ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 861/2016

HOTĂRÂRE

08.04.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 861/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 861/2016

Asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Buzău constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/3/2015, reclamanta A. - Filiala București a solicitat în contradictoriu cu intimatul B., obligarea pârâtului la declararea veniturilor brute încasate pentru luniic martie 2014-până la zi, la plata cotei de contribuție individuală Ia sistemul de asigurări, la plata sumei de 8.770 Iei reprezentând cote neachitate, pentru perioada ianuarie 2011-februarie 2014, precum și obligarea Ia plata sumei de 4.420 lei reprezentând penalități pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2010.

Prin sentința civilă nr 9731 din 13 octombrie 2015 Tribunalul București, secția a VlII-a civilă, a declinat competența ele soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Buzău, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. - Filiala București a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., obligarea acestuia la declararea veniturilor brute încasate pentru lunile martie 2014 până la zi, să achite cota de contribuție individuală Ia sistemul de asigurări, sa achite suma de 8.770 lei reprezentând cote neachitate, pentru perioada ianuarie 2011-februarie 2014, să achite suma de 4.420 lei reprezentând penalități pentru perioada aprilie 2009-decembrie 2010, pârâtul având domiciliul în Râmnicu Sărat, jud. Buzău.

Conform art. 154 alin. (1) Legea nr. 263/2010 „Cereri le îndreptate împotriva caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Legea nr. 263/2010 a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, iar cererea a fost înregistrată de către contestator la data de 8 decembrie 2014 pe rolul acestei instanțe.

Conform art. 159 alin. (3) C. proc. civ. necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Conform art. 725 C. proc. civ dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare.

Având în vedere că domiciliul contestatorului este în județul Buzău, iar acesta nu a făcut dovada reședinței în București, instanța a constatat că Tribunalului Buzău si revine competența de soluționare a cererii deduse judecății, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 158 C. prov. civ. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 252/2016 din 9 martie 2016, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținând următoarele:

Pârâtul B., prin cererea înregistrată la registratura instanței sub nr x din 07 martie 2014, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, având în vedere că are domiciliul în București, depunând în acest sens la dosar copie conform cu originaiul de pe cartea de identitate.

Față de excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât, instanța a reținut că reclamanta a investit instanța cu o cerere având ca obiect stabilirea și plata unor drepturi prevăzute în sistemele de asigurări sociale, respectiv obligarea pârâtului la plata unor sume de bani cu titlul de contribuții individuale la fondul sistemului de asigurare, alături de majorări de întârziere aferente contribuțiilor la A. pentru o perioadă de timp indicată în cerere.

Conform dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr 263/2010: „Cererile îndreptate împotriva caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul," iar conform alin. (2) din același text de lege: „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

În speță, domiciliul pârâtului este în București, conform cărții de identitate valabilă pentru perioada 23 martie 2007-27 august 2017. Prin urmare, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, motiv pentru care s-a declinat competența în favoarea acestei instanțe.

Față de conflictul negativ de competență, în temeiul art 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării lui.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Buzău, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta A. Filiala București a chemai în judecată pe pârâtul B. solicitând obligarea acestuia la declararea veniturilor brute încasate pentru lunile martie 2014 până lăzi, obligarea Ia plata contribuției individuale la sistemul de asigurări, obligarea Ia plata sumei de 8.770 Iei reprezentând cote neachitate pentru ianuarie 2011 februarie 2014, precum și la plata sumei de 4.420 lei reprezentând penalități pentru perioada aprilie 2009 - decembrie 2010.

Potrivit art. 154 alin. (1) Legea nr. 263/2010 „Cererile îndreptate împotriva caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței îai a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Ca atare, față de dispozițiile legale sus evocate, de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel că tribunalul competent să soluționeze cauza în primă instanță este cel în a cărui rază teeritorială avea domiciliul pârâtul la data înregistrării cererii, respectiv la 8 decembrie 2014.

Având în vedere că pârâtul a depus la dosarul Tribunalului Buzău (fila 8) o fotocopie a cărții de identitate, din care rezultă că la momentul de referință precizat, domiciliul acestuia era în București sector 1, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.