ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5562/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința nr. 259/F din 30 noiembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.E.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor (fost M.I.R.A.) și Direcția Generală Anticorupție și pe cale de consecință a anulat în parte fișa de evaluare a reclamantei pe perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, pentru punctele A, reprezentând organizarea și conducerea activității Biroului Anticorupție a județului Galați și B, reprezentând deprinderile practice necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a obligat autoritatea pârâtă să-i facă reclamantei o nouă evaluare; totodată, a obligat autoritățile pârâte să-i achite reclamantei drepturile salariale aferente funcției de șef birou pentru perioada 24 octombrie 2006-1 august 2007, actualizate conform indicelui de inflație la data plății efective.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Astfel, consideră instanța de fond că, comisia de soluționare a contestației formulate de reclamantă împotriva calificativului de „Bun”, acordat în urma evaluării perioadei 1 decembrie 2006-1 august 2007, ca efect al modificării calificativului de „Foarte bun” dat de șeful nemijlocit, în „Bun” de către șeful ierarhic al șefului nemijlocit, nu a făcut decât să consemneze punctul de vedere, de această dată detaliat, al șefului ierarhic al șefului nemijlocit și apărările reclamantei și după o pretinsă analiză să ajungă la concluzia modificării notării acordate doar pentru doi din cei patru indicatori evaluați din „Bun” în „Foarte bun”.

Apreciază instanța de fond că în toată această cercetare, nu s-a ținut cont și ca atare nu au fost combătute apărările reclamantei referitoare la faptul că Biroul Anticorupție pentru județul Galați și-a desfășurat activitatea cu 3 ofițeri față de 6 cât erau în schemă, că lipsa infracțiunilor de flagrant în cazuri de corupție se datorează muncii de prevenire desfășurate de ofițeri de prevenire desfășurate de ofițerii Biroul Anticorupție pentru județul Galați, și care are o experiență profesională foarte bună, având în vedere că lucrează din anul 1990 ca anchetator în jud. Galați. De asemenea, curtea de apel a considerat că la evaluarea contestată nu au fost analizați în detaliu indicatorii de performanță, în contextual activității generale, desfășurate în cadrul Direcției Generale de Anticorupție și nu au fost avute în vedere atribuțiunile concrete din fișa postului reclamantei.

Consideră, instanța de fond că, chiar și așa, față de constatările comisiei, reclamanta ar fi trebuit să primească un punctaj care să atragă acordarea calificativul general „Foarte bun” și nu „Bun” cum apare în fișa de evaluare. În acest context a concluzionat instanța de fond că reclamantei i s-a acordat calificativul „Bun” pentru perioada 1 decembrie 2006-1 august 2008, pe baza unei analize incomplete așa încât a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte fișa de evaluare a reclamatei pe această perioadă pentru punctele A și B și a obligat autoritatea pârâtă Direcția Generală Anticorupție la o nouă evaluare.

În ceea ce privește plata despăgubirilor, instanța de fond a admis acest capăt de cerere, având în vedere constatările făcute de instanța supremă în considerentele deciziei de casare respectiv faptul că reclamanta a fost numită în funcția de conducere de șef de birou, prin dispoziție de zi, fără a beneficia și de salarizare corespunzătoare funcției îndeplinite invocându-se faptul că nu a fost numită conform legii, în condițiile în care neocuparea funcției în mod legal nu îi putea fi imputată reclamantei. Totodată, curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare, Ministerul Administrației și Internelor București, apreciind că în cauză nu este vorba de emiterea actului administrativ așa cum susține autoritatea pârâtă ci de plata unor despăgubiri salariale ce ține de raporturi de muncă stabilite între reclamantă și respectiva autoritate administrativă.

