ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3131/104/2007, la Tribunalul Olt, reclamanta SC G.M.E. SRL Slatina, în contradictoriu cu pârâta SC B.C. SRL Galați, a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor interese pentru prejudiciul cauzat societății prin introducerea la plata a filei CEC BB "X" în valoare de 84.859,27 RON. Prin Sentința comercială nr. 584 din 20 noiembrie 2007 instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, care, prin Sentința nr. 3062 din 5 noiembrie 2008 a admis acțiunea reclamantei SC G.M.E. SRL Slatina și a obligat pârâta SC B.C. SRL Galați să plătească reclamantei suma de 400.000 RON cu titlu de daune interese și la 7.191 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B.C. S.R.L. Galați, care a fost soluționat prin Decizia nr. 42/A din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, prin admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii în pretenții formulată de reclamanta SC G.M.E. SRL Slatina. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, părțile au perfectat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1252 din 28 aprilie 2006, în temeiul căruia pârâta, în calitate de vânzător, a livrat reclamantei, în calitate de cumpărător, produse metalurgice și că nici una din părți nu a contestat împrejurarea că, în luna aprilie 2007, reclamanta avea o datorie către pârâtă, scadentă în totalitate încă de la finele lunii februarie 2007, în sumă totală de 84.859,27 RON, constând în preț marfa.

În temeiul art. 5.5 din contract, ce reprezintă, conform art. 969 C. civ., legea părților, cumpărătorul a remis vânzătorului instrumente de plată pentru garantarea executării obligațiilor și a împuternicit vânzătorul să le completeze și să le introducă spre decontare, în scopul achitării contravalorii mărfurilor achiziționate și neachitate la scadență. Prin urmare, pârâta a fost îndreptățită să își exercite dreptul de a completa rubricile instrumentului de plată și de a-1 introduce spre decontare la banca trasă, în temeiul contractului încheiat de părți.

În acest sens, reclamanta arată că, anterior introducerii spre decontare, a instrumentului de plată (27 aprilie 2007), între părți a intervenit o nouă convenție (un acord de voință) prin care acestea au înlocuit obligația reclamantei, de plată a prețului, cu o nouă obligație, aceea de a livra marfa în compensare (cu alte cuvinte, transformarea operațiunii de vânzare-cumpărare în contract de schimb, respectiv o novație). Astfel, pentru a determina data realizării acordului de voință al părților, fiind vorba de o convenție încheiată între absenți, prin corespondență, s-a impus analizarea intervalului de timp care s-a scurs între manifestările de voință ale celor două părți. În acest context se constată că, reclamanta a transmis oferta de modificare a clauzelor contractului inițial la data de 26 aprilie 2007, orele 19,05 și nu era îndreptățită să considere că s-a realizat acordul de voință, în acest sens, decât în momentul când cunoștea că oferta a fost acceptată.

Or, singura probă din care rezultă că oferta a fost acceptată datează de la 30 aprilie 2007, sens în care se apreciază că acordul de voință s-a realizat ulterior introducerii filei CEC spre decontare în bancă (27 aprilie 2007). Sub acest aspect, se constată că reclamanta a executat obligația asumată unilateral, respectiv aceea de a încărca mărfurile oferite în compensare și a le transporta la sediul pârâtei, sens în care reclamanta a procedat la trimiterea mărfii către pârâtă tară a aștepta acceptarea ofertei sale, din proprie inițiativă.

Așa fiind, s-a reținut că pârâta, procedând la introducerea instrumentului de plată spre decontare, în bancă, nu a încălcat vreo obligație asumată față de reclamantă, întrucât modificarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, în sensul stingerii obligației cumpărătorului-reclamant de plată a prețului, prin compensarea cu alte mărfuri, a intervenit ulterior datei de 27 aprilie 2007, astfel că, pârâta nu poate răspunde pentru eventuale prejudicii determinate de intrarea reclamantei în incident major de plată, sens în care nu s-a mai analizat și cel de-al doilea motiv de apel, referitor la întinderea prejudiciului pretins de reclamantă. Această decizie a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 842 din 03 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.M.E.

