ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3131/104/2007, la

Tribunalul Olt, reclamanta SC G.M.E. SRL Slatina, în contradictoriu cu pârâta

SC B.C. SRL Galați, a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor interese

pentru prejudiciul cauzat societății prin introducerea la plata a filei CEC BB

"X" în valoare de 84.859,27 RON.

Prin Sentința comercială nr. 584 din

20 noiembrie  2007 instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Galați, care, prin Sentința nr. 3062 din 5 noiembrie 2008

a admis acțiunea reclamantei SC G.M.E. SRL Slatina și a obligat pârâta SC B.C.

SRL Galați să plătească reclamantei suma de 400.000 RON cu titlu de daune

interese și la 7.191 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta S.C. B.C. S.R.L. Galați, care a fost soluționat prin

Decizia nr. 42/A din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, prin admiterea

apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca nefondată a

acțiunii în pretenții formulată de reclamanta SC G.M.E. SRL Slatina.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că, părțile au perfectat Contractul de vânzare-cumpărare nr.

1252 din 28 aprilie 2006, în temeiul căruia pârâta, în calitate de vânzător, a

livrat reclamantei, în calitate de cumpărător, produse metalurgice și că nici

una din părți nu a contestat împrejurarea că, în luna aprilie 2007, reclamanta

avea o datorie către pârâtă, scadentă în totalitate încă de la finele lunii

februarie 2007, în sumă totală de 84.859,27 RON, constând în preț marfa.

În temeiul art. 5.5 din contract, ce

reprezintă, conform art. 969 C. civ., legea părților, cumpărătorul a remis

vânzătorului instrumente de plată pentru garantarea executării obligațiilor și

a împuternicit vânzătorul să le completeze și să le introducă spre decontare,

în scopul achitării contravalorii mărfurilor achiziționate și neachitate la

scadență.

Prin urmare, pârâta a fost

îndreptățită să își exercite dreptul de a completa rubricile instrumentului de

plată și de a-1 introduce spre decontare la banca trasă, în temeiul

contractului încheiat de părți.

În acest sens, reclamanta arată că,

anterior introducerii spre decontare, a instrumentului de plată (27 aprilie

2007), între părți a intervenit o nouă convenție (un acord de voință) prin care

acestea au înlocuit obligația reclamantei, de plată a prețului, cu o nouă

obligație, aceea de a livra marfa în compensare (cu alte cuvinte, transformarea

operațiunii de vânzare-cumpărare în contract de schimb, respectiv o novație).

Astfel, pentru a determina data

realizării acordului de voință al părților, fiind vorba de o convenție

încheiată între absenți, prin corespondență, s-a impus analizarea intervalului

de timp care s-a scurs între manifestările de voință ale celor două părți.

În acest context se constată că,

reclamanta a transmis oferta de modificare a clauzelor contractului inițial la

data de 26 aprilie 2007, orele 19,05 și nu era îndreptățită să considere că s-a

realizat acordul de voință, în acest sens, decât în momentul când cunoștea că

oferta a fost acceptată. Or, singura probă din care rezultă că oferta a fost

acceptată datează de la 30 aprilie 2007, sens în care se apreciază că acordul

de voință s-a realizat ulterior introducerii filei CEC spre decontare în bancă

(27 aprilie 2007).

Sub acest aspect, se constată că

reclamanta a executat obligația asumată unilateral, respectiv aceea de a

încărca mărfurile oferite în compensare și a le transporta la sediul pârâtei,

sens în care reclamanta a procedat la trimiterea mărfii către pârâtă tară a

aștepta acceptarea ofertei sale, din proprie inițiativă.

Așa fiind, s-a reținut că pârâta,

procedând la introducerea instrumentului de plată spre decontare, în bancă, nu

a încălcat vreo obligație asumată față de reclamantă, întrucât modificarea

clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, în sensul stingerii obligației

cumpărătorului-reclamant de plată a prețului, prin compensarea cu alte mărfuri,

a intervenit ulterior datei de 27 aprilie 2007, astfel că, pârâta nu poate

răspunde pentru eventuale prejudicii determinate de intrarea reclamantei în

incident major de plată, sens în care nu s-a mai analizat și cel de-al doilea

motiv de apel, referitor la întinderea prejudiciului pretins de reclamantă.

Această decizie a rămas irevocabilă

prin Decizia nr. 842 din 03 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

care a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.M.E. SRL

Slatina.

