ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5562/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5562/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința nr.

259/F din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.E. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor (fost

M.I.R.A.) și Direcția Generală Anticorupție și pe cale de consecință a anulat

în parte fișa de evaluare a reclamantei pe perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007,

pentru punctele A, reprezentând organizarea și conducerea activității Biroului

Anticorupție a județului Galați și B, reprezentând deprinderile practice

necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a obligat autoritatea

pârâtă să-i facă reclamantei o nouă evaluare; totodată, a obligat autoritățile

pârâte să-i achite reclamantei drepturile salariale aferente funcției de șef

birou pentru perioada 24 octombrie 2006-1 august 2007, actualizate conform

indicelui de inflație la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Astfel, consideră instanța

de fond că, comisia de soluționare a contestației formulate de reclamantă împotriva

calificativului de „Bun”, acordat în urma evaluării perioadei 1 decembrie 2006-1

august 2007, ca efect al modificării calificativului de „Foarte bun” dat de șeful

nemijlocit, în „Bun” de către șeful ierarhic al șefului nemijlocit, nu a făcut decât

să consemneze punctul de vedere, de această dată detaliat, al șefului ierarhic al

șefului nemijlocit și apărările reclamantei și după o pretinsă analiză să ajungă

la concluzia modificării notării acordate doar pentru doi din cei patru indicatori

evaluați din „Bun” în „Foarte bun”.

Apreciază instanța de

fond că în toată această cercetare, nu s-a ținut cont și ca atare nu au fost combătute

apărările reclamantei referitoare la faptul că Biroul Anticorupție pentru județul

Galați și-a desfășurat activitatea cu 3 ofițeri față de 6 cât erau în schemă, că

lipsa infracțiunilor de flagrant în cazuri de corupție se datorează muncii de prevenire

desfășurate de ofițeri de prevenire desfășurate de ofițerii Biroul Anticorupție

pentru județul Galați, și care are o experiență profesională foarte bună, având

în vedere că lucrează din anul 1990 ca anchetator în jud. Galați.

De asemenea, curtea de

apel a considerat că la evaluarea contestată nu au fost analizați în detaliu indicatorii

de performanță, în contextual activității generale, desfășurate în cadrul Direcției

Generale de Anticorupție și nu au fost avute în vedere atribuțiunile concrete din

fișa postului reclamantei.

Consideră, instanța de

fond că, chiar și așa, față de constatările comisiei, reclamanta ar fi trebuit să

primească un punctaj care să atragă acordarea calificativul general „Foarte bun”

și nu „Bun” cum apare în fișa de evaluare.

În acest context a concluzionat

instanța de fond că reclamantei i s-a acordat calificativul „Bun” pentru perioada

1 decembrie 2006-1 august 2008, pe baza unei analize incomplete așa încât a admis

în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte fișa de evaluare a reclamatei

pe această perioadă pentru punctele A și B și a obligat autoritatea pârâtă Direcția

Generală Anticorupție la o nouă evaluare.

În ceea ce privește plata

despăgubirilor, instanța de fond a admis acest capăt de cerere, având în vedere

constatările făcute de instanța supremă în considerentele deciziei de casare respectiv

faptul că reclamanta a fost numită în funcția de conducere de șef de birou, prin

dispoziție de zi, fără a beneficia și de salarizare corespunzătoare funcției îndeplinite

invocându-se faptul că nu a fost numită conform legii, în condițiile în care neocuparea

funcției în mod legal nu îi putea fi imputată reclamantei.

Totodată, curtea de apel

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare,

Ministerul Administrației și Internelor București, apreciind că în cauză nu este

vorba de emiterea actului administrativ așa cum susține autoritatea pârâtă ci de

plata unor despăgubiri salariale ce ține de raporturi de muncă stabilite între reclamantă

și respectiva autoritate administrativă.

Împotriva sentinței

nr. 259/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, au declarat recurs pârâții Direcția Generală Anticorupție și Ministerul

Administrației și Internelor, în temeiul art. 304 și art. 304

1

din C.

proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele:

2.1 Prin recursul formulat

în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc. civ., recurenta Direcția Generală

Anticorupție a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul menținerii calificativului

propus de Comisia de soluționare a contestațiilor și aprobat de directorul general

al D.G.A., respectiv păstrarea punctajului general de 2,45 pentru perioada 1

decembrie 2006-1 august 2007, precum și respingerea solicitării privind acordarea

drepturilor salariale aferente funcției de șef birou pentru perioada 24

octombrie 2006-1 august 2007.

