ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2013

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul Orașul Balș, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumei de 589.921,93 lei. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Sentința nr. 625 din 07 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 2710/104/2009, orașul Balș a fost obligat la plata sumei de 1.141.857,86 lei debit restant, 83.371,79 lei garanții de bună execuție, precum și la plata sumei reprezentând cheltuieli de judecată către SC D. SA, conform ultimei comunicări a executorului judecătoresc din data de 19 ianuarie 2011, sumă de plată care se ridică la 777.921,93 lei. A mai arătat că sumele de bani necesare satisfacerii creanței SC D. SA trebuie să fie virate de către Guvernul României, astfel că această obligație incumba Guvernului, așa cum rezultă chiar din Sentința nr. 625/104/2009 a Tribunalului Olt. Reclamantul a arătat că executorul judecătoresc a somat orașul Balș să achite suma de 777.921,93 lei, procedând la înființarea popririi asupra conturilor sale la terțul Trezoreria orașului Balș. A invocat perimarea executării, întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare. Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii reclamantului.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 523 din 26 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității, invocată de către pârâtul Guvernul României, și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 7/2006 repartizarea sumelor prevăzute la alin. (1) din ordonanță pe proiecte eligibile se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea Secretariatului General al Guvernului. Ca atare, alocarea sumei aferente programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural solicită, ca primă condiție, emiterea unei H.G. cu procedura instituită de ordonanță. Or, având în vedere că, în speță, nu a fost emisă H.G. de aprobare a repartizării sumei, Curtea a apreciat că pretenția formulată de reclamant nu este actuală, nefiind, astfel, îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii civile.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 523 din 26 octombrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Orașul Balș prin Primar, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea recursului, s-a criticat ca eronată admiterea, de către instanța de fond, a excepției prematurității cererii, întrucât cererea de finanțare a fost aprobată în baza O.G. 7/2006 de către Guvern, au fost adoptate mai multe hotărâri de Guvern prin care au fost alocate o parte din sumele cuprinse în cererea de finanțare și că emiterea unei H.G., este un act procedural care privește această instituție. Reluând aspectele de fapt reiterate în cererea introductivă de instanță, recurenta a mai susținut că Guvernul poate fi obligat la plata sumei solicitate, aceasta fiind considerată operațiune administrativă, instanța de contencios administrativ fiind competentă a pronunța o hotărâre în acest sens.

Întâmpinarea Guvernului României Prin întâmpinarea depusă, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Intimatul a argumentat, în esență, că în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea ar fi prematur introdusă, pretenția formulată de reclamantul-recurent nefiind actuală, câtă vreme acordarea acestui drept este condiționată, potrivit legii, de repartizarea sumelor prin hotărâre a Guvernului. A mai susținut că cererea reclamantului nu poate fi primită dată fiind lipsa plângerii administrative prealabile, condiție de admisibilitate impusă de dispozițiile imperative ale art. 7 și art. 12 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de control judiciar Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare. Astfel, prin acțiunea formulată de reclamant se tinde la obligarea pârâtului Guvernul României la plata sumei de 589.921,93 lei, obligație care ar decurge din dispozițiile O.G. nr. 7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 7/2006, „(1) Pentru finanțarea proiectelor care fac obiectul prezentei ordonanțe se acordă bugetelor locale sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată. (2) Repartizarea sumelor prevăzute la alin. (1) pe proiecte eligibile se aprobă prin H.G., la propunerea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.” Iar art. 11 alin. (1) din H.G. nr. 602/2006 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/2006 arată: „ Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 7/2006 , la propunerea Cancelariei Primului-Ministru, în baza hotărârilor Comisiei, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată se repartizează pe unități administrativ-teritoriale și pe proiecte declarate eligibile și selecționate de către Comisie și se aprobă prin H.G.” Este de necontestat, în aceste condiții, că în lipsa unei hotărâri a Guvernului prin care să fie aprobate și repartizate, cu precizarea cuantumului și destinației, sumele prevăzute pentru finanțarea proiectelor eligibile, în condițiile O.G. nr. 7/2006, sumele respective nu pot fi solicitate, în mod direct, nici pe cale administrativă și nici pe cale judecătorească. O H.G. nu poate fi adoptată decât după inițierea și elaborarea proiectului de hotărâre, în conformitate cu Constituția României, republicată, cu dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 90/2001, cu modificările și completările ulterioare ale H.G. nr. 1361/2006 privind conținutul instrumentului de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului, cu principiile ordinii de drept, precum și cu prevederile Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/1009. În condițiile în care sumele nu au fost aprobate de către autoritatea publică centrală și procedura legală pentru adoptarea H.G. nu a fost încă finalizată, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct instanței de judecată pentru a solicita obligarea administrației la virarea sumelor solicitate. În aceste condiții, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică. Nu pot fi primite însă criticile intimatului Guvernul României privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Este adevărat că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 5544/2004, partea care se consideră vătămată este obligată să parcurgă procedura plângerii prealabile, dar acest lucru este valabil doar în cazul în care obiectul acțiunii îl formează o cerere de anulare a unui act administrativ, dar nu și atunci când obiectul acțiunii îl formează obligarea autorității la efectuarea unei operațiuni administrative, precum în cauza de față. În aceste condiții, constatând că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.