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1223/44/2010 la Curtea de Apel Galați, revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina a

solicitat în contradictoriu cu SC B.C. SRL Galați revizuirea Deciziei

comerciale nr. 42/A din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, în temeiul art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 106/A din 16

decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de

revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina,

reținându-se că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.

322 pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL

Slatina, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Critica adusă deciziei atacate se

referă în esență la faptul că, instanța de revizuire a pronunțat o hotărâre

nelegală, întrucât revizuenta a invocat un set de înscrisuri doveditoare,

descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită,

respectiv: adresa nr. 512 din 07 septembrie  2010 emisă de către SC P. SA

Craiova, însoțită de foaia de parcurs a autoutilitarei cu nr. de înmatriculare

"X1"; factura fiscală emisă de SC P. SA Craiova pentru transportul

efectuat în data de 27 aprilie 2007 și extrasul de la ORC Galați, care atestă

că I.C. are calitate de acționar atât la SC S. SRL Galați cât și la B.C. SRL

Galați.

Prin aceste înscrisuri, revizuenta

consideră că s-a tăcut dovada momentului acceptării ofertei făcute de

reclamantă la data de 26 aprilie 2010, ofertă acceptată de pârâtă la data de 27

aprilie 2010, iar nu la data de 30 aprilie 2010, cum greșit a reținut instanța

de revizuire în baza unui singur înscris, fiind astfel îndeplinite condițiile

de admisibilitate ale cererii de revizuire.

Analizând decizia atacată în raport

de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că

recursul revizuentei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

Pentru ca cererea de revizuire să

îndeplinească cerințele de admisibilitate, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., trebuie să întrunească următoarele condiții: revizuentul să invoce un

înscris, în sens de instrumentum, ca mijloc de probă, iar nu de negotium;

înscrisul să fie doveditor, iar pentru a fi doveditor în sensul procedural al

termenului, înscrisul depus de revizuent trebuie să fie probant, prin el

însuși, și nu un înscris ce face trimitere la un alt mijloc de probă; înscrisul

să fi fost descoperit după darea hotărârii, înscris care trebuie să fi existat

la data pronunțării hotărârii.

De asemenea, înscrisul trebuie să nu

fi fost înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei

revizuire se cere, deoarece a fost reținut de partea potrivnică sau datorită

unor împrejurări mai presus de voința părții, împrejurare echivalentă cu forța

majoră, forță majoră ce trebuie dovedită și înscrisul trebuie să fie

determinant, adică să fie apt de a conduce la o altă soluție decât cea

pronunțată.

Din analiza înscrisurilor invocate

de revizuentă, se constată că în fața instanței de recurs reclamanta a făcut

referire la o cerere identică către SC. P. SA - adresa nr. 46 din 14 iulie

2009, prin care se solicita transportatorului același lucru, respectiv relații

legate de transportul din aceeași dată, 27 aprilie 2007, cu același vehicul

auto "X1", pe aceeași rută, cu același conducător auto – B.I. și de

asemenea a mai fost depus și răspunsul primit de la SC P. SA, care este identic

cu cel anexat cererii de revizuire, care face referire la același transport.

În acest context, Curtea de Apel

Galați în mod justificat a apreciat că cererea de revizuire nu este admisibilă

și pentru faptul că înscrisurile invocate de revizuentă nu au caracter de

instrumentum, acestea nu conduc la modificarea soluției, întrucât conținutul

acestora a fost cunoscut la data soluționării cauzei, acestea nu au fost

reținute de către partea potrivnică și nici revizuentă nu a fost în situația

unor împrejurări echivalente forței majore, care să o împiedice să se

folosească de acestea și nici nu a făcut dovada forței majore.

În raport de această situație, se

constată că înscrisurile invocate de către revizuentă nu sunt determinante,

întrucât nu atestă o altă situație de fapt decât cea cuprinsă în acte

anterioare care au fost analizate de instanță, astfel că, aceste înscrisuri nu

sunt de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se retine

o altă situație de fapt decât cea reținută inițial, deoarece s-ar nesocoti

puterea lucrului judecat a hotărârii pronunțate.

Pentru aceste considerente, înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuentă SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar

P. SPRL Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

recurenta-revizuentă SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL

Slatina împotriva Deciziei nr. 106/A din 16 decembrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.