ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3834/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balș sub nr. 1309/184/2007 reclamanta SC E. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B.T.I. SRL, solicitând instanței să dispună rezilierea contractului din 22 iulie 2006 încheiat de părțile litigante cu consecința restituirii sumei de 262.700 lei plus dovada aferentă și obligarea pârâtei la plata unei daune egale cu valoarea contractului respectiv 245.513,2 lei. Judecătoria Balș, prin sentința civilă nr. 1468/2007 a admis excepția de necompetență materială și a dispus declinarea de competență în favoarea Tribunalului Olt. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, prin declinarea de competență de la Judecătoria Balș sub nr. 2230/104/2007.

La termenul din data de 13 noiembrie 2007, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită rezoluțiunea contractului din 22 iulie 2006 cu consecința repunerii părților în situația anterioară respectiv restituirea sumei de 260.000 lei. Prin sentința comercială nr. 801/2008 pronunțată de Tribunalul Olt a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Balș în contradictoriu cu pârâta SC B.T.I. SRL. Împotriva sentinței nr. 801/2008 pronunțată de Tribunalul Olt a formulat apel reclamanta SC E. SRL Balș.

Prin decizia comercială nr. 332/2000 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de reclamanta SC E. SRL Balș, a fost schimbată sentința nr. 801/2008 pronunțată de Tribunalul Olt în sensul că a fost admisă acțiunea precizată, dispunându-se rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 22 iulie 2006 și repunerea părților în situația anterioară – pârâta fiind obligată să restituie reclamantei suma de 260.000 lei, iar reclamanta să restituie bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și consemnate în procesul verbal de predare primire din 11 decembrie 2006. Intimata pârâtă a fost obligată să plătească apelantei reclamante și cheltuieli de judecată în valoare de 7.333 lei.

În motivarea deciziei pronunțate, Curtea de Apel Craiova a reținut că instanța de fond a interpretat greșit situația de fapt, probatoriu administrat și dispozițiile art. 1021 C. civ. privind rezoluțiunea contractului. Astfel, între părți s-a încheiat contractul din 2006 prin care pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei echipamente frigorifice urmând să respecte clauzele din caietul de prescripții speciale și specificațiile tehnice, ca bunurile să provină din Comunitatea Europeană sau dintr-una din celelalte țări beneficiare ale programului SAPARD. La data de 11 decembrie 2006, pârâta a predat reclamantei bunurile dar fără actele necesare – declarații vamale, anexa la procesul verbal de predare primire cu valoarea acestora, fără montaj, fără certificat de producător și garanție.

Bunurile livrate nu corespund cu cele menționate în contract, acestea fiind subdimensionate celor din oferte și nici firma producătoare nu a fost cea prevăzută în contract și ofertă. Având în vedere că produsele livrate de pârâtă nu corespund calitativ cu cele menționate în contract, O.J.P.D.R.P. Olt a refuzat plata facturii din 25 octombrie 2006 în valoare de 87.500 lei. În condițiile în care pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale se impune aplicarea dispozițiilor art. 1021 C. civ. cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Împotriva deciziei comerciale nr. 332 din 9 decembrie 2008 a formulat recursu pârâta SC B.T.I. SRL solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă ca nefondat.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate formal pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta arată că intimata pârâtă nu a putut face dovada achitării în întregime a prețului, chitanțele anexate la dosar fiind simple copii xerox. Instanța de apel a luat în considerare susținerile intimatei fără să aibă în vedere că aceasta știa foarte bine ce echipamente urmează să primească. Nefinalizarea contractului SAPARD nu a fost determinată de refuzul respingerii la plată a unei facturi de valoare nesimnificativă în raport cu valoarea acelui contract. Intimata reclamantă SC E. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat, invocând totodată și excepția tardivității recursului formulat de pârâta SC B.T.I.