În acest sens, arată recurenta

că la indicatorii A, organizarea și conducerea biroului, stabilirea de măsuri pentru

îmbunătățirea continuă a muncii și B, deprinderi practice necesare îndeplinirii

atribuțiilor Comisia de soluționare a contestațiilor nu avea nici un argument pentru

a propune transformarea calificativului de „Bun” în „Foarte bun” în condițiile în

care activitatea B.A.J. Galați a fost una slabă în perioada de referință, deficitară

pe anumite segmente, iar șeful biroului fusese sancționat disciplinar pentru neglijență

manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Consideră recurenta că

experiența profesională a intimatei, amintită de instanța de fond nu are legătură

cu obiectul dedus judecății deoarece calificativul „Bun” s-a acordat pentru activitatea

managerială desfășurată la nivelul B.A.J. Galați și nu pentru cea de simplu ofițer

de anchete.

Mai arată recurenta că

instanța de fond, în soluționarea cauzei, nu a ținut seama de principalele aspecte

rezultate în urma controlului tematic de verificare a activităților desfășurate

de B.A.J. Galați în perioada 1 ianuarie 2007-30 septembrie 2007 pe liniile de muncă,

dezvoltarea informațiilor, relații publice și anchete, și nici despre sancționarea

disciplinară cu mustrare scrisă aplicată reclamantei în data de 8 martie 2007.

Contrar raționamentului

expus în sentința criticată, susține recurenta că la evaluarea intimatei s-a avut

în vedere numărul redus de personal încadrat în perioada de referință, respectiv

3 lucrători, însă nu a constituit un element care să o influențeze substanțial deoarece

în aceeași perioadă în alte structuri similare din cadrul Direcției Generale Anticorupție

își desfășurau activitatea doar 2 lucrători. Se mai arată că la evaluarea indicatorilor

de performanță s-a ținut seama de anumite particularități ale județului Galați cum

ar fi numărul de unități ale Ministerului Adiministației și Internelor, personalul

încadrat la nivelul acestora, populația din unitatea administrativ-teritorială,

precum și riscurile, respectiv vulnerabilitățile la corupție identificate.

2.2 Prin recursul formulat

recurentul Ministerul Administrației și Internelor susține că instanța de fond,

în mod eronat, a respins excepția lipsei calității procesual pasive .

Astfel, susține recurentul

că instanța de fond se află în eroare atât cu privire la obiectul litigiului cu

a cărui soluționare a fost investită, cât și cu privire la modul de analiză al competențelor

administrative instituționale, care pot determina raporturi juridice de natură procesuală

numai între emitentul actului atacat și subiectul vizat în cuprinsul acestuia.

Astfel, recurentul susține

că instanța de fond face abstracție de obiectul litigiului, care constă în anularea

unui act administrativ și nu acordarea unor drepturi de natură salarială. Faptul

că intimata solicită în subsidiar și achitarea unor sume de bani, reprezentând despăgubiri

salariale, nu este de natură să schimbe încadrarea obiectului litigiului, fiind

o pretenție care decurge din cererea principală.

Consideră recurentul că,

chiar și în ipoteza în care obiectul litigiului ar fi constat în acordarea unor

drepturi de natură salarială, acest aspect nu justifică, reținerea sa în cauză,

în condițiile în care plata și calculul oricăror drepturi bănești către intimată

, s-a făcut exclusiv de către Direcția Generală Anticorupție, unitate al cărui director

are calitatea de ordonator terțiar de credite, potrivit art. 12 alin. (5) din O.U.G.

nr. 30/2007 și Anexa 2 la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.

192/2010.

de recurs

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., a apărărilor formulate

și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit

art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt

fondate în considerarea celor ce urmează.

3.1. Recursul declarat

de recurenta-pârâtă Direcția Generală Anticorupție urmează a fi admis, constatându-se

că instanța de fond făcând o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente

precum și o greșită apreciere a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a admis

cererea intimatei-reclamante.

