ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2007 din 29 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2036/184/2008, Judecătoria Balș a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC R. SRL Balș în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Balș și Consiliul Local Balș în favoarea Tribunalului Olt, reținând că obiectul acțiunii depășește valoarea de 1 miliard de lei (rol) și ca urmare sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tibunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința comercială nr. 72 pronunțată de Tribunalul Olt la data de 30 ianuarie 2009, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Balș, iar pârâții au fost obligați la plata sumei de 482.270 lei reprezentând contravaloarea a 50 de garsoniere și la 9.009,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prima instanță a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâți cu motivarea că această excepție a fost invocată după dezbaterea pe fond a cauzei, în conluziile scrise. Împotriva sentinței nr. 72 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta SC R. SRL Balș, cât și pârâții Primăria Balș și Consiliul Local Balș, criticând sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică.

Instanța de apel a pus în discuția părților calificarea căii de atac, iar în temeiul dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a, raportat la art. 3 pct. 2 C. proc. civ. a calificat cele două cereri ca fiind apeluri. Prin decizia nr. 117 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială la data de 27 mai 2009 s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC R. SRL Balș și pârâții Consiliul Local al Orașului Balș și Primăria Balș, prin primar. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul s-a considerat investit cu soluționarea prezentei cauze, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 574 alin. (1) C. proc. civ. și drept urmare critica de nelegalitate a sentinței pe motiv de necompetență, invocată de pârâți, nu poate fi reținută, în cauză fiind vorba de o acțiune în despăgubiri a căror valoare determină competența prevăzută de dispozițiile art. 1 și art. 2 C. proc.

civ. Astfel, litigiul având o natură comercială, iar valoarea depășind un miliard de lei, în mod corect instanțele au apreciat că acțiunea este de competența tribunalului comercial. Cu privire la imposibilitatea de repunere în situația anterioară, Curtea a apreciat că față de faptul că cele 50 de garsoniere au fost înstrăinate unor persoane fizice și că repunerea în situația anterioară ar presupune purtarea a 50 de procese a cărei soluție este incertă, există o imposibilitate de executare în natură ceea ce dă naștere la despăgubiri pentru creditorul ce nu își poate valorifica creanța.

În privința despăgubirilor instanța de apel a considerat că în mod corect acestea au fost stabilite de instanța de fond pe baza evaluărilor întocmite de expertul desemnat care a propus ca la stabilirea despăgubirii să se țină seama de media obținută din folosirea a trei metode de evaluare, curtea reținând în acest context, că nu există niciun impediment care să împiedice expertul în construcții să evalueze după vreo anumită metodă. În termen legal, atât reclamanta SC R. SRL Balș, cât și pârâții Consiliul Local al Orașului Balș primăria balș, prin primar, au declarat recurs împotriva împotriva deciziei nr. 117 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, sub aspectele prevăzute de dipozițiile art. 304 pct. 7 și 9, susținând în esență că motivarea instanței de apel este în mod vădit contradictorie în privința criteriilor de evaluare efectuate în cauză, iar soluțiile instanței de fond și apel la stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au raportat la valori stabilite prin metode de evaluare care în prezent nu mai corespund standardelor A.N.V.A.R., fapt pentru care sunt vădit nelegale sub aspectul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Recurenții pârâți invocă motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 3 și pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Referitor la motivul de necompetență materială a instanței în fond, respectiv a Tribunalului Olt, arătă că în mod greșit Curtea de Apel Craiova a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 și art. 2, iar nu cele prevăzute de art. 574 alin. (1), raportat la art. 373 C. proc. civ. De asemenea, în opinia recurenților pârâți este relevant faptul că pârâtul Consiliul Local Balș, instituție distinctă de Primăria Balș nu este semnatarul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc S.M., și întrucât Consiliul Local Balș nu și-a însușit imposibilitatea executării hotărârii judecătorești nr. 232/2006, tribunalul în mod nelegal a menținut o obligație în sarcina acestui pârât. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pârâții critică aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. în argumentarea căreia arată că nu datorează cheltuieli de judecată, întrucât nu pot fi obligați în opinia lor la plata integrală a taxei de timbru. În apărare, reclamata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți ca nefondat, subliniind faptul că argumentele invocate de recurenții pârâți privesc în mod vădit aspecte ce țin de temeinicia și nu de legalitatea deciziei recurate, și cum în calea extraordinară de atac a recursului nu mai pot fi invocate critici ce țin de temeinicia hotărârii, instanța de recurs nu se poate considera legal sesizată cu cererea aspectelor invocate în cel de-al doilea motiv de recurs.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți se constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este perfect legală sub aspectul criticilor formulate de recurenta reclamantă SC R. SRL Balș în temeiul art. 304 pct. 7 decizia recurată fiind amplu motivată, cuprinzând atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. De asemenea, nu se poate reține existența unor contradicții între considerentele reținute și nici a unor considerente străine pricinii, ci dimpotrivă argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția.

