ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1756/2013

Prin contestația

formulată la data de 13 octombrie 2004, reclamanta L.E.C. a solicitat, în

contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, anularea

Deciziei civile nr. 82 din 13 septembrie 2004 emisă de Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, ca tardivă, iar în subsidiar ca nelegală și

netemeinică, precum și obligarea la restituirea în natură sau în echivalent

privind imobilul teren cu construcții și utilaje, ce au aparținut Fabricii de

Dantele și vopsitoria I.H. din Satu mare, str. Kossuth L. nr. 14-16, actual

str. Mircea cel Bătrân nr. 8-8A.

Prin Sentința civilă

nr. 506 din 6 aprilie 2006, s-a constatat perimată cererea reclamantei,

deoarece de la data suspendării cauzei (27 ianuarie 2005) nu s-a mai îndeplinit

nici un act, astfel că a devenit incident art. 248 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 1973 din 7 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis recursul declarat de recurentă împotriva Sentinței civile nr. 506/2006,

a modificat sentința civilă recurată, în sensul că a respins excepția perimării

contestației și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecăți.

Prin Sentința civilă

nr. 351 din 28 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, a fost admisă contestația formulată de L.E.C., anulată Decizia

nr. 82/2004 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului și a fost obligată intimata să emită decizie privind acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent, reclamantei.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 82 din 13 septembrie 2004,

intimata AVAS a respins Notificarea nr. 3 din 15 mai 2001 înregistrată la fosta

APAPS - actuala AVAS sub nr. DJ4/1697 la 11 martie 2002 formulată de

reclamantă, prin care se solicita restituirea în natură a imobilului teren cu

construcții și a utilajelor ce au aparținut Fabricii de Dantele - Vopsitorie

din Satu Mare, proprietatea antecesorului petentei, deoarece nu au fost depuse

actele doveditoare referitoare la calitatea de asociat la momentul

naționalizării, a autorului petentei conform art. 25 coroborat cu art. 32 din

Legea nr. 10/2001.

Din certificatul nr.

69 din 28 martie 2000, eliberat ce Arhivele Statului, rezultă că în baza Legii

nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor Industriale,

Bancare, de Asigurări, Miniere și de Transporturi, în lista Anexă nr. X ce

cuprinde întreprinderile prelucrătoare de bumbac, țesătorii, întreprinderi de

tricotaje, întreprinderile prelucrătoare de ață, întreprinderile producătoare

de vată și întreprinderile de egrenat bumbacul, în M. Of. nr. 133 bis din 11

iunie 1048, figurează întreprinderea I.H. din Satu - Mare la poziția nr. 36,

pagina 5056, întocmindu-se procesul-verbal de predare-primire Anexele 1-20 din

12 iunie 1948, în care se precizează că întreprinderea este proprietatea lui

H.I., prezent din partea proprietarului fiind E.S.

Tribunalul a reținut

că L.E.C. este succesoarea, în calitate de fiică, a proprietarului Fabricii de

Dantelărie și Vopsitorie I.H., ce a fost naționalizată prin Legea nr. 119/1948,

la acea dată fiind proprietatea tatălui reclamantei, H.I.

La data de 4 mai

2007, reclamanta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale

strecurată în Sentința civilă nr. 351 din 28 februarie 2007, în sensul că

instanța ar fi omis să specifice explicit faptul că măsurile privind

restituirea în echivalent, privesc utilajele care au fost confiscate și care au

aparținut Fabricii de Dantelărie și Vopsitorie I.H. și care constituie parte

integrantă din Notificarea nr. 3 din 15 mai 2001.

Precizează reclamanta

că restituirea imobilului și terenului care au aparținut fabricii, situate în

str. Mircea cel Bătrân din Satu Mare și cuprinse în CF 3344 nu este de

competența AVAS, pentru că Fabrica de Dantele a fost mutată de pe locația

inițială în noua locație în anul 1951. În însăși întâmpinarea formulată de AVAS,

se arată că restituirea imobilului este o problemă separată de utilaje și că

unitatea deținătoare, care în acest caz nu mai este AVAS, urmează să emită o

altă decizie în acest sens.

Cererea a fost

respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 20 iunie 2007, tribunalul reținând

că motivele invocate nu pot fi considerate erori materiale, în sensul art. 281

C. proc. civ., aspectele invocate referindu-se la o modificare a cererii

introductive, contestația fiind formulată atât cu privire la imobile cât și la

utilaje, această modificare nefiind permisă după pronunțarea hotărârii.

La 31 iulie 2007,

reclamanta a formulat cerere de lămurire a dispozitivului aceleiași sentințe,

solicitând a se constata că terenul și imobilul ce au aparținut fostei Fabrici

de Dantele înainte de naționalizare, este în administrația Consiliului Local

Satu Mare, iar atribuțiile AVAS se limitează la utilajele fabricii cu care

Fabrica de Dantele și-a continuat activitatea după mutarea din imobilul ce a

aparținut reclamantei.

Prin încheierea din

19 septembrie 2007, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamantă, reținând de asemenea că aceasta a formulat o modificare a cererii

de chemare în judecată, aspect ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 117 din 13 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză,

reținându-se următoarele:

Cu privire la apelul

formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva

sentinței, deși susținerea acesteia este reală, în sensul că, după adoptarea

Legii nr. 247/2005, acordarea măsurilor reparatorii intră în competența

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a constatat că, în fapt,

instanța de fond, nu a evaluat și stabilit niște măsuri reparatorii în

echivalent în sarcina apelantei, ci a anulat decizia emisă de aceasta și a

obligat-o să emită o decizie privind acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent, către reclamantă, formulare care nu încalcă dispozițiile legale

introduse prin Legea nr. 247/2005.

