ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6372/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea – secția civilă, prin sentința civilă nr. 554 din 18 iunie 2010, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea și SC „S.” SA; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC „O.” SA Râmnicu Vâlcea; a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea U.E.; a obligat pe pârâtele Primăria Râmnicu Vâlcea – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2901, Direcția Regională Drumuri și Poduri Craiova și SC „S.” SA, să soluționeze notificarea nr. 34/2002 formulată în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantă, în sensul emiterii unei dispoziții sau decizii motivate; a respins acțiunea față de pârâta SC, „O.” SA Râmnicu Vâlcea.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să soluționeze notificarea formulată de aceasta în baza Legii nr. 10/2001, transmisă prin executorul judecătoresc sub nr. 34 din 18 ianuarie 2002, în sensul de a se emite dispoziție sau decizie motivată privind soluționarea notificării. De subliniat este faptul că, până în prezent, notificarea nu a fost soluționată și a fost înaintată Primăriei municipiului Rm. Vâlcea care, la rândul său, a înaintat-o Direcției de Drumuri si Poduri Troianu. Atât Primăria municipiului Rm. Vâlcea cât și pârâtele SC „S.” SA și SC „O.” SA Rm. Vâlcea au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu dețin terenul ce a făcut obiectul notificării.

Potrivit art. 137 C. proc. civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtele Primăria municipiului Rm. Vâlcea și SC „S.” SA, instanța a respins-o pentru următoarele considerente. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată in judecată și cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecății. În speță, Primăria municipiului Rm. Vâlcea este parte a raportului juridic litigios și justifică legitimare procesuală pasivă, dat fiind faptul că o parte din imobilul ce face obiectul Legii nr. 10/2001 este liber și se află în patrimoniul acesteia.

Pe de altă parte, conform art. 28 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat notificarea se va trimite Primăriei in a cărei rază se află imobilul. Conform alin. (2) al articolului sus menționat Primăria notificată are obligația ca in termen de 30 de zile să identifice unitatea deținătoare si să comunice persoanei îndreptățite elemente de identificare a acesteia. Referitor la excepția invocată se SC „S.” SA s-a constatat că si aceasta este neîntemeiată. Astfel, conform raportului de expertiză de specialitate întocmit in cauză pârâta SC „S.” SA deține in proprietate suprafața de 879 mp din totalul de 2910 mp la care este îndreptățită reclamanta.

Față de această situație de fapt, pârâta justifică legitimare procesuală pasivă având calitatea de unitate deținătoare astfel cum este definită de Legea nr. 10/2001. În ceea ce privește aceeași excepție invocată de SC „O.” SA Rm. Vâlcea s-a constatat că aceasta este întemeiată întrucât, din raportul de expertiză întocmit, rezultă că această societate nu deține vreo parte din terenul litigios. Prin urmare a fost admisă excepția față de această pârâtă. Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a constatat următoarele: Prin notificarea nr. 34/2002 formulată in baza Legii nr. 10/2001 adresată Prefecturii Vâlcea reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul in suprafață de 2500 mp din pct. Troianu.

Notificarea a fost înaintată de Prefectură Comisiei locale de aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Rm. Vâlcea spre soluționare însă nu a fost soluționată. Reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu prin actul de donație din anul 1948 si certificatul de moștenitor. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 - (1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Art. 28 din Legea nr. 10/2001 statuează că in cazul in care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat notificarea se va trimite Primăriei in a cărei rază se află imobilul.

În termen de 30 de zile, Primăria notificată are obligația de a identifica unitatea deținătoare si de a comunica persoanei îndreptățite elemente de identificare a acesteia. În ceea ce privește speța de față pârâta Primăria municipiului Rm. Vâlcea nu a îndeplinit obligația prevăzută de lege, astfel cum este statuată de textul de lege invocat. Potrivit raportului de expertiză, specialitatea topometrie, terenul ce a făcut obiectul donației autorului reclamantei prin care a donat fiicei sale un teren in suprafață de 2500 mp situat in pct. Troianu are in realitate suprafața de 2910 mp în urma măsurătorii cu aparatură performantă. Același raport a stabilit că suprafața de 718 mp este ocupată de D.R.D.P.

