ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2007 din 29

septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2036/184/2008,

Judecătoria Balș a admis excepția de necompetență

materială și a declinat competența de soluționare a

acțiunii formulată de reclamanta SC R. SRL Balș în

contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului Balș și

Consiliul Local Balș în favoarea Tribunalului Olt, reținând că

obiectul acțiunii depășește valoarea de 1 miliard de lei

(rol) și ca urmare sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tibunalului Olt, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Prin sentința comercială nr.

72 pronunțată de Tribunalul Olt la data de 30 ianuarie 2009, s-a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Balș,

iar pârâții au fost obligați la plata sumei de 482.270 lei

reprezentând contravaloarea a 50 de garsoniere și la 9.009,32 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Prima instanță a respins

excepția de necompetență materială invocată de

pârâți cu motivarea că această excepție a fost

invocată după dezbaterea pe fond a cauzei, în conluziile scrise.

Împotriva sentinței nr. 72 din

30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, au declarat

recurs atât reclamanta SC R. SRL Balș, cât și pârâții

Primăria Balș și Consiliul Local Balș, criticând

sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică.

Instanța de apel a pus în

discuția părților calificarea căii de atac, iar în temeiul

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a, raportat la art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

a calificat cele două cereri ca fiind apeluri.

Prin decizia nr. 117 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială la data de 27 mai 2009

s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC R. SRL Balș

și pârâții Consiliul Local al Orașului Balș și

Primăria Balș, prin primar.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de apel a reținut că în mod corect

tribunalul s-a considerat investit cu soluționarea prezentei cauze,

nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 574 alin. (1) C. proc.

civ. și drept urmare critica de nelegalitate a sentinței pe motiv de

necompetență, invocată de pârâți, nu poate fi

reținută, în cauză fiind vorba de o acțiune în

despăgubiri a căror valoare determină competența

prevăzută de dispozițiile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. Astfel,

litigiul având o natură comercială, iar valoarea depășind

un miliard de lei, în mod corect instanțele au apreciat că

acțiunea este de competența tribunalului comercial.

Cu privire la imposibilitatea de

repunere în situația anterioară, Curtea a apreciat că

față de faptul că cele 50 de garsoniere au fost înstrăinate

unor persoane fizice și că repunerea în situația anterioară

ar presupune purtarea a 50 de procese a cărei soluție este

incertă, există o imposibilitate de executare în natură ceea ce

dă naștere la despăgubiri pentru creditorul ce nu își poate

valorifica creanța.

În privința despăgubirilor

instanța de apel a considerat că în mod corect acestea au fost

stabilite de instanța de fond pe baza evaluărilor întocmite de

expertul desemnat care a propus ca la stabilirea despăgubirii să se

țină seama de media obținută din folosirea a trei metode de

evaluare, curtea reținând în acest context, că nu există niciun

impediment care să împiedice expertul în construcții să evalueze

după vreo anumită metodă.

În termen legal, atât reclamanta SC

R. SRL Balș, cât și pârâții Consiliul Local al Orașului

Balș primăria balș, prin primar, au declarat recurs împotriva

împotriva deciziei nr. 117 din 27 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

reclamanta a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, sub aspectele

prevăzute de dipozițiile art. 304 pct. 7 și 9, susținând în

esență că motivarea instanței de apel este în mod vădit

contradictorie în privința criteriilor de evaluare efectuate în

cauză, iar soluțiile instanței de fond și apel la

stabilirea cuantumului despăgubirilor s-au raportat la valori stabilite

prin metode de evaluare care în prezent nu mai corespund standardelor A.N.V.A.R.,

fapt pentru care sunt vădit nelegale sub aspectul prevăzut de pct. 9

al art. 304 C. proc. civ.

Recurenții pârâți invocă

motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 3 și pct. 9 ale art. 304 C.

proc. civ.

Referitor la motivul de

necompetență materială a instanței în fond, respectiv a

Tribunalului Olt, arătă că în mod greșit Curtea de Apel

Craiova a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

1 și art. 2, iar nu cele prevăzute de art. 574 alin. (1), raportat la

art. 373 C. proc. civ.

De asemenea, în opinia

recurenților pârâți este relevant faptul că pârâtul Consiliul

Local Balș, instituție distinctă de Primăria Balș nu

este semnatarul procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc S.M.,

și întrucât Consiliul Local Balș nu și-a însușit

imposibilitatea executării hotărârii judecătorești nr. 232/2006,

tribunalul în mod nelegal a menținut o obligație în sarcina acestui

pârât.

În ceea ce privește motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâții

critică aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. în

argumentarea căreia arată că nu datorează cheltuieli de

judecată, întrucât nu pot fi obligați în opinia lor la plata

integrală a taxei de timbru.

În apărare, reclamata a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de

pârâți ca nefondat, subliniind faptul că argumentele invocate de

recurenții pârâți privesc în mod vădit aspecte ce țin de

temeinicia și nu de legalitatea deciziei recurate, și cum în calea

extraordinară de atac a recursului nu mai pot fi invocate critici ce

țin de temeinicia hotărârii, instanța de recurs nu se poate

considera legal sesizată cu cererea aspectelor invocate în cel de-al

doilea motiv de recurs.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivelor de recurs invocate de recurenți se constată că

recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că

soluția instanței de apel este perfect legală sub aspectul

criticilor formulate de recurenta reclamantă SC R. SRL Balș în

temeiul art. 304 pct. 7 decizia recurată fiind amplu motivată,

cuprinzând atât motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței.