Deși reclamanta indică art. 304 pct. 7 argumentele invocate privesc netemeinicia, iar nu nelegalitatea respectiv contrarietatea în accepțiunea textului de lege susmenționat, instanța de apel fiind suverană în aprecierea probelor, respectiv în stabilirea cuantumului despăgubirilor pe baza raportului de expertiză și reținerea metodelor de evaluare despre care face vorbire recurenta reclamantă. Nu pot fi primite nici criticile reclamantei subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9, acestea vizând în mod vădit motive de netemeinicie a deciziei pronunțate în cauză, iar nu nelegalitatea acesteia, or această cale de atac își propune un control judiciar numai asupra nelegalității hotărârii recurate.

În acest context se constată că recurenta reclamantă pune în discuție cuantumul despăgubirilor stabilit în mod corect de către instanța de apel pe baza raportului de expertiză, curtea apreciind în mod judicios valoarea prejudiciuciului față de situația existență (imposibilitatea de executare în natură urmare a închirierii celor 50 de garsoniere unor persoane fizice, dă naștere la despăgubiri pentru creditorul ce nu-și poate valorifica creanța). În plus, recurenta reclamantă supune spre analiză chestiuni ce țin de nemulțumirea sa cu privire la metodele de calcul ce au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, considerând că atât instanța de fond, cât și instanța de apel de apel au încălcat legea, fără a indica vreun motiv de nelegalitate, normă sau dispoziție legală pentru a se putea da eficiență prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Mai mult decât atât, calea nedevolutivă a recursului nu-și propune reanalizarea metodelor de stabilire a raportului de expertiză ori o contraexpertiză, instanța de apel analizând și administrând temeinic și legal întregul probatoriu pe care și-a format convingerea, pronunțând astfel o hotărâre legală. Referitor la recursul formulat de pârâții Consiliul Local al Orașului Balș și Primăria Balș, prin primar, Înalta Curte analizând motivele invocate, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează. Susținerea recurenților pârâți întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 privind necompetența materială a Tribunalului Olt în soluționarea prezentei cauze este nefondată, instanțele în mod judicios au reținut că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 574 C. proc.

civ. apreciind că litigiul este de natură comercială, iar în speță fiind vorba de o acțiune în despăgubire a cărei valoare depășește un miliard lei sunt aplicabile prevederile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. potrivit cărora: tribunalul judecă în primă instanță „procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei...” [ art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.] Totodată, pârâții critică decizia atacată invocând un motiv de netemeinicie ce nu poate fi analizat în prezenta cale de atac, respectiv forța probatorie a procesului verbal de executare silită pe care pârâtul Consiliul Local Balș nu l-a semnat și prin urmare, pârâtul consideră că acest proces verbal nu-i poate fi opozabil.

Instanța de apel în mod corect a reținut că „procesul verbal nu este opozabil unei părți care nu l-a semnat, însă reprezintă o probă”. Curtea a constatat că imposibilitatea de repunere în situația anterioară a fost apreciată de executorul judecătoresc la a cărei părere au achiesat și părțile prezente la executare, respectiv reclamanta SC R. SRL Balș și pârâta Primăria Balș, prin primarul orașului, ca reprezentant al primăriei, în funcție la cea dată, cu atât mai mult cu cât dispozițiile speciale ale Legii nr. 215/2001 au statuat că „primarul reprezintă unitatea administartiv teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție” (art. 62 din Legea nr. 215/2001).

Simpla susținere a pârâților că executarea în natură a sentinței nr. 232/2006 poate fi realizată, fără a se preciza în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu poate fi încadrată în vreunul dintre motivele imperativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Nu poate fi primită nici critica subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanța de apel în mod nelegal și neîntemeiat a menținut obligația pârâților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de control judiciar în mod corect a dat eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. conform cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, instanța de apel reținând în mod corect că prima instanță a acordat cheltuieli de judecată privind taxa de timbru proporțional cu suma acordată cu titlu de depăgubiri, astfel încât solicitarea de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată nu are nicio justificare legală.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, recursurile sunt nefondate, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse, menținându-se hotărârea instanței de apel, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC R. SRL Balș și de pârâții Consiliul Local al Orașului Balș și Primăria Balș, prin primar, împotriva deciziei nr. 117 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.