ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul Orașul Balș, prin Primar, a solicitat obligarea

pârâtului Guvernul României la plata sumei de 589.921,93 lei.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin Sentința nr. 625 din 07 octombrie 2009, pronunțată

de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 2710/104/2009, orașul Balș a fost obligat la

plata sumei de 1.141.857,86 lei debit restant, 83.371,79 lei garanții de bună

execuție, precum și la plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată către SC

D. SA, conform ultimei comunicări a executorului judecătoresc din data de 19

ianuarie 2011, sumă de plată care se ridică la 777.921,93 lei.

A mai arătat că

sumele de bani necesare satisfacerii creanței SC D. SA trebuie să fie virate de

către Guvernul României, astfel că această obligație incumba Guvernului, așa

cum rezultă chiar din Sentința nr. 625/104/2009 a Tribunalului Olt.

Reclamantul a arătat

că executorul judecătoresc a somat orașul Balș să achite suma de 777.921,93

lei, procedând la înființarea popririi asupra conturilor sale la terțul

Trezoreria orașului Balș.

A invocat perimarea

executării, întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de

executare.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a

solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile prematurității și

inadmisibilității acțiunii reclamantului.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr.

523 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității, invocată de către

pârâtul Guvernul României, și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din

O.G. nr. 7/2006 repartizarea sumelor prevăzute la alin. (1) din ordonanță pe

proiecte eligibile se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea

Secretariatului General al Guvernului.

Ca atare, alocarea

sumei aferente programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural

solicită, ca primă condiție, emiterea unei H.G. cu procedura instituită de

ordonanță.

Or, având în vedere

că, în speță, nu a fost emisă H.G. de aprobare a repartizării sumei, Curtea a

apreciat că pretenția formulată de reclamant nu este actuală, nefiind, astfel,

îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii civile.

Împotriva Sentinței nr.

523 din 26 octombrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul

Orașul Balș prin Primar, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de fond.

În motivarea

recursului, s-a criticat ca eronată admiterea, de către instanța de fond, a

excepției prematurității cererii, întrucât cererea de finanțare a fost aprobată

în baza O.G. 7/2006 de către Guvern, au fost adoptate mai multe hotărâri de

Guvern prin care au fost alocate o parte din sumele cuprinse în cererea de

finanțare și că emiterea unei H.G., este un act procedural care privește

această instituție.

Reluând aspectele de

fapt reiterate în cererea introductivă de instanță, recurenta a mai susținut că

Guvernul poate fi obligat la plata sumei solicitate, aceasta fiind considerată

operațiune administrativă, instanța de contencios administrativ fiind competentă

a pronunța o hotărâre în acest sens.

Guvernului României

Prin întâmpinarea

depusă, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului și

menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

Intimatul a

argumentat, în esență, că în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea

ar fi prematur introdusă, pretenția formulată de reclamantul-recurent nefiind

actuală, câtă vreme acordarea acestui drept este condiționată, potrivit legii,

de repartizarea sumelor prin hotărâre a Guvernului.

A mai susținut că

cererea reclamantului nu poate fi primită dată fiind lipsa plângerii

administrative prealabile, condiție de admisibilitate impusă de dispozițiile

imperative ale art. 7 și art. 12 din Legea nr. 554/2004.

de control judiciar

Analizând

sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și

lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată

legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin acțiunea

formulată de reclamant se tinde la obligarea pârâtului Guvernul României la

plata sumei de 589.921,93 lei, obligație care ar decurge din dispozițiile O.G. nr.

7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din

spațiul rural, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 7/2006, „(1)

Pentru finanțarea proiectelor care fac obiectul prezentei

ordonanțe se acordă bugetelor locale sume defalcate din taxa pe valoarea

adăugată.

(2)

Repartizarea sumelor prevăzute la alin. (1) pe proiecte eligibile se aprobă

prin H.G., la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.”

Iar art. 11 alin. (1) din H.G. nr.

602/2006 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2006

arată: „

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 7/2006

, la

propunerea Cancelariei Primului-Ministru, în baza hotărârilor Comisiei, sumele

defalcate din taxa pe valoarea adăugată se repartizează pe unități

administrativ-teritoriale și pe proiecte declarate eligibile și selecționate de

către Comisie și se aprobă prin H.G.”

Este de

necontestat, în aceste condiții, că în lipsa unei hotărâri a Guvernului prin

care să fie aprobate și repartizate, cu precizarea cuantumului și destinației,

sumele prevăzute pentru finanțarea proiectelor eligibile, în condițiile O.G. nr.

7/2006, sumele respective nu pot fi solicitate, în mod direct, nici pe cale

administrativă și nici pe cale judecătorească.

O H.G. nu poate fi

adoptată decât după inițierea și elaborarea proiectului de hotărâre, în

conformitate cu Constituția României, republicată, cu dispozițiile Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 90/2001,

cu modificările și completările ulterioare ale H.G. nr. 1361/2006 privind

conținutul instrumentului de prezentare și motivare a proiectelor de acte

normative supuse aprobării Guvernului, cu principiile ordinii de drept, precum

și cu prevederile Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/1009.

În condițiile în care

sumele nu au fost aprobate de către autoritatea publică centrală și procedura

legală pentru adoptarea H.G. nu a fost încă finalizată, recurentul-reclamant nu

se poate adresa direct instanței de judecată pentru a solicita obligarea administrației

la virarea sumelor solicitate.

În aceste

condiții, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică.

Nu pot fi primite

însă criticile intimatului Guvernul României privind neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Este adevărat că

potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 5544/2004, partea care se consideră

vătămată este obligată să parcurgă procedura plângerii prealabile, dar acest

lucru este valabil doar în cazul în care obiectul acțiunii îl formează o cerere

de anulare a unui act administrativ, dar nu și atunci când obiectul acțiunii îl

formează obligarea autorității la efectuarea unei operațiuni administrative,

precum în cauza de față.

În aceste condiții, constatând

că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare

prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Orașul Balș prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 523/2011

din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.