ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 889/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București la data de 4 septembrie 2014, reclamanta C.A.M. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, modificarea deciziei

nr. 1272 din 5 iunie 2014, în sensul compensării prin puncte în conformitate cu

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013.

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1719 din 19 decembrie 2014 a admis excepția

necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat judecarea cauzei, spre

competentă soluționare, către Tribunalul Buzău, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a constatat că prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 nu tranșează

cu claritate noțiunea de „entitate”, în raport de care se stabilește competența

de soluționare a cererii.

Din interpretarea coroborată

a acestor dispoziții cu cele cuprinse la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 și

în H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001, în O.U.G. nr. 94/2000, republicată, precum și în O.U.G.

nr. 83/1999, republicată, care definesc noțiunea de „entitate”, tribunalul a reținut

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, în a cărui circumscripție

se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii.

Tribunalul Buzău, secția

I civilă, prin sentința nr. 158 din 12 februarie 2015 a admis excepția necompetenței

teritoriale, invocată de pârâtă. A declinat competența de soluționare a contestației

în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență.

A suspendat, în temeiul art. 134 C. proc. civ., orice altă procedură și, în conformitate

cu prevederile art. 135 alin. (1) din cod, a înaintat dosarul către Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, prin pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut, în esență, pornind de la prevederile art. 3 din Legea nr.

165/2013, că în speță este contestată o decizie de compensare emisă de pârâta Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, astfel că, în raport de art. 35 alin.

(1) din lege, competența aparține secției civile a tribunalului în a cărui rază

teritorială își are sediul pârâta, respectiv Tribunalului București.

Înalta Curte, competentă

să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin.

(1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 17 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de

restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv

în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului – Ministru și are

în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor

emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor

compensatorii.

Potrivit art. 35

alin. (1) din Legea nr. 165/2013, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor

art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen

de 30 de zile de la data comunicării”.

Se observă că instanțele

aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de „entitate”

folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Având însă în vedere că

obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie modificarea deciziei de compensare

nr. 1272/2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă

cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art.

35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea

de emitentă a deciziei a cărei modificare se solicită în prezenta procedură, motiv

pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este

de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul entității emitente.

Cum sediul Comisiei Naționale

pentru Compensarea Imobilelor se află în București, sector 1, respectiv în raza

teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită

în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 25 martie 2015.