Craiova, 879 mp sunt ocupați de SC S. SA, suprafața de 23 mp este liberă iar suprafața de 1290 mp este ocupată de reclamantă. În concluzie, suprafața totală de 1595 mp este ocupată de pârâtele D.R.D.P. și SC „S.” SA, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001. În ce privește suprafața de 23 mp, stabilită ca fiind liberă prin expertiză, obligația stabilită de articolul sus menționat va fi îndeplinită de către pârâta Primăria municipiului Rm. Vâlcea – Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel Pitești - secția civilă, prin decizia civilă nr. 117 din 13 octombrie 2010, a admis apelul declarat de intimata SC „O.” Construct, împotriva sentinței civile nr. 554 din 18 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu U.E., Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, Direcția Regională de Drumuri și poduri Craiova – Secția de Drumuri și Poduri Râmnicu Vâlcea și pe cale de consecință: a admis cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată la fond în sumă de 1.000 lei, pe care o va plăti reclamantei U.E., apelantei SC „O.” SA; a obligat-o pe reclamantă la plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu de avocat, câte 1.000 lei fiecăruia dintre avocați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Apelul formulat de către SC O. Construct SA Râmnicu Vâlcea este fondat, iar apelul formulat de către SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea este nefondat. Apelul formulat de către intimata SC O. Construct SA Râmnicu Vâlcea este fondat pentru că, deși față de această societate s-a respins acțiunea, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat pe cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată atât prin întâmpinarea formulată în cauză, cât și prin notele scrise depuse la dosar la data de 11 iunie 2010. În aceste condiții și față de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. s-a impus ca, urmare a respingerii acțiunii față de intimata-apelantă, contestatoarea să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, reprezentând onorariul de avocat plătit de aceasta, în sumă de 1000 lei, potrivit chitanței aflate la fila 163 din dosarul de fond. Având în vedere lipsa calității procesuale pasive a intimatei în cauză și respingerea acțiunii față de aceasta, s-a constatat că intimata nu are interes să formuleze critici referitor la fondul cauzei, astfel că nu s-a impus analiza acestor critici. Apelul formulat de către pârâta SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea este nefondat pentru că instanța de fond, după stabilirea situației de fapt a terenului, ocupat în parte de apelantă, a făcut o aplicare corectă în cauză a dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care reglementează obligația unității deținătoare a terenului de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură formulată de persoana îndreptățită.

Chiar dacă pârâta Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea nu și-a îndeplinit la timp obligația legală prevăzută de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este cert că intimata-apelantă SC S. SA Râmnicu Vâlcea, care deține terenul de 879 m.p. din suprafața solicitată de reclamantă, are calitate procesuală pasivă în cauză, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și trebuie să se pronunțe asupra notificării formulate de reclamantă. Față de soluția instanței de fond de obligare a unităților deținătoare, respectiv a pârâtelor față de care s-a admis acțiunea, la soluționarea notificării reclamantei, în sensul emiterii unei dispoziții sau decizii motivate, potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001, analiza criticilor formulate de intimata-apelantă privind netemeinicia și nelegalitatea cererii de restituire este prematură.

Urmează ca, prin decizia sau dispoziția motivată de soluționare a notificării reclamantei, referitoare la terenul de 879 m.p. deținut de intimata-apelantă, aceasta să-și exprime punctul de vedere privind legalitatea și temeinicia cererii de restituire în natură formulată de reclamantă și eventual, în ipoteza atacării în instanță a deciziei sau dispoziției motivate de către reclamantă, să fie supuse aceste critici controlului judecătoresc. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Prin motivul de apel s-a arătat că terenul solicitat de reclamantă nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind exceptat, potrivit art. 8 din actul normativ menționat.

- Instanța de apel a aplicat greșit legea, deoarece prin aceleași motive de apel s-a învederat că notificarea a fost deja soluționată prin respingerea ei. - Notificarea nu trebuia să fie adresată nouă pentru că societatea noastră este integral privatizată, deci nu face parte dintre persoanele juridice prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001. - Instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora cererile privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate potrivit cărora, cererile privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, se soluționează de instituția publică care a efectuat privatizarea.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin notificarea nr. 34/2991 formulată în baza Legii nr. 10/2001 adresată Prefecturii Vâlcea, reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 2500 m.p. din pct. „Traian” al municipiului Râmnicu Vâlcea. Notificarea a fost înaintată de Prefectura Vâlcea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul primăriei Râmnicu Vâlcea spre soluționare, fără a fi însă soluționată. La rândul său, Primăria Râmnicu Vâlcea nu s-a conformat obligațiilor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 10/2001. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul în litigiu are suprafața de 2910 m.p. Din același raport de expertiză, rezultă și faptul că suprafața de 718 m.p.

este ocupată de D.R.D.P. Craiova, cei 879 m.p. sunt ocupați de SC „S.”, suprafața de 23 m.p. este liberă, iar suprafața de 1290 m.p. este ocupată de reclamantă. În raport de criticile formulate de pârâta SC „S.” SA, se va admite recursul declarat de aceasta, în sensul că se va casa în parte decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Instanța de trimitere va ține seama de faptul că, în urma modificării Legii nr. 10/2001, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (2) cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945 – 1989 și care fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.

- Dispozițiile în art. 27 fac distincție între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără titlu. În acest sens să se verifice natura titlului statului cu privire la preluarea imobilului în litigiu. - Dacă societatea recurentă a fost privatizată în totalitate să se aibă în vedere faptul că art. 29 din Legea nr. 10/2001 a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 830/2008 a Curții Constituționale. Instanța de recurs nu poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei nr. 117/A din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâta SC S. SA la aceeași curte de apel. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2011.