Sub aspectul

nedovedirii calității de persoană îndreptățită de către reclamantă, această

critică este neîntemeiată, întrucât din actele depuse la dosarul de fond,

respectiv certificatul eliberat de Arhivele Stalului sub nr. 69 din 28 martie

2000 și procesul-verbal de predare-primire, Anexele 1-20 din 12 iunie 1948, a

rezultat, fără putință de tăgadă, împrejurarea că Fabrica de Dantelărie și

Vopsitorie I.H. era proprietatea autorului reclamantei.

În ceea ce privește

apelul formulat de reclamantă, s-a reținut că aceasta și-a precizat acțiunea pe

parcursul procesului, însă nu într-un mod foarte coerent, rezultând însă în

final, că măsurile reparatorii pe care le pretinde în contradictoriu cu AVAS se

referă numai la utilaje, nu și la imobil, care s-ar afla în posesia unui alt

deținător decât actuala Fabrică de Dantele.

Această chestiune

însă, nu reprezintă o eroare materială ce ar putea fi îndreptată pe calea

prevăzută de art. 281 C. proc. civ., ci, o eroare de judecată, care ar fi putut

fi îndreptată numai prin exercitarea de către reclamantă a căii de atac

împotriva sentinței fondului.

Împotriva

sus-menționatei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului care, invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut următoarele:

- în mod greșit a

fost obligată recurenta la acordarea de măsuri reparatorii asupra terenului

înscris în CF nr. 3344, respectiv asupra construcțiilor și utilajelor, întrucât

din probatoriul administrat în cauză nu s-a stabilit că acestea se află în

patrimoniul societății comerciale privatizate de Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, și anume de S.C. D. S.A., la data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001.

În acest sens, au

fost invocate dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care

stabilește dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilaje și

instalații dar în ipoteza existenței lor fizice la data intrării în vigoare a

legii speciale.

Cât privește imobilul

teren solicitat în prezenta procedură, au susținut că o parte din suprafața

totală, respectiv de 1348 m.p., este liberă și poate fi restituită în natură.

- au fost greșit

interpretate prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât, potrivit

acestei norme, nu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are

calitatea de a emite decizie de propunere de măsuri reparatorii în echivalent

într-un anumit cuantum, atribuție ce revine, potrivit prevederilor art. 13

alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, sens în care sunt și prevederile art. 16 alin. (6) din aceeași

lege.

Ca urmare, au

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Referitor la calea de

atac dedusă judecății, se constată următoarele:

Probațiunea

administrată în cauză a relevat, astfel cum legal au reținut instanțele, că

imobilul transcris în CF 3344 Satu - Mare, situat în municipiul Satu - Mare,

str. Mircea cel Bătrân nr. 8, a constituit proprietatea autorului reclamantei,

H.I., potrivit mențiunilor de sub B3 și B5 din coala CF menționată, de la care

a fost preluat de către statul român în temeiul Legii nr. 119/1948 (coala CF in

extenso, M. Of. nr. 133 bis din 11 iunie 1948 în care figurează întreprinderea

I.H. din Satu Mare, la poziția nr. 36, pag. 5056, în baza Legii nr. 119/1948,

în lista anexă nr. X ce cuprinde „întreprinderile producătoare de bumbac”).

Ca urmare, legal au

constatat cele două instanțe ca fiind greșită dispoziția emisă de pârâtă prin

care i-a fost respinsă notificarea pe motiv că nu și-a dovedit calitatea de

persoană îndreptățită în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, aceasta

fiind, așa cum s-a arătat, pe deplin dovedită în cauză.

Se vădesc a fi însă

fondate criticile constând în greșita obligare a pârâtei Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent pentru imobilul menționat și utilajele ce existau la data preluării

bunului de către stat, întrucât, irevocabil, într-un alt litigiu - Dosar nr.

4444/89/2010 ce a fost finalizat prin Decizia nr. 4949/2012-R din 13 noiembrie

2012, s-a constatat dreptul aceleiași reclamante la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru imobilul pretins și în cauza de față, înscris în CF nr. 3344 Satu - Mare

sub nr. top 453, 454, 455, 456, 453/1, 453/2, 454/1, 454/2, 456/1 și 456/2 -

teren și construcții, vopsitorie chimică și fabrică de dantelă, situat în

municipiul Satu - Mare, str. Mircea cel Bătrân nr. 8, județul Satu - Mare.

S-a refuzat

recunoașterea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru utilajele și instalațiile ce se aflau în imobil la data preluării de

către stat, pe considerentul că la data apariției legii speciale, necontestat,

acestea nu mai existau fizic, dispoziții ce se impun, în virtutea principiului

lucrului judecat și cauzei de față.

Ca urmare, constatând

că într-un alt litigiu, declanșat anterior prezentei judecăți și finalizat, au

fost tranșate irevocabil atât vocația reclamantei de a beneficia de măsuri

reparatorii prevăzute de legea specială (refuzate de pârâtă prin dispoziția

emisă), cât și natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei pentru

imobilul (inclusiv utilajele și instalațiile ce-l compuneau) litigios,

dispoziții ce se impun cauzei de față, urmează a se admite, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății iar

hotărârile atacate modificate, în limitele reținute în dispozitivul prezentei

decizii, restul dispozițiilor sentinței și deciziei urmând a fi menținute

(privind anularea actului administrativ emis de pârâtă).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva Deciziei nr. 117 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Modifică în parte

decizia recurată.

Admite apelul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva

Sentinței nr. 351 din 28 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă.

Schimbă în parte

sentința în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtei AVAS la

emiterea unei decizii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent

contestatoarei.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2013.

Procesat de GGC - DG