SRL Slatina. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1223/44/2010 la Curtea de Apel Galați, revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina a solicitat în contradictoriu cu SC B.C. SRL Galați revizuirea Deciziei comerciale nr. 42/A din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Galați, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 106/A din 16 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina, reținându-se că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta SC G.M.E.

SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de revizuire a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât revizuenta a invocat un set de înscrisuri doveditoare, descoperite după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, respectiv: adresa nr. 512 din 07 septembrie 2010 emisă de către SC P. SA Craiova, însoțită de foaia de parcurs a autoutilitarei cu nr. de înmatriculare "X1"; factura fiscală emisă de SC P. SA Craiova pentru transportul efectuat în data de 27 aprilie 2007 și extrasul de la ORC Galați, care atestă că I.C.

are calitate de acționar atât la SC S. SRL Galați cât și la B.C. SRL Galați. Prin aceste înscrisuri, revizuenta consideră că s-a tăcut dovada momentului acceptării ofertei făcute de reclamantă la data de 26 aprilie 2010, ofertă acceptată de pârâtă la data de 27 aprilie 2010, iar nu la data de 30 aprilie 2010, cum greșit a reținut instanța de revizuire în baza unui singur înscris, fiind astfel îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire. Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul revizuentei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Pentru ca cererea de revizuire să îndeplinească cerințele de admisibilitate, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., trebuie să întrunească următoarele condiții: revizuentul să invoce un înscris, în sens de instrumentum, ca mijloc de probă, iar nu de negotium; înscrisul să fie doveditor, iar pentru a fi doveditor în sensul procedural al termenului, înscrisul depus de revizuent trebuie să fie probant, prin el însuși, și nu un înscris ce face trimitere la un alt mijloc de probă; înscrisul să fi fost descoperit după darea hotărârii, înscris care trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii. De asemenea, înscrisul trebuie să nu fi fost înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, deoarece a fost reținut de partea potrivnică sau datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, împrejurare echivalentă cu forța majoră, forță majoră ce trebuie dovedită și înscrisul trebuie să fie determinant, adică să fie apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.

Din analiza înscrisurilor invocate de revizuentă, se constată că în fața instanței de recurs reclamanta a făcut referire la o cerere identică către SC. P. SA - adresa nr. 46 din 14 iulie 2009, prin care se solicita transportatorului același lucru, respectiv relații legate de transportul din aceeași dată, 27 aprilie 2007, cu același vehicul auto "X1", pe aceeași rută, cu același conducător auto – B.I. și de asemenea a mai fost depus și răspunsul primit de la SC P. SA, care este identic cu cel anexat cererii de revizuire, care face referire la același transport.

În acest context, Curtea de Apel Galați în mod justificat a apreciat că cererea de revizuire nu este admisibilă și pentru faptul că înscrisurile invocate de revizuentă nu au caracter de instrumentum, acestea nu conduc la modificarea soluției, întrucât conținutul acestora a fost cunoscut la data soluționării cauzei, acestea nu au fost reținute de către partea potrivnică și nici revizuentă nu a fost în situația unor împrejurări echivalente forței majore, care să o împiedice să se folosească de acestea și nici nu a făcut dovada forței majore.

În raport de această situație, se constată că înscrisurile invocate de către revizuentă nu sunt determinante, întrucât nu atestă o altă situație de fapt decât cea cuprinsă în acte anterioare care au fost analizate de instanță, astfel că, aceste înscrisuri nu sunt de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se retine o altă situație de fapt decât cea reținută inițial, deoarece s-ar nesocoti puterea lucrului judecat a hotărârii pronunțate. Pentru aceste considerente, înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentă SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă SC G.M.E. SRL Slatina prin lichidator judiciar P. SPRL Slatina împotriva Deciziei nr. 106/A din 16 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.