ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4949/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 68 Ap din 28 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a fost respins apelul declarat de pârâtul Orașul Rupea prin primar

împotriva Sentinței civile nr. 298/2010 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a reținut că reclamanții S.E.E.M., C.P.E. și S.R.B. sunt persoane

îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, iar notificarea contestatoarei

S.E.E.M., formulată atât în nume propriu, cât și pentru ceilalți moștenitori,

profită și celorlalți reclamanți, întrucât aceștia au confirmat toate actele

îndeplinite pentru recuperarea imobilului în litigiu.

S-a constatat că soluția primei instanțe este

corectă, atât față de recunoașterea calității de persoane îndreptățite în

sensul Legii nr. 10/2001 a celor trei contestatori, cât și sub aspectul

consecințelor acestei recunoașteri, respectiv anularea Dispoziției nr.

184/2010.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

pârâtul Orașul Rupea prin primar.

În combaterea legalității deciziei atacate, a

arătat că instanța de apel a făcut o incorectă aplicare a dispozițiilor art. 3

din Legea nr. 10/2001, în sensul că, în speță nu se putea reține că reclamanta

S.E.E.M. a depus notificarea în calitate de moștenitoare, calitate ce nu o avea

la acel moment, întrucât aceasta a obținut certificat de calitate de moștenitor

6 luni mai târziu, respectiv în august 2001.

În mod greșit instanța de apel a reținut că

prin procurile speciale, C.P.E. și S.R.B. au confirmat acordul pentru

efectuarea demersurilor de restituire a imobilului.

Solicită admiterea recursului, casarea

deciziilor și respingerea contestației.

Înalta Curte urmează a constata nul recursul,

excepție invocată în ședința publică din data de 28 iunie 2012, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar

potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor

de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de

nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.,

sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, nemulțumirea recurentului vizează

modul de apreciere a probelor administrate care au condus la stabilirea unei

anumite situații de fapt, critică de netemeinicie care nu mai poate constitui

motiv de recurs în actuala reglementare a instituției acestei căi de atac

extraordinare.

Astfel, recurentul nu combate cu argumente

structurate juridic considerentele reținute de instanța de apel prin decizia

recurată, din conținutul criticilor formulate nu rezultă clar de ce ar fi

trebuit înlăturate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, în raport de

situația de fapt reținută de Curte.

Recurentul solicită, însă, cenzurarea

deciziei în ceea ce privește însăși situația de fapt reținută de instanța de

apel.

Prin urmare, neprecizând în ce ar consta

greșita aplicare a legii, susținerea recurentului în sensul menționat nu se

circumscrie niciunui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

și nu permite cenzurarea deciziei instanței de apel din perspectiva acestui

motiv de recurs.

Pentru aceste considerente, în baza art. 306

alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 303 din același cod, Înalta Curte

va constata nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să

poată fi cenzurate și din oficiu, de către instanță, conform art. 306 alin. (2)

C. proc. civ.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată

solicitate de apărătorul reclamanților, instanța, în temeiul dispozițiilor art.

274 alin. (3) C. proc. civ., va reduce cuantumul acestora, dat fiind modul de

soluționare a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul

Orașul Rupea prin primar împotriva Deciziei civile nr. 68 Ap din 28 aprilie

2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pârâtul la plata a 1.500 RON cu titlu

de cheltuieli de judecată reduse, către reclamanții S.E.E.M., C.P.E. și S.R.B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

iunie 2012.

Procesat

de GGC - CT