2. Cererile de recurs Împotriva sentinței nr. 259/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Direcția Generală Anticorupție și Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul art. 304 și art. 304 1 din C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: 2.1 Prin recursul formulat în temeiul art. 304 pct. 7 și pct. 9 din C. proc.

civ., recurenta Direcția Generală Anticorupție a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul menținerii calificativului propus de Comisia de soluționare a contestațiilor și aprobat de directorul general al D.G.A., respectiv păstrarea punctajului general de 2,45 pentru perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, precum și respingerea solicitării privind acordarea drepturilor salariale aferente funcției de șef birou pentru perioada 24 octombrie 2006-1 august 2007. În acest sens, arată recurenta că la indicatorii A, organizarea și conducerea biroului, stabilirea de măsuri pentru îmbunătățirea continuă a muncii și B, deprinderi practice necesare îndeplinirii atribuțiilor Comisia de soluționare a contestațiilor nu avea nici un argument pentru a propune transformarea calificativului de „Bun” în „Foarte bun” în condițiile în care activitatea B.A.J.

Galați a fost una slabă în perioada de referință, deficitară pe anumite segmente, iar șeful biroului fusese sancționat disciplinar pentru neglijență manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Consideră recurenta că experiența profesională a intimatei, amintită de instanța de fond nu are legătură cu obiectul dedus judecății deoarece calificativul „Bun” s-a acordat pentru activitatea managerială desfășurată la nivelul B.A.J. Galați și nu pentru cea de simplu ofițer de anchete. Mai arată recurenta că instanța de fond, în soluționarea cauzei, nu a ținut seama de principalele aspecte rezultate în urma controlului tematic de verificare a activităților desfășurate de B.A.J.

Galați în perioada 1 ianuarie 2007-30 septembrie 2007 pe liniile de muncă, dezvoltarea informațiilor, relații publice și anchete, și nici despre sancționarea disciplinară cu mustrare scrisă aplicată reclamantei în data de 8 martie 2007. Contrar raționamentului expus în sentința criticată, susține recurenta că la evaluarea intimatei s-a avut în vedere numărul redus de personal încadrat în perioada de referință, respectiv 3 lucrători, însă nu a constituit un element care să o influențeze substanțial deoarece în aceeași perioadă în alte structuri similare din cadrul Direcției Generale Anticorupție își desfășurau activitatea doar 2 lucrători.

Se mai arată că la evaluarea indicatorilor de performanță s-a ținut seama de anumite particularități ale județului Galați cum ar fi numărul de unități ale Ministerului Adiministației și Internelor, personalul încadrat la nivelul acestora, populația din unitatea administrativ-teritorială, precum și riscurile, respectiv vulnerabilitățile la corupție identificate. 2.2 Prin recursul formulat recurentul Ministerul Administrației și Internelor susține că instanța de fond, în mod eronat, a respins excepția lipsei calității procesual pasive . Astfel, susține recurentul că instanța de fond se află în eroare atât cu privire la obiectul litigiului cu a cărui soluționare a fost investită, cât și cu privire la modul de analiză al competențelor administrative instituționale, care pot determina raporturi juridice de natură procesuală numai între emitentul actului atacat și subiectul vizat în cuprinsul acestuia.

Astfel, recurentul susține că instanța de fond face abstracție de obiectul litigiului, care constă în anularea unui act administrativ și nu acordarea unor drepturi de natură salarială. Faptul că intimata solicită în subsidiar și achitarea unor sume de bani, reprezentând despăgubiri salariale, nu este de natură să schimbe încadrarea obiectului litigiului, fiind o pretenție care decurge din cererea principală. Consideră recurentul că, chiar și în ipoteza în care obiectul litigiului ar fi constat în acordarea unor drepturi de natură salarială, acest aspect nu justifică, reținerea sa în cauză, în condițiile în care plata și calculul oricăror drepturi bănești către intimată , s-a făcut exclusiv de către Direcția Generală Anticorupție, unitate al cărui director are calitatea de ordonator terțiar de credite, potrivit art. 12 alin. (5) din O.U.G.

nr. 30/2007 și Anexa 2 la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 192/2010. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei-reclamante ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în considerarea celor ce urmează. 3.1. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Anticorupție urmează a fi admis, constatându-se că instanța de fond făcând o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente precum și o greșită apreciere a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a admis cererea intimatei-reclamante.

