ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1756/2013

Prin contestația formulată la data de 13 octombrie 2004, reclamanta L.E.C. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, anularea Deciziei civile nr. 82 din 13 septembrie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, ca tardivă, iar în subsidiar ca nelegală și netemeinică, precum și obligarea la restituirea în natură sau în echivalent privind imobilul teren cu construcții și utilaje, ce au aparținut Fabricii de Dantele și vopsitoria I.H. din Satu mare, str. Kossuth L. nr. 14-16, actual str. Mircea cel Bătrân nr. 8-8A. Prin Sentința civilă nr. 506 din 6 aprilie 2006, s-a constatat perimată cererea reclamantei, deoarece de la data suspendării cauzei (27 ianuarie 2005) nu s-a mai îndeplinit nici un act, astfel că a devenit incident art. 248 C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 1973 din 7 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de recurentă împotriva Sentinței civile nr. 506/2006, a modificat sentința civilă recurată, în sensul că a respins excepția perimării contestației și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecăți. Prin Sentința civilă nr. 351 din 28 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă contestația formulată de L.E.C., anulată Decizia nr. 82/2004 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a fost obligată intimata să emită decizie privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 82 din 13 septembrie 2004, intimata AVAS a respins Notificarea nr. 3 din 15 mai 2001 înregistrată la fosta APAPS - actuala AVAS sub nr. DJ4/1697 la 11 martie 2002 formulată de reclamantă, prin care se solicita restituirea în natură a imobilului teren cu construcții și a utilajelor ce au aparținut Fabricii de Dantele - Vopsitorie din Satu Mare, proprietatea antecesorului petentei, deoarece nu au fost depuse actele doveditoare referitoare la calitatea de asociat la momentul naționalizării, a autorului petentei conform art. 25 coroborat cu art. 32 din Legea nr. 10/2001.

Din certificatul nr. 69 din 28 martie 2000, eliberat ce Arhivele Statului, rezultă că în baza Legii nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor Industriale, Bancare, de Asigurări, Miniere și de Transporturi, în lista Anexă nr. X ce cuprinde întreprinderile prelucrătoare de bumbac, țesătorii, întreprinderi de tricotaje, întreprinderile prelucrătoare de ață, întreprinderile producătoare de vată și întreprinderile de egrenat bumbacul, în M. Of. nr. 133 bis din 11 iunie 1048, figurează întreprinderea I.H. din Satu - Mare la poziția nr. 36, pagina 5056, întocmindu-se procesul-verbal de predare-primire Anexele 1-20 din 12 iunie 1948, în care se precizează că întreprinderea este proprietatea lui H.I., prezent din partea proprietarului fiind E.S.

Tribunalul a reținut că L.E.C. este succesoarea, în calitate de fiică, a proprietarului Fabricii de Dantelărie și Vopsitorie I.H., ce a fost naționalizată prin Legea nr. 119/1948, la acea dată fiind proprietatea tatălui reclamantei, H.I. La data de 4 mai 2007, reclamanta a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în Sentința civilă nr. 351 din 28 februarie 2007, în sensul că instanța ar fi omis să specifice explicit faptul că măsurile privind restituirea în echivalent, privesc utilajele care au fost confiscate și care au aparținut Fabricii de Dantelărie și Vopsitorie I.H.

și care constituie parte integrantă din Notificarea nr. 3 din 15 mai 2001. Precizează reclamanta că restituirea imobilului și terenului care au aparținut fabricii, situate în str. Mircea cel Bătrân din Satu Mare și cuprinse în CF 3344 nu este de competența AVAS, pentru că Fabrica de Dantele a fost mutată de pe locația inițială în noua locație în anul 1951. În însăși întâmpinarea formulată de AVAS, se arată că restituirea imobilului este o problemă separată de utilaje și că unitatea deținătoare, care în acest caz nu mai este AVAS, urmează să emită o altă decizie în acest sens. Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 20 iunie 2007, tribunalul reținând că motivele invocate nu pot fi considerate erori materiale, în sensul art. 281 C. proc.

civ., aspectele invocate referindu-se la o modificare a cererii introductive, contestația fiind formulată atât cu privire la imobile cât și la utilaje, această modificare nefiind permisă după pronunțarea hotărârii. La 31 iulie 2007, reclamanta a formulat cerere de lămurire a dispozitivului aceleiași sentințe, solicitând a se constata că terenul și imobilul ce au aparținut fostei Fabrici de Dantele înainte de naționalizare, este în administrația Consiliului Local Satu Mare, iar atribuțiile AVAS se limitează la utilajele fabricii cu care Fabrica de Dantele și-a continuat activitatea după mutarea din imobilul ce a aparținut reclamantei. Prin încheierea din 19 septembrie 2007, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă, reținând de asemenea că aceasta a formulat o modificare a cererii de chemare în judecată, aspect ce nu se circumscrie dispozițiilor art. 281 1 C. proc.

civ. Prin Decizia civilă nr. 117 din 13 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză, reținându-se următoarele: Cu privire la apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței, deși susținerea acesteia este reală, în sensul că, după adoptarea Legii nr. 247/2005, acordarea măsurilor reparatorii intră în competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a constatat că, în fapt, instanța de fond, nu a evaluat și stabilit niște măsuri reparatorii în echivalent în sarcina apelantei, ci a anulat decizia emisă de aceasta și a obligat-o să emită o decizie privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, către reclamantă, formulare care nu încalcă dispozițiile legale introduse prin Legea nr. 247/2005.

