ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4627/2009

Deliberând, asupra recursului

de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Satu

Mare reclamanta S.E.R. prin mandatar C.V. a chemat în judecată pe pârâții N.I.,

N.M., T.N., T.I., S.P., S.A. și SC C. SA pentru constatarea că reclamanta are

calitate de moștenitoare legală a fostului proprietar tabular al imobilului

înscris în CF 3344 nr. top 453 H.I. și că actele de vânzare-cumpărare prin care

SC C. SA Satu Mare a vândut acest imobil pârâților persoane fizice sunt lovite

de nulitate absolută.

Tribunalul Satu Mare prin

sentința civilă nr. 294/D din 4 noiembrie 2002 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Judecătoria Satu Mare prin

sentința civilă nr. 4591 din 15 octombrie 2003 a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Satu Mare și și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Constatându-se conflict

negativ de competență s-a înaintat cauza spre soluționare la Curtea de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea prin

sentința civilă nr. 88 din 21 noiembrie 2003 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Această din urmă instanță a

soluționat cauza prin sentința civilă nr. 222/D din 3 mai 2006.

Curtea de Apel Oradea prin Decizia

nr. 87/2008/A din 7 mai 2008 a admis apelurile declarate de reclamantele S.E.R.

și L.E.C. prin mandatar L.I.C. și de pârâtele A.N.A.R., D.A. Someș - Tisa

împotriva sentinței civile nr. 222/D din 3 mai 2006 a Tribunalului Satu Mare pe care a desființat-o în parte.

A dispus disjungerea

capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare a

imobilului în litigiu formulată în contradictoriu cu pârâții în dosarele conexe

și a trimis cauza pentru rejudecarea acestui capăt de cerere la Judecătoria Satu Mare.

S-a dispus suspendarea apelului

privind Legea nr. 10/2001 până la soluționarea cauzei disjunse.

În motivarea acestei decizii

curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 222 din 3

mai 2006 Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 200/2004 a respins excepția

formulată la 26 aprilie 2004 a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M.M.G.A.

– A.N.P.M., A.P.M. Satu Mare.

A admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC D. SA.

S-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de reclamanta S.E.R. împotriva pârâților N.I., N.M., T.N., T.I. în

nume propriu și în reprezentarea defunctului T.N., S.A. în nume propriu și în

reprezentarea defunctului S.P. și S.I.(ambii prin mandatar B.E.) și SC C. SA.

A fost admisă în parte

acțiunea reclamantei L.E.C. prin mandatar L.I.C. împotriva acelorași pârâți

precum și împotriva pârâților Primarul municipiului Satu Mare, Comisia Locală

Satu Mare, A.N.A.R. – D.A. Someș - Tisa – Sucursala Bazinală, S.N.Î.F., A.V.A.S.,

A.N.P.M. – A.P.M. - Satu Mare, SC D. SA, Statul Român, prin M.F.P. reprezentat

de D.G.F.P. Satu Mare și V.M.

S-a constatat că imobilul

înscris în 1953 în CF nr. 3344 Satu Mare sub nr. top 453 – 453/2; 454 – 454/2;

455; 456 – 456/2 teren și construcții, vopsitorie chimică și fabrică de dantelă

situat în Satu Mare a fost preluat în mod abuziv de Statul Român în temeiul

Decretului nr. 119/1948.

S-a constatat că reclamanta

are calitate de persoană îndreptățită conform Legii nr. 10/2001 la măsuri

reparatorii prin echivalent în calitate de succesoare a defunctului H.I. decedat

la 19 octombrie 1972.

A fost obligat primarul

municipiului Satu Mare la inițierea procedurilor în vederea stabilirii

măsurilor reparatorii prin echivalent.

Au fost respinse restul

capetelor de cerere formulate de reclamanta și anularea contractelor de

vânzare-cumpărare reținând în temeiul art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

că persoanele fizice sunt dobânditoare de bună - credință. S-a mai reținut că nu

a putut fi identificat în corpurile de clădire, ca efect al transformărilor,

imobilul preluat de Statul Român în 1948, de la proprietarul tabular.

Cât privește terenul, s-a

reținut din expertiza efectuată în cauză că din suprafața totală de 3739 mp, o

suprafață de 2391 mp este ocupată de construcții și numai 1348 mp este liberă.

