerox.

Instanța de apel a luat în

considerare susținerile intimatei fără să aibă în

vedere că aceasta știa foarte bine ce echipamente urmează

să primească.

Nefinalizarea contractului SAPARD nu

a fost determinată de refuzul respingerii la plată a unei facturi de

valoare nesimnificativă în raport cu valoarea acelui contract.

Intimata reclamantă SC E. SRL a

formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea

recursului ca nefondat, invocând totodată și excepția

tardivității recursului formulat de pârâta SC B.T.I. SRL.

Prin cererea formulată la data

de 9 noiembrie 2009 – N. SPRL Craiova, în calitate de administrator judiciar al

debitoarei SC B.T.I. SRL, desemnat de Tribunalul Dolj prin sentința nr. 835/2008

pronunțată în dosarul nr. 9638/63/2008, arată că își

însușește recursul formulat de debitoarea SC B.T.I. SRL solicitând

totodată admiterea recursului și judecarea cauzei în condițiile art.

242 C. proc. civ.

Analizând cu prioritate

excepția invocată de intimata reclamantă, se constată

că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.,

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar în

speța de față decizia civilă nr. 332 din 9 decembrie 2008 a

fost comunicată pârâtei SC B.T.I. SRL la data de 19 decembrie 2008.

Aceasta a formulat recurs în termenul de 15 zile de la comunicarea

hotărârii în condițiile în care a expediat recursul la data de 5

ianuarie 2009 fapt ce rezultă din documentul de transport din dosar.

Faptul că recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 5 octombrie 2009 nu-i este imputabil recurentei care a exercitat

calea de atac legală în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301

C. proc. civ., fapt ce rezultă din actele anexate la dosar.

Analizând decizia recurată în

raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și

temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat.

Recurenta a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar nu a arătat

în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva

cerințelor legale, criticând în esență stabilirea situației

de fapt de care instanța de apel precum și modul de apreciere al

probelor, aspecte ce nu pot fi analizate în această fază

procesuală. Ca urmare vor fi analizate global aspectele privind

interpretarea greșită a contractului încheiat de părțile

litigante și modul de aplicare a dispozițiilor legale incidente în

cauză.

Este de necontestat că în baza

contractului de vânzare-cumpărare din 2006 recurenta pârâtă a livrat

bunurile enumerate în procesul verbal din 11 decembrie 2006.

Potrivit dispozițiilor art. 1324

C. civ., vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut „în

măsura determinată prin contract” și să garanteze nu numai

folosința liniștită dar și utilă a bunului în raport

de dispozițiile art. 1353 C. civ., iar rezoluțiunea contractului este

sancțiunea ce se aplică în caz de neexecutare culpabilă a

contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a

acestuia și repunerea părților în situația anterioară.

În speța de față,

instanța de apel în mod corect a aplicat dispozițiile art. 1021 C.

civ. având în vedere îndeplinirea condițiilor rezoluțiunii judiciare,

respectiv: neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin contractul din 2006

în sarcina vânzătorului la art. 1 și 2 din contract în

condițiile în care bunurile predate nu corespund fiind subdimensionate celor

din oferte, provenind de la o altă firmă decât cea avută în

vedere la încheierea contractului, iar bunurile predate nu au fost

însoțite de actele necesare.

Neexecutarea obligațiilor

contractuale prevăzute la art. 1 și 2, sunt imputabile recurentei

pârâte în calitate de vânzător, fără să se poată

reține că neexecutarea s-a datorat unei cauze fortuite, independante

de voința sa.

Ca o consecință a

rezoluțiunii dispusă în condițiile art. 1021 C. civ., instanța

de apel a dispus și repunerea părților în situația

anterioară încheierii contractului, părțile contractante restituind

una alteia tot ceea ce s-a prestat în temeiul contractului desființat.

Încheierea procesului verbal de

predare primire din 2006 nu o exonerează pe recurenta pârâtă de

răspunderea prevăzută de art. 1324 C. civ. în condițiile în

care bunurile livrate nu corespund celor menționate în contract, nefiind

respectate clauzele prevăzute de art. 1 pct. 1.1, 1.3, art. 2 pct. 2.1,

aspect reținut corect de instanța de apel.

De altfel, părțile la art.

2 pct. 2.2 au prevăzut și posibilitatea rezilierii contractului în

caz de nerespectare a condițiilor inserate, iar apărarea recurentei

în sensul că nefinalizarea contractului SAPARD nu a fost rezultatul respingerii

la plată a unei facturi de către O.J.P.D.R.P. Olt, nu o

exonerează de răspundere pentru nerespectarea obligațiilor

contractuale stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare din 2006

încheiat în condițiile art. 969 – art. 970 C. civ.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă SC B.T.I.

SRL Craiova, prin administrator judiciar N. SPRL împotriva deciziei comerciale nr.

332 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului invocată de intimata reclamantă SC

E. SRL Balș, prin administrator judiciar SCP V.C. IPURL Râmnicu Vâlcea.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC B.T.I. SRL Craiova, prin administrator judiciar N. SPRL,

împotriva deciziei comerciale nr. 332 din 9 decembrie 2008 a Curții de

Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.