Sub aspectul nedovedirii calității de persoană îndreptățită de către reclamantă, această critică este neîntemeiată, întrucât din actele depuse la dosarul de fond, respectiv certificatul eliberat de Arhivele Stalului sub nr. 69 din 28 martie 2000 și procesul-verbal de predare-primire, Anexele 1-20 din 12 iunie 1948, a rezultat, fără putință de tăgadă, împrejurarea că Fabrica de Dantelărie și Vopsitorie I.H. era proprietatea autorului reclamantei. În ceea ce privește apelul formulat de reclamantă, s-a reținut că aceasta și-a precizat acțiunea pe parcursul procesului, însă nu într-un mod foarte coerent, rezultând însă în final, că măsurile reparatorii pe care le pretinde în contradictoriu cu AVAS se referă numai la utilaje, nu și la imobil, care s-ar afla în posesia unui alt deținător decât actuala Fabrică de Dantele.

Această chestiune însă, nu reprezintă o eroare materială ce ar putea fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ., ci, o eroare de judecată, care ar fi putut fi îndreptată numai prin exercitarea de către reclamantă a căii de atac împotriva sentinței fondului. Împotriva sus-menționatei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut următoarele: - în mod greșit a fost obligată recurenta la acordarea de măsuri reparatorii asupra terenului înscris în CF nr. 3344, respectiv asupra construcțiilor și utilajelor, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu s-a stabilit că acestea se află în patrimoniul societății comerciale privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și anume de S.C.

D. S.A., la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care stabilește dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilaje și instalații dar în ipoteza existenței lor fizice la data intrării în vigoare a legii speciale. Cât privește imobilul teren solicitat în prezenta procedură, au susținut că o parte din suprafața totală, respectiv de 1348 m.p., este liberă și poate fi restituită în natură. - au fost greșit interpretate prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât, potrivit acestei norme, nu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are calitatea de a emite decizie de propunere de măsuri reparatorii în echivalent într-un anumit cuantum, atribuție ce revine, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sens în care sunt și prevederile art. 16 alin. (6) din aceeași lege.

Ca urmare, au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Referitor la calea de atac dedusă judecății, se constată următoarele: Probațiunea administrată în cauză a relevat, astfel cum legal au reținut instanțele, că imobilul transcris în CF 3344 Satu - Mare, situat în municipiul Satu - Mare, str. Mircea cel Bătrân nr. 8, a constituit proprietatea autorului reclamantei, H.I., potrivit mențiunilor de sub B3 și B5 din coala CF menționată, de la care a fost preluat de către statul român în temeiul Legii nr. 119/1948 (coala CF in extenso, M. Of. nr. 133 bis din 11 iunie 1948 în care figurează întreprinderea I.H. din Satu Mare, la poziția nr. 36, pag.

5056, în baza Legii nr. 119/1948, în lista anexă nr. X ce cuprinde „întreprinderile producătoare de bumbac”). Ca urmare, legal au constatat cele două instanțe ca fiind greșită dispoziția emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă notificarea pe motiv că nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, aceasta fiind, așa cum s-a arătat, pe deplin dovedită în cauză.

Se vădesc a fi însă fondate criticile constând în greșita obligare a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul menționat și utilajele ce existau la data preluării bunului de către stat, întrucât, irevocabil, într-un alt litigiu - Dosar nr. 4444/89/2010 ce a fost finalizat prin Decizia nr. 4949/2012-R din 13 noiembrie 2012, s-a constatat dreptul aceleiași reclamante la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul pretins și în cauza de față, înscris în CF nr. 3344 Satu - Mare sub nr. top 453, 454, 455, 456, 453/1, 453/2, 454/1, 454/2, 456/1 și 456/2 - teren și construcții, vopsitorie chimică și fabrică de dantelă, situat în municipiul Satu - Mare, str. Mircea cel Bătrân nr. 8, județul Satu - Mare.

S-a refuzat recunoașterea dreptului reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele și instalațiile ce se aflau în imobil la data preluării de către stat, pe considerentul că la data apariției legii speciale, necontestat, acestea nu mai existau fizic, dispoziții ce se impun, în virtutea principiului lucrului judecat și cauzei de față. Ca urmare, constatând că într-un alt litigiu, declanșat anterior prezentei judecăți și finalizat, au fost tranșate irevocabil atât vocația reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de legea specială (refuzate de pârâtă prin dispoziția emisă), cât și natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei pentru imobilul (inclusiv utilajele și instalațiile ce-l compuneau) litigios, dispoziții ce se impun cauzei de față, urmează a se admite, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul dedus judecății iar hotărârile atacate modificate, în limitele reținute în dispozitivul prezentei decizii, restul dispozițiilor sentinței și deciziei urmând a fi menținute (privind anularea actului administrativ emis de pârâtă).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr. 117 din 13 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică în parte decizia recurată. Admite apelul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinței nr. 351 din 28 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtei AVAS la emiterea unei decizii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent contestatoarei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013. Procesat de GGC - DG