Instanța de apel a analizat

apelurile declarate pe de o parte de reclamanta (S.E.R.) care a cerut admiterea

în totalitate a acțiunii și respectiv de L.E.C. care a cerut restituirea în

natură a imobilelor și reducerea devizului expertului (atacând cu această ocazie

și încheierea de ședință din 28 aprilie 2006) și pe de altă parte apelul declarat

de pârâta A.N.A.R. prin A.A. Someș - Tisa.

A constatat – în lumina

practicii constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție că nu revenea

Tribunalului competența de soluționare a cererii privind anularea contractului

de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 10/2001, cauza fiind de competența Judecătoriei

constatând că într-un asemenea caz nu operează prorogarea de competență.

Ca urmare, a disjuns acest

capăt de cerere și a trimis cauza spre judecare la Judecătoria Satu Mare și a suspendat procedura apelului cât privește celelalte capete de

cerere a căror soluționare depinde de judecarea cererii de anulare.

Împotriva acestei decizii

pârâții N.I. și N.M. au declarat recurs.

A fost invocat în drept

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt s-a criticat soluția

instanței de apel ca fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

Astfel s-a arătat că a

considerat „din oficiu” – fără ca vreo parte să fi ridicat această excepție și

fără ca instanța să fi pus în discuția părților această împrejurare – că Tribunalul

nu era competent să judece cererea de constatare a nulității contractului de

vânzare-cumpărare.

Recurenții au arătat că s-a

ignorat că în cauză a existat un regulator de competență ivit între Judecătorie

și Tribunal și care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 88/203 a Curții

de Apel Oradea irevocabilă, prin care s-a stabilit competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare. Ca urmare,nu se mai pot aplica

prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ. pentru că Tribunalul nu s-a

declarat competent ci a fost învestit printr-un regulator de competență, cu

soluționarea cauzei.

Recurenții au invocat

lipsirea lor de posibilitatea ridicării acestei excepții întrucât instanța nu a

pus în discuția părților problema competenței.

S-a mai invocat

nelegalitatea deciziei prin admiterea cererii de intervenție în interes propriu

– în apel fără acordul celorlalte părți care s-au opus – încălcându-se art. 50 alin.

(2) și (3) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei s-a

apreciat corectă soluția respingerii cererii de constatare a nulității absolute

a contractelor de vânzare-cumpărare.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs se constată că aceasta este nelegală, recursul

fiind întemeiat în limita considerentelor ce urmează:

În cauza dedusă judecății și

înregistrată inițial la Judecătoria Satu Mare și declinată la Tribunalul Satu

Mare s-a creat un conflict negativ de competență cele două instanțe considerându-se

reciproc și succesiv necompetente.

Curtea de Apel Oradea

învestită cu soluționarea acestui conflict, la 12 noiembrie 2003 în Dosarul nr.

3903/2003 s-a pronunțat prin sentința nr. 88 din 21 noiembrie 2003 stabilind

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Această sentință nu a fost atacată.

Tribunalul Satu Mare a fost

astfel învestit prin sentința nr. 88/2003, cauza înaintată de Curtea de apel

Oradea, (care a soluționat conflictul de competență ) fiind înregistrată la Tribunal la 16 ianuarie 2004 sub nr. de dosar nr. 200/2004.

Acest dosar a fost

soluționat prin sentința nr. 222/D din 3 mai 2006.

Curtea de Apel Oradea

învestită cu soluționarea apelurilor formulate de reclamantă și pârâți în mod

nelegal a procedat la cercetarea competenței materiale a instanței de fond,

neobservând că în cauză s-a stabilit în mod irevocabil competența în favoarea Tribunalului

care a soluționat astfel cererea.

Se constată așadar că soluția

Curții de apel a fost dată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 297 alin.

(2) C. proc. civ. ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții nelegale și

netemeinice privind disjungerea unui petit al acțiunii.

Ca urmare și soluția de

suspendare a judecării apelului cât privește celelalte capete de cereri este

nelegală.

Având în vedere că

recurenții au mai criticat soluția instanței de apel luată printr-o încheiere

intermediară referitor la admiterea cererii de intervenție și față de

împrejurarea că asemenea încheieri se reculează odată cu decizia ( în cauză

nefiind pronunțată încă o decizie de soluționare a apelului) această critică se

va lua în examinare cu ocazia rejudecării apelurilor, având în vedere soluția

de casare în totalitate a deciziei atacate.

Văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ. pentru motivele arătate se va admite recursul și se va casa

decizia în totalitate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâții N.I. și N.M. împotriva Deciziei nr. 87 din data de 7 mai 2008 a Curții

de Apel Oradea, secția civilă.

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași Curți de apel

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2009.