ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6372/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6372/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

civil de față, constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea – secția

civilă, prin sentința civilă nr. 554 din 18 iunie 2010, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele Primăria Municipiului

Râmnicu Vâlcea și SC „S.” SA; a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de SC „O.” SA Râmnicu Vâlcea; a admis în parte acțiunea

formulată de contestatoarea U.E.; a obligat pe pârâtele Primăria Râmnicu Vâlcea

– Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2901, Direcția Regională Drumuri și

Poduri Craiova și SC „S.” SA, să soluționeze notificarea nr. 34/2002 formulată

în baza Legii nr. 10/2001 de reclamantă, în sensul emiterii unei dispoziții sau

decizii motivate; a respins acțiunea față de pârâta SC, „O.” SA Râmnicu Vâlcea.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea

introductivă, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să

soluționeze notificarea formulată de aceasta în baza Legii nr. 10/2001,

transmisă prin executorul judecătoresc sub nr. 34 din 18 ianuarie 2002, în

sensul de a se emite dispoziție sau decizie motivată privind soluționarea

notificării.

De subliniat este

faptul că, până în prezent, notificarea nu a fost soluționată și a fost

înaintată Primăriei municipiului Rm. Vâlcea care, la rândul său, a înaintat-o

Direcției de Drumuri si Poduri Troianu.

Atât Primăria municipiului

Rm. Vâlcea cât și pârâtele SC „S.” SA și SC „O.” SA Rm. Vâlcea au invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu dețin terenul

ce a făcut obiectul notificării.

Potrivit art. 137 C.

proc. civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate care

fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtele Primăria

municipiului Rm. Vâlcea și SC „S.” SA, instanța a respins-o pentru următoarele

considerente.

Calitatea procesuală

pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată in judecată

și cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecății.

În speță, Primăria

municipiului Rm. Vâlcea este parte a raportului juridic litigios și justifică

legitimare procesuală pasivă, dat fiind faptul că o parte din imobilul ce face

obiectul Legii nr. 10/2001 este liber și se află în patrimoniul acesteia. Pe de

altă parte, conform art. 28 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana

îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat notificarea se va

trimite Primăriei in a cărei rază se află imobilul. Conform alin. (2) al

articolului sus menționat Primăria notificată are obligația ca in termen de 30

de zile să identifice unitatea deținătoare si să comunice persoanei

îndreptățite elemente de identificare a acesteia.

Referitor la excepția

invocată se SC „S.” SA s-a constatat că si aceasta este neîntemeiată.

Astfel, conform

raportului de expertiză de specialitate întocmit in cauză pârâta SC „S.” SA deține

in proprietate suprafața de 879 mp din totalul de 2910 mp la care este

îndreptățită reclamanta. Față de această situație de fapt, pârâta justifică

legitimare procesuală pasivă având calitatea de unitate deținătoare astfel cum

este definită de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

aceeași excepție invocată de SC „O.” SA Rm. Vâlcea s-a constatat că aceasta

este întemeiată întrucât, din raportul de expertiză întocmit, rezultă că

această societate nu deține vreo parte din terenul litigios.

Prin urmare a fost

admisă excepția față de această pârâtă.

Cu privire la fondul

cauzei, Tribunalul a constatat următoarele:

Prin notificarea nr. 34/2002

formulată in baza Legii nr. 10/2001 adresată Prefecturii Vâlcea reclamanta a

solicitat despăgubiri bănești pentru terenul in suprafață de 2500 mp din pct. Troianu.

Notificarea a fost

înaintată de Prefectură Comisiei locale de aplicarea Legii nr. 10/2001 din

cadrul Primăriei Rm. Vâlcea spre soluționare însă nu a fost soluționată.

Reclamanta a făcut

dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu prin actul de

donație din anul 1948 si certificatul de moștenitor.

Potrivit art.

25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 - (1) În termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe,

prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de

restituire în natură.