SRL. Prin cererea formulată la data de 9 noiembrie 2009 – N. SPRL Craiova, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC B.T.I. SRL, desemnat de Tribunalul Dolj prin sentința nr. 835/2008 pronunțată în dosarul nr. 9638/63/2008, arată că își însușește recursul formulat de debitoarea SC B.T.I. SRL solicitând totodată admiterea recursului și judecarea cauzei în condițiile art. 242 C. proc. civ. Analizând cu prioritate excepția invocată de intimata reclamantă, se constată că aceasta este nefondată. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar în speța de față decizia civilă nr. 332 din 9 decembrie 2008 a fost comunicată pârâtei SC B.T.I.

SRL la data de 19 decembrie 2008. Aceasta a formulat recurs în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii în condițiile în care a expediat recursul la data de 5 ianuarie 2009 fapt ce rezultă din documentul de transport din dosar. Faptul că recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 octombrie 2009 nu-i este imputabil recurentei care a exercitat calea de atac legală în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ., fapt ce rezultă din actele anexate la dosar. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat. Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., dar nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva cerințelor legale, criticând în esență stabilirea situației de fapt de care instanța de apel precum și modul de apreciere al probelor, aspecte ce nu pot fi analizate în această fază procesuală. Ca urmare vor fi analizate global aspectele privind interpretarea greșită a contractului încheiat de părțile litigante și modul de aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Este de necontestat că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 2006 recurenta pârâtă a livrat bunurile enumerate în procesul verbal din 11 decembrie 2006. Potrivit dispozițiilor art. 1324 C. civ., vânzătorul este obligat să predea lucrul vândut „în măsura determinată prin contract” și să garanteze nu numai folosința liniștită dar și utilă a bunului în raport de dispozițiile art. 1353 C. civ., iar rezoluțiunea contractului este sancțiunea ce se aplică în caz de neexecutare culpabilă a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară. În speța de față, instanța de apel în mod corect a aplicat dispozițiile art. 1021 C. civ.

având în vedere îndeplinirea condițiilor rezoluțiunii judiciare, respectiv: neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin contractul din 2006 în sarcina vânzătorului la art. 1 și 2 din contract în condițiile în care bunurile predate nu corespund fiind subdimensionate celor din oferte, provenind de la o altă firmă decât cea avută în vedere la încheierea contractului, iar bunurile predate nu au fost însoțite de actele necesare. Neexecutarea obligațiilor contractuale prevăzute la art. 1 și 2, sunt imputabile recurentei pârâte în calitate de vânzător, fără să se poată reține că neexecutarea s-a datorat unei cauze fortuite, independante de voința sa. Ca o consecință a rezoluțiunii dispusă în condițiile art. 1021 C. civ., instanța de apel a dispus și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, părțile contractante restituind una alteia tot ceea ce s-a prestat în temeiul contractului desființat.

Încheierea procesului verbal de predare primire din 2006 nu o exonerează pe recurenta pârâtă de răspunderea prevăzută de art. 1324 C. civ. în condițiile în care bunurile livrate nu corespund celor menționate în contract, nefiind respectate clauzele prevăzute de art. 1 pct. 1.1, 1.3, art. 2 pct. 2.1, aspect reținut corect de instanța de apel. De altfel, părțile la art. 2 pct. 2.2 au prevăzut și posibilitatea rezilierii contractului în caz de nerespectare a condițiilor inserate, iar apărarea recurentei în sensul că nefinalizarea contractului SAPARD nu a fost rezultatul respingerii la plată a unei facturi de către O.J.P.D.R.P. Olt, nu o exonerează de răspundere pentru nerespectarea obligațiilor contractuale stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare din 2006 încheiat în condițiile art. 969 – art. 970 C. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă SC B.T.I. SRL Craiova, prin administrator judiciar N. SPRL împotriva deciziei comerciale nr. 332 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata reclamantă SC E. SRL Balș, prin administrator judiciar SCP V.C. IPURL Râmnicu Vâlcea. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.T.I. SRL Craiova, prin administrator judiciar N. SPRL, împotriva deciziei comerciale nr. 332 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.