ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4627/2009

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Satu Mare reclamanta S.E.R. prin mandatar C.V. a chemat în judecată pe pârâții N.I., N.M., T.N., T.I., S.P., S.A. și SC C. SA pentru constatarea că reclamanta are calitate de moștenitoare legală a fostului proprietar tabular al imobilului înscris în CF 3344 nr. top 453 H.I. și că actele de vânzare-cumpărare prin care SC C. SA Satu Mare a vândut acest imobil pârâților persoane fizice sunt lovite de nulitate absolută. Tribunalul Satu Mare prin sentința civilă nr. 294/D din 4 noiembrie 2002 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Judecătoria Satu Mare prin sentința civilă nr. 4591 din 15 octombrie 2003 a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Satu Mare și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Satu Mare. Constatându-se conflict negativ de competență s-a înaintat cauza spre soluționare la Curtea de Apel Oradea. Curtea de Apel Oradea prin sentința civilă nr. 88 din 21 noiembrie 2003 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare. Această din urmă instanță a soluționat cauza prin sentința civilă nr. 222/D din 3 mai 2006. Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 87/2008/A din 7 mai 2008 a admis apelurile declarate de reclamantele S.E.R. și L.E.C. prin mandatar L.I.C.

și de pârâtele A.N.A.R., D.A. Someș - Tisa împotriva sentinței civile nr. 222/D din 3 mai 2006 a Tribunalului Satu Mare pe care a desființat-o în parte. A dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu formulată în contradictoriu cu pârâții în dosarele conexe și a trimis cauza pentru rejudecarea acestui capăt de cerere la Judecătoria Satu Mare. S-a dispus suspendarea apelului privind Legea nr. 10/2001 până la soluționarea cauzei disjunse. În motivarea acestei decizii curtea de apel a reținut următoarele: Prin sentința nr. 222 din 3 mai 2006 Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 200/2004 a respins excepția formulată la 26 aprilie 2004 a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M.M.G.A.

– A.N.P.M., A.P.M. Satu Mare. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC D. SA. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.E.R. împotriva pârâților N.I., N.M., T.N., T.I. în nume propriu și în reprezentarea defunctului T.N., S.A. în nume propriu și în reprezentarea defunctului S.P. și S.I.(ambii prin mandatar B.E.) și SC C. SA. A fost admisă în parte acțiunea reclamantei L.E.C. prin mandatar L.I.C. împotriva acelorași pârâți precum și împotriva pârâților Primarul municipiului Satu Mare, Comisia Locală Satu Mare, A.N.A.R. – D.A. Someș - Tisa – Sucursala Bazinală, S.N.Î.F., A.V.A.S., A.N.P.M. – A.P.M. - Satu Mare, SC D. SA, Statul Român, prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.

Satu Mare și V.M. S-a constatat că imobilul înscris în 1953 în CF nr. 3344 Satu Mare sub nr. top 453 – 453/2; 454 – 454/2; 455; 456 – 456/2 teren și construcții, vopsitorie chimică și fabrică de dantelă situat în Satu Mare a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în temeiul Decretului nr. 119/1948. S-a constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent în calitate de succesoare a defunctului H.I. decedat la 19 octombrie 1972. A fost obligat primarul municipiului Satu Mare la inițierea procedurilor în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent. Au fost respinse restul capetelor de cerere formulate de reclamanta și anularea contractelor de vânzare-cumpărare reținând în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 că persoanele fizice sunt dobânditoare de bună - credință.