Art. 28

din Legea nr. 10/2001 statuează că in cazul in care persoana îndreptățită nu

cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat notificarea se va trimite

Primăriei in a cărei rază se află imobilul. În termen de 30 de zile, Primăria

notificată are obligația de a identifica unitatea deținătoare si de a comunica

persoanei îndreptățite elemente de identificare a acesteia.

În ceea

ce privește speța de față pârâta Primăria municipiului Rm. Vâlcea nu a

îndeplinit obligația prevăzută de lege, astfel cum este statuată de textul de

lege invocat.

Potrivit

raportului de expertiză, specialitatea topometrie, terenul ce a făcut obiectul

donației autorului reclamantei prin care a donat fiicei sale un teren in

suprafață de 2500 mp situat in pct. Troianu are in realitate suprafața de 2910

mp în urma măsurătorii cu aparatură performantă.

Același

raport a stabilit că suprafața de 718 mp este ocupată de D.R.D.P. Craiova, 879

mp sunt ocupați de SC S. SA, suprafața de 23 mp este liberă iar suprafața de

1290 mp este ocupată de reclamantă.

În

concluzie, suprafața totală de 1595 mp este ocupată de pârâtele D.R.D.P. și SC

„S.” SA, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001.

În ce privește

suprafața de 23 mp, stabilită ca fiind liberă prin expertiză, obligația stabilită

de articolul sus menționat va fi îndeplinită de către pârâta Primăria municipiului

Rm. Vâlcea – Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Curtea de Apel

Pitești - secția civilă, prin decizia civilă nr. 117 din 13 octombrie 2010, a

admis apelul declarat de intimata SC „O.” Construct, împotriva sentinței civile

nr. 554 din 18 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în contradictoriu cu

U.E., Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea – Comisia pentru aplicarea Legii nr.

10/2001, Direcția Regională de Drumuri și poduri Craiova – Secția de Drumuri și

Poduri Râmnicu Vâlcea și pe cale de consecință: a admis cererea privind

acordarea cheltuielilor de judecată la fond în sumă de 1.000 lei, pe care o va

plăti reclamantei U.E., apelantei SC „O.” SA; a obligat-o pe reclamantă la

plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu de avocat, câte 1.000 lei

fiecăruia dintre avocați.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Apelul formulat de

către SC O. Construct SA Râmnicu Vâlcea este fondat, iar apelul formulat de

către SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea este nefondat.

Apelul formulat de

către intimata SC O. Construct SA Râmnicu Vâlcea este fondat pentru că, deși

față de această societate s-a respins acțiunea, ca urmare a admiterii excepției

lipsei calității procesuale pasive a acesteia, instanța de fond nu a analizat

și nu s-a pronunțat pe cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată

atât prin întâmpinarea formulată în cauză, cât și prin notele scrise depuse la

dosar la data de 11 iunie 2010.

În aceste condiții și

față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ. s-a impus ca, urmare a respingerii

acțiunii față de intimata-apelantă, contestatoarea să fie obligată la plata

cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, reprezentând onorariul de

avocat plătit de aceasta, în sumă de 1000 lei, potrivit chitanței aflate la

fila 163 din dosarul de fond.

Având în vedere lipsa

calității procesuale pasive a intimatei în cauză și respingerea acțiunii față

de aceasta, s-a constatat că intimata nu are interes să formuleze critici

referitor la fondul cauzei, astfel că nu s-a impus analiza acestor critici.

Apelul formulat de

către pârâta SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea este nefondat pentru că instanța de

fond, după stabilirea situației de fapt a terenului, ocupat în parte de

apelantă, a făcut o aplicare corectă în cauză a dispozițiilor art. 25 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, care reglementează obligația unității deținătoare a

terenului de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură formulată de

persoana îndreptățită.

Chiar dacă pârâta

Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea nu și-a îndeplinit la timp obligația

legală prevăzută de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este cert că

intimata-apelantă SC S. SA Râmnicu Vâlcea, care deține terenul de 879 m.p. din suprafața solicitată de reclamantă, are calitate procesuală pasivă în cauză, potrivit art.