Astfel, Înalta Curte reține

că, în urma activității de evaluare a intimatei-reclamante pentru perioada 1

decembrie 2006-1 august 2007, efectuată în baza dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 360/2002 privind statutul polițistului, Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea

de management resurse umane în unitățile M.I.R.A. și dispoziția Directorului Direcției

Management Resurse Umane din 2004 privind procedurile și formularele utilizate în

activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației

și Internelor, modificată și completată, a fost acordat calificativul general „Bun”,

deși șeful nemijlocit al acesteia propusese calificativul general „Foarte bun”.

Din conținutul fișei de

evaluare a intimatei-reclamante pentru perioada menționată rezultă că a fost modificată

notarea din foarte bun propusă de șeful nemijlocit în „Bun” la indicatorii de evaluare

A, organizarea și conducerea activității biroului, stabilirea de măsuri pentru îmbunătățirea

continuă a muncii, B, conducerea nemijlocită a activităților care să asigure perfecționarea

metodelor de muncă și imprimarea lor cadrelor biroului, B, deprinderi practice necesare

îndeplinirii atribuțiilor și C., exercitarea autorității, ceea ce, în mod corect,

a generat acordarea unui calificativ general de „Bun”.

În urma contestației formulate

de intimate-reclamantă comisia de cercetare, constituită în condițiile art. 67

alin. (1) lit. c) și art. 90 alin. (1)-(4) din Ordinul M.I.R.A. nr. 300/2004, a

propus schimbarea calificativului din „Bun” în „Foarte bun” la doi dintre indicatorii

de evaluare contestați, respective B. și C., însă acest fapt nu a condus la modificarea

calificativului general de „Bun” acordat intimatei-reclamante, dat fiind punctajul

general obținut de aceasta, respective 2,41, care nu se încadra în limitele calificativului

„Foarte bun”, respective 1,41-2,40.

În primul rând Înalta

Curte constată că cei patru indicatori notați cu calificativul Bun de către șeful

ierarhic care a efectuat modificările, respectiv directorul general adjunct al Direcției

Generale Anticorupție, vizează exclusiv activitatea managerială desfășurată de intimate-reclamantă

în perioada de referință, așa încât consideră ca fiind lipsite de relevanță susținerile

acesteia, însușite în mod greșit de instanța de fond, referitoare la experiența

și pregătirea profesională în activitatea operativă a intimatei.

Din analiza conținutului

notei-raport privind rezultatul cercetării contestației formulate de comisar M.E.,

referitor la calificativul general aprobat, întocmită la data de 10 ianuarie 2010,

rezultă fără echivoc că au fost analizate și evaluate în mod real atât motivele

expuse de contestatoare în raportul detaliat solicitat, de comisie, în argumentarea

punctuală a fiecărui indicator contestat, cât și argumentele expuse în nota întocmită

la data de 8 ianuarie 2008 de directorul general adjunct al Direcției Generale Anticorupție.

Prin urmare este lipsită

de temei susținerea instanței de fond în sensul că , comisia nu a efectuat decât

o pretinsă analiză cu atât mai mult cu cât argumentele intimatei-reclamante fiind

însușite au condus la schimbarea notării acordate la doi dintre indicatorii de evaluare

contestați.

Faptul că, nu au fost

admisă în totalitate contestația formulată de intimata-reclamantă nu poate conduce,

cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, la concluzia că nu au fost analizate

în mod real, criticile formulate de către aceasta și că s-a procedat doar la o consemnare

a punctelor de vedere detaliate ale contestatoarei și ale persoanei care a efectuat

modificările care au condus la schimbarea calificativului acordat intimatei.

Din materialul probator,

respectiv procesele-verbale din 16 octombrie 2007, din 17 octombrie 2007 și privind

principalele aspecte rezultate în urma controlului tematic de verificare a activităților

desfășurate de B.A.J. Galați în perioada 1 ianuarie 2007-30 septembrie 2007 pe liniile

de muncă dezvoltarea informațiilor, relații publice și anchete, precum și nota privind

evaluarea activității profesionale și conduitei comisarului de poliție M.E., în

perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, întocmită de directorul general adjunct

al Direcției Generale Anticorupție se poate observa că în perioada evaluată B.A.J.

Galați nu a înregistrat rezultate notabile, mai mult chiar s-au constatat și unele

deficiențe, aspecte care susțin pe deplin acordarea calificativului „Bun”, și fac

irelevante argumentele instanței de fond referitoare la contextul general în care

B.A.J. Galați și-a desfășurat activitatea în perioada de referință, câtă vreme respectivele

deficiențe nu puteau fi generate de numărul insuficient de personal sau de modul

de organizare a activității de combatere a corupției.