De asemenea, nu se poate reține

existența unor contradicții între considerentele reținute

și nici a unor considerente străine pricinii, ci dimpotrivă

argumentele instanței se constituie într-o înlănțuire

logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat

soluția.

Deși reclamanta indică art.

304 pct. 7 argumentele invocate privesc netemeinicia, iar nu nelegalitatea

respectiv contrarietatea în accepțiunea textului de lege

susmenționat, instanța de apel fiind suverană în aprecierea

probelor, respectiv în stabilirea cuantumului despăgubirilor pe baza raportului

de expertiză și reținerea metodelor de evaluare despre care face

vorbire recurenta reclamantă.

Nu pot fi primite nici criticile

reclamantei subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9, acestea vizând în mod

vădit motive de netemeinicie a deciziei pronunțate în cauză, iar

nu nelegalitatea acesteia, or această cale de atac își propune un

control judiciar numai asupra nelegalității hotărârii recurate.

În acest context se constată

că recurenta reclamantă pune în discuție cuantumul

despăgubirilor stabilit în mod corect de către instanța de apel

pe baza raportului de expertiză, curtea apreciind în mod judicios valoarea

prejudiciuciului față de situația existență

(imposibilitatea de executare în natură urmare a închirierii celor 50 de

garsoniere unor persoane fizice, dă naștere la despăgubiri

pentru creditorul ce nu-și poate valorifica creanța).

În plus, recurenta reclamantă

supune spre analiză chestiuni ce țin de nemulțumirea sa cu

privire la metodele de calcul ce au stat la baza întocmirii raportului de expertiză,

considerând că atât instanța de fond, cât și instanța de

apel de apel au încălcat legea, fără a indica vreun motiv de

nelegalitate, normă sau dispoziție legală pentru a se putea da

eficiență prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, calea

nedevolutivă a recursului nu-și propune reanalizarea metodelor de

stabilire a raportului de expertiză ori o contraexpertiză,

instanța de apel analizând și administrând temeinic și legal

întregul probatoriu pe care și-a format convingerea, pronunțând

astfel o hotărâre legală.

Referitor la recursul formulat de

pârâții Consiliul Local al Orașului Balș și Primăria

Balș, prin primar, Înalta Curte analizând motivele invocate, constată

că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Susținerea recurenților

pârâți întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 privind

necompetența materială a Tribunalului Olt în soluționarea

prezentei cauze este nefondată, instanțele în mod judicios au

reținut că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 574 C. proc. civ. apreciind că litigiul este de natură

comercială, iar în speță fiind vorba de o acțiune în

despăgubire a cărei valoare depășește un miliard lei

sunt aplicabile prevederile art. 1 și art. 2 C. proc. civ. potrivit

cărora: tribunalul judecă în primă instanță „procesele

și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare

de peste 100.000 lei...”

[

art. 2 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ.]

Totodată, pârâții

critică decizia atacată invocând un motiv de netemeinicie ce nu poate

fi analizat în prezenta cale de atac, respectiv forța probatorie a

procesului verbal de executare silită pe care pârâtul Consiliul Local

Balș nu l-a semnat și prin urmare, pârâtul consideră că

acest proces verbal nu-i poate fi opozabil.

Instanța de apel în mod corect

a reținut că „procesul verbal nu este opozabil unei părți

care nu l-a semnat, însă reprezintă o probă”. Curtea a constatat

că imposibilitatea de repunere în situația anterioară a fost

apreciată de executorul judecătoresc la a cărei părere au

achiesat și părțile prezente la executare, respectiv reclamanta

SC R. SRL Balș și pârâta Primăria Balș, prin primarul

orașului, ca reprezentant al primăriei, în funcție la cea

dată, cu atât mai mult cu cât dispozițiile speciale ale Legii nr. 215/2001

au statuat că „primarul reprezintă unitatea administartiv

teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu

persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în

justiție” (art. 62 din Legea nr. 215/2001).

Simpla susținere a

pârâților că executarea în natură a sentinței nr. 232/2006

poate fi realizată, fără a se preciza în ce constă

nelegalitatea deciziei recurate, nu poate fi încadrată în vreunul dintre

motivele imperativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Nu poate fi primită nici

critica subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

sensul că instanța de apel în mod nelegal și neîntemeiat a

menținut obligația pârâților la plata cheltuielilor de

judecată, întrucât instanța de control judiciar în mod corect a dat

eficiență dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. conform

cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată să

plătească cheltuieli de judecată”, instanța de apel

reținând în mod corect că prima instanță a acordat

cheltuieli de judecată privind taxa de timbru proporțional cu suma

acordată cu titlu de depăgubiri, astfel încât solicitarea de

exonerare de la plata cheltuielilor de judecată nu are nicio justificare

legală.

Pentru toate argumentele de fapt

și de drept care preced, recursurile sunt nefondate, iar în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse,

menținându-se hotărârea instanței de apel, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanta SC R. SRL Balș și de pârâții Consiliul Local al Orașului

Balș și Primăria Balș, prin primar, împotriva deciziei nr. 117

din 27 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 iunie 2010.