25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și trebuie să se pronunțe asupra notificării

formulate de reclamantă.

Față de soluția

instanței de fond de obligare a unităților deținătoare, respectiv a pârâtelor

față de care s-a admis acțiunea, la soluționarea notificării reclamantei, în

sensul emiterii unei dispoziții sau decizii motivate, potrivit art. 25 din

Legea nr. 10/2001, analiza criticilor formulate de intimata-apelantă privind

netemeinicia și nelegalitatea cererii de restituire este prematură.

Urmează ca, prin

decizia sau dispoziția motivată de soluționare a notificării reclamantei,

referitoare la terenul de 879 m.p. deținut de intimata-apelantă, aceasta să-și

exprime punctul de vedere privind legalitatea și temeinicia cererii de

restituire în natură formulată de reclamantă și eventual, în ipoteza atacării

în instanță a deciziei sau dispoziției motivate de către reclamantă, să fie

supuse aceste critici controlului judecătoresc.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată a declarat recurs SC „S.” SA Râmnicu Vâlcea,

criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece:

- Prin motivul de

apel s-a arătat că terenul solicitat de reclamantă nu face obiectul Legii nr. 10/2001,

fiind exceptat, potrivit art. 8 din actul normativ menționat.

- Instanța de apel a aplicat

greșit legea, deoarece prin aceleași motive de apel s-a învederat că

notificarea a fost deja soluționată prin respingerea ei.

- Notificarea nu

trebuia să fie adresată nouă pentru că societatea noastră este integral

privatizată, deci nu face parte dintre persoanele juridice prevăzute de art. 21

din Legea nr. 10/2001.

- Instanța de apel a

încălcat și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora

cererile privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele aflate în patrimoniul

societăților comerciale privatizate potrivit cărora, cererile privind acordarea

de despăgubiri pentru imobilele aflate în patrimoniul societăților comerciale

privatizate, se soluționează de instituția publică care a efectuat

privatizarea.

Recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Prin notificarea nr. 34/2991

formulată în baza Legii nr. 10/2001 adresată Prefecturii Vâlcea, reclamanta a

solicitat despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 2500 m.p. din pct. „Traian” al municipiului Râmnicu Vâlcea.

Notificarea a fost

înaintată de Prefectura Vâlcea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001

din cadrul primăriei Râmnicu Vâlcea spre soluționare, fără a fi însă

soluționată.

La rândul său,

Primăria Râmnicu Vâlcea nu s-a conformat obligațiilor prevăzute de art. 28 din

Legea nr. 10/2001. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul

în litigiu are suprafața de 2910 m.p. Din același raport de expertiză, rezultă

și faptul că suprafața de 718 m.p. este ocupată de D.R.D.P. Craiova, cei 879 m.p. sunt ocupați de SC „S.”, suprafața de 23 m.p. este liberă, iar suprafața de 1290 m.p. este ocupată de reclamantă.

În raport de

criticile formulate de pârâta SC „S.” SA, se va admite recursul declarat de aceasta,

în sensul că se va casa în parte decizia recurată și se va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași curte de apel.

Instanța de trimitere

va ține seama de faptul că, în urma modificării Legii nr. 10/2001, art. 27 alin.

(1) a devenit art. 29 alin. (2) cu un conținut diferit sub aspectul modului de

restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945 – 1989

și care fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.

- Dispozițiile în art.

27 fac distincție între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără

titlu. În acest sens să se verifice natura titlului statului cu privire la

preluarea imobilului în litigiu.

- Dacă societatea

recurentă a fost privatizată în totalitate să se aibă în vedere faptul că art. 29

din Legea nr. 10/2001 a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 830/2008

a Curții Constituționale.

Instanța de recurs nu

poate însă hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C.

proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost

stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

În cazul rejudecării

după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe

prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC S. SA împotriva deciziei nr. 117/A din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâta

SC S. SA la aceeași curte de apel.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 septembrie 2011.