Câtă vreme la baza evaluării

activității manageriale a intimatei, reflectată în modul de notare a celor doi indicatori

de evaluare contestați, au stat o serie de acte de control în care au fost redate

o serie de deficiențe în activitatea biroului condus de intimată, în perioada de

referință, în mod greșit a apreciat instanța de fond că evaluarea activității manageriale

a intimatei, a avut la bază o analiză incompletă, formală și ruptă din contextul

general.

Prin urmare urmează a

fi primite toate criticile formulate de recurenta-pârâtă pe acest aspect.

Totodată, faptul că, intimata

începând cu data de 13 octombrie 2006, potrivit dispoziției de zi pe unitate din

13 octombrie 2006, a exercitat atribuțiile de șef birou la B.A.J. Galați, nu poate

justifica acordarea drepturilor salariale aferente respectivei funcții de conducere,

întrucât doar numirea în condițiile legii pe o astfel de funcție atrage dreptul

la încasarea unei indemnizației de conducere corespunzătoare..

În acest sens instanța

de fond a interpretat în mod greșit considerentele deciziei nr. 607 din 05 februarie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care instanța de recurs a reținut

în mod irevocabil doar situația de fapt referitoare la exercitarea atribuțiilor

de șef serviciu în baza unui dispoziții de zi pe unitate, așa încât în raport de

această situație de fapt instanța de fond, în rejudecare trebuia să verifice dacă

în raport de cadrul legal aplicabil intimata este sau nu îndreptățită la încasarea

drepturilor salariale solicitate.

Instanța de fond, însă

dând o interpretare greșită deciziei pronunțate de instanța de recurs, ignorând

regulile generale privind cheltuielile bugetare prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 500/2002 ca și dispozițiile art. 22 din același act normativ, și făcând confuzie

între numirea într-o funcție de conducere ți exercitarea atribuțiilor specifica

unei funcții de conducere, cum a fost cazul intimatei, a apreciat fără temei legal

că se impune obligarea autorităților pârâte la plata drepturilor salariale solicitate

de intimata-reclamantă.

Toate considerentele expuse,

converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală

și netemeinică, motiv pentru care recursul vor fi admis și potrivit art. 312

alin. (1) din C. proc. civ. sentința recurată va fi modificată, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

3.2 Recursul declarat

de Ministerul Administrație și Internelor urmează a fi admis, constatându-se că

instanța de fond a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată față de acest

minister, pe capătul de cerere privind plata drepturilor salariale.

Faptul că potrivit

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 și art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 30/2007,

ministrul administrațiilor și internelor are calitatea de ordonator principal de

credite, nu justifică calitatea procesual pasivă a recurentului, în raportul juridic

referitor la plata drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă câtă

vreme aceasta se afla, în perioada de referință, în raporturi de muncă cu recurenta-pârâtă

Direcția Generală Anticorupție, instituție al cărui director general, are calitatea

de ordonator terțiar de credite potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul Ministerului Administrației

și Internelor nr. 192/2010 .

Având în vedere că potrivit

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 ordonatorul principal de credite doar repartizează

creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor

publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau

terțiari de credite iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol ordonatorii terțiari

de credite sunt cei care utilizează creditele astfel repartizate în bugetul propriu,

în raportul juridic obligațional dedus judecății calitate procesual pasivă nu poate

avea decât recurenta-pârâtă Direcției Generale Anticorupție.

Astfel, admiterea cererii

intimatei-reclamante, față de prerogativele ordonatorului principal de credite,

prevăzute în Legea nr. 500/2002, nu are temei legal, întrucât acestea vizează exclusiv

repartizarea creditelor bugetare și nu utilizare creditelor bugetare, activitate

care presupune și operațiunea de plată a drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă..

În consecință, în temeiul

art. 312 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de Ministerul Administrație

și Internelor și se va modifica hotărârea atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea

reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor și de Direcția Generală Anticorupție

împotriva sentinței civile nr. 259/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge

acțiunea formulată de reclamanta M.E. ca neîntemeiată față de Direcția Generală

Anticorupție și pentru lipsa calității procesual pasive față de Ministerul Administrației

și Internelor.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie

2011.