Astfel, Înalta Curte reține că, în urma activității de evaluare a intimatei-reclamante pentru perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, efectuată în baza dispozițiile art. 26 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, Ordinul nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile M.I.R.A. și dispoziția Directorului Direcției Management Resurse Umane din 2004 privind procedurile și formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, modificată și completată, a fost acordat calificativul general „Bun”, deși șeful nemijlocit al acesteia propusese calificativul general „Foarte bun”.

Din conținutul fișei de evaluare a intimatei-reclamante pentru perioada menționată rezultă că a fost modificată notarea din foarte bun propusă de șeful nemijlocit în „Bun” la indicatorii de evaluare A, organizarea și conducerea activității biroului, stabilirea de măsuri pentru îmbunătățirea continuă a muncii, B, conducerea nemijlocită a activităților care să asigure perfecționarea metodelor de muncă și imprimarea lor cadrelor biroului, B, deprinderi practice necesare îndeplinirii atribuțiilor și C., exercitarea autorității, ceea ce, în mod corect, a generat acordarea unui calificativ general de „Bun”. În urma contestației formulate de intimate-reclamantă comisia de cercetare, constituită în condițiile art. 67 alin. (1) lit. c) și art. 90 alin. (1)-(4) din Ordinul M.I.R.A.

nr. 300/2004, a propus schimbarea calificativului din „Bun” în „Foarte bun” la doi dintre indicatorii de evaluare contestați, respective B. și C., însă acest fapt nu a condus la modificarea calificativului general de „Bun” acordat intimatei-reclamante, dat fiind punctajul general obținut de aceasta, respective 2,41, care nu se încadra în limitele calificativului „Foarte bun”, respective 1,41-2,40. În primul rând Înalta Curte constată că cei patru indicatori notați cu calificativul Bun de către șeful ierarhic care a efectuat modificările, respectiv directorul general adjunct al Direcției Generale Anticorupție, vizează exclusiv activitatea managerială desfășurată de intimate-reclamantă în perioada de referință, așa încât consideră ca fiind lipsite de relevanță susținerile acesteia, însușite în mod greșit de instanța de fond, referitoare la experiența și pregătirea profesională în activitatea operativă a intimatei.

Din analiza conținutului notei-raport privind rezultatul cercetării contestației formulate de comisar M.E., referitor la calificativul general aprobat, întocmită la data de 10 ianuarie 2010, rezultă fără echivoc că au fost analizate și evaluate în mod real atât motivele expuse de contestatoare în raportul detaliat solicitat, de comisie, în argumentarea punctuală a fiecărui indicator contestat, cât și argumentele expuse în nota întocmită la data de 8 ianuarie 2008 de directorul general adjunct al Direcției Generale Anticorupție. Prin urmare este lipsită de temei susținerea instanței de fond în sensul că , comisia nu a efectuat decât o pretinsă analiză cu atât mai mult cu cât argumentele intimatei-reclamante fiind însușite au condus la schimbarea notării acordate la doi dintre indicatorii de evaluare contestați.

Faptul că, nu au fost admisă în totalitate contestația formulată de intimata-reclamantă nu poate conduce, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, la concluzia că nu au fost analizate în mod real, criticile formulate de către aceasta și că s-a procedat doar la o consemnare a punctelor de vedere detaliate ale contestatoarei și ale persoanei care a efectuat modificările care au condus la schimbarea calificativului acordat intimatei. Din materialul probator, respectiv procesele-verbale din 16 octombrie 2007, din 17 octombrie 2007 și privind principalele aspecte rezultate în urma controlului tematic de verificare a activităților desfășurate de B.A.J.

Galați în perioada 1 ianuarie 2007-30 septembrie 2007 pe liniile de muncă dezvoltarea informațiilor, relații publice și anchete, precum și nota privind evaluarea activității profesionale și conduitei comisarului de poliție M.E., în perioada 1 decembrie 2006-1 august 2007, întocmită de directorul general adjunct al Direcției Generale Anticorupție se poate observa că în perioada evaluată B.A.J. Galați nu a înregistrat rezultate notabile, mai mult chiar s-au constatat și unele deficiențe, aspecte care susțin pe deplin acordarea calificativului „Bun”, și fac irelevante argumentele instanței de fond referitoare la contextul general în care B.A.J. Galați și-a desfășurat activitatea în perioada de referință, câtă vreme respectivele deficiențe nu puteau fi generate de numărul insuficient de personal sau de modul de organizare a activității de combatere a corupției.