S-a mai reținut că nu a putut fi identificat în corpurile de clădire, ca efect al transformărilor, imobilul preluat de Statul Român în 1948, de la proprietarul tabular. Cât privește terenul, s-a reținut din expertiza efectuată în cauză că din suprafața totală de 3739 mp, o suprafață de 2391 mp este ocupată de construcții și numai 1348 mp este liberă. Instanța de apel a analizat apelurile declarate pe de o parte de reclamanta (S.E.R.) care a cerut admiterea în totalitate a acțiunii și respectiv de L.E.C. care a cerut restituirea în natură a imobilelor și reducerea devizului expertului (atacând cu această ocazie și încheierea de ședință din 28 aprilie 2006) și pe de altă parte apelul declarat de pârâta A.N.A.R.

prin A.A. Someș - Tisa. A constatat – în lumina practicii constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu revenea Tribunalului competența de soluționare a cererii privind anularea contractului de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 10/2001, cauza fiind de competența Judecătoriei constatând că într-un asemenea caz nu operează prorogarea de competență. Ca urmare, a disjuns acest capăt de cerere și a trimis cauza spre judecare la Judecătoria Satu Mare și a suspendat procedura apelului cât privește celelalte capete de cerere a căror soluționare depinde de judecarea cererii de anulare. Împotriva acestei decizii pârâții N.I. și N.M. au declarat recurs. A fost invocat în drept motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În fapt s-a criticat soluția instanței de apel ca fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel s-a arătat că a considerat „din oficiu” – fără ca vreo parte să fi ridicat această excepție și fără ca instanța să fi pus în discuția părților această împrejurare – că Tribunalul nu era competent să judece cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare. Recurenții au arătat că s-a ignorat că în cauză a existat un regulator de competență ivit între Judecătorie și Tribunal și care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 88/203 a Curții de Apel Oradea irevocabilă, prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Ca urmare,nu se mai pot aplica prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. pentru că Tribunalul nu s-a declarat competent ci a fost învestit printr-un regulator de competență, cu soluționarea cauzei. Recurenții au invocat lipsirea lor de posibilitatea ridicării acestei excepții întrucât instanța nu a pus în discuția părților problema competenței. S-a mai invocat nelegalitatea deciziei prin admiterea cererii de intervenție în interes propriu – în apel fără acordul celorlalte părți care s-au opus – încălcându-se art. 50 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Pe fondul cauzei s-a apreciat corectă soluția respingerii cererii de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că aceasta este nelegală, recursul fiind întemeiat în limita considerentelor ce urmează: În cauza dedusă judecății și înregistrată inițial la Judecătoria Satu Mare și declinată la Tribunalul Satu Mare s-a creat un conflict negativ de competență cele două instanțe considerându-se reciproc și succesiv necompetente. Curtea de Apel Oradea învestită cu soluționarea acestui conflict, la 12 noiembrie 2003 în Dosarul nr. 3903/2003 s-a pronunțat prin sentința nr. 88 din 21 noiembrie 2003 stabilind competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Satu Mare. Această sentință nu a fost atacată. Tribunalul Satu Mare a fost astfel învestit prin sentința nr. 88/2003, cauza înaintată de Curtea de apel Oradea, (care a soluționat conflictul de competență ) fiind înregistrată la Tribunal la 16 ianuarie 2004 sub nr. de dosar nr. 200/2004.

Acest dosar a fost soluționat prin sentința nr. 222/D din 3 mai 2006. Curtea de Apel Oradea învestită cu soluționarea apelurilor formulate de reclamantă și pârâți în mod nelegal a procedat la cercetarea competenței materiale a instanței de fond, neobservând că în cauză s-a stabilit în mod irevocabil competența în favoarea Tribunalului care a soluționat astfel cererea. Se constată așadar că soluția Curții de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice privind disjungerea unui petit al acțiunii. Ca urmare și soluția de suspendare a judecării apelului cât privește celelalte capete de cereri este nelegală.

Având în vedere că recurenții au mai criticat soluția instanței de apel luată printr-o încheiere intermediară referitor la admiterea cererii de intervenție și față de împrejurarea că asemenea încheieri se reculează odată cu decizia ( în cauză nefiind pronunțată încă o decizie de soluționare a apelului) această critică se va lua în examinare cu ocazia rejudecării apelurilor, având în vedere soluția de casare în totalitate a deciziei atacate. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. pentru motivele arătate se va admite recursul și se va casa decizia în totalitate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții N.I. și N.M. împotriva Deciziei nr. 87 din data de 7 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Curți de apel Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.