Câtă vreme la baza evaluării activității manageriale a intimatei, reflectată în modul de notare a celor doi indicatori de evaluare contestați, au stat o serie de acte de control în care au fost redate o serie de deficiențe în activitatea biroului condus de intimată, în perioada de referință, în mod greșit a apreciat instanța de fond că evaluarea activității manageriale a intimatei, a avut la bază o analiză incompletă, formală și ruptă din contextul general. Prin urmare urmează a fi primite toate criticile formulate de recurenta-pârâtă pe acest aspect. Totodată, faptul că, intimata începând cu data de 13 octombrie 2006, potrivit dispoziției de zi pe unitate din 13 octombrie 2006, a exercitat atribuțiile de șef birou la B.A.J.

Galați, nu poate justifica acordarea drepturilor salariale aferente respectivei funcții de conducere, întrucât doar numirea în condițiile legii pe o astfel de funcție atrage dreptul la încasarea unei indemnizației de conducere corespunzătoare.. În acest sens instanța de fond a interpretat în mod greșit considerentele deciziei nr. 607 din 05 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care instanța de recurs a reținut în mod irevocabil doar situația de fapt referitoare la exercitarea atribuțiilor de șef serviciu în baza unui dispoziții de zi pe unitate, așa încât în raport de această situație de fapt instanța de fond, în rejudecare trebuia să verifice dacă în raport de cadrul legal aplicabil intimata este sau nu îndreptățită la încasarea drepturilor salariale solicitate.

Instanța de fond, însă dând o interpretare greșită deciziei pronunțate de instanța de recurs, ignorând regulile generale privind cheltuielile bugetare prevăzute de art. 14 din Legea nr. 500/2002 ca și dispozițiile art. 22 din același act normativ, și făcând confuzie între numirea într-o funcție de conducere ți exercitarea atribuțiilor specifica unei funcții de conducere, cum a fost cazul intimatei, a apreciat fără temei legal că se impune obligarea autorităților pârâte la plata drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care recursul vor fi admis și potrivit art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ. sentința recurată va fi modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. 3.2 Recursul declarat de Ministerul Administrație și Internelor urmează a fi admis, constatându-se că instanța de fond a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată față de acest minister, pe capătul de cerere privind plata drepturilor salariale. Faptul că potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 și art. 7 alin. (2) din O.U.G.

nr. 30/2007, ministrul administrațiilor și internelor are calitatea de ordonator principal de credite, nu justifică calitatea procesual pasivă a recurentului, în raportul juridic referitor la plata drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă câtă vreme aceasta se afla, în perioada de referință, în raporturi de muncă cu recurenta-pârâtă Direcția Generală Anticorupție, instituție al cărui director general, are calitatea de ordonator terțiar de credite potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 192/2010 . Având în vedere că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 ordonatorul principal de credite doar repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol ordonatorii terțiari de credite sunt cei care utilizează creditele astfel repartizate în bugetul propriu, în raportul juridic obligațional dedus judecății calitate procesual pasivă nu poate avea decât recurenta-pârâtă Direcției Generale Anticorupție.

Astfel, admiterea cererii intimatei-reclamante, față de prerogativele ordonatorului principal de credite, prevăzute în Legea nr. 500/2002, nu are temei legal, întrucât acestea vizează exclusiv repartizarea creditelor bugetare și nu utilizare creditelor bugetare, activitate care presupune și operațiunea de plată a drepturilor salariale solicitate de intimata-reclamantă.. În consecință, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de Ministerul Administrație și Internelor și se va modifica hotărârea atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și de Direcția Generală Anticorupție împotriva sentinței civile nr. 259/F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta M.E. ca neîntemeiată față de Direcția Generală Anticorupție și pentru lipsa calității procesual pasive față de Ministerul Administrației și Internelor. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.