ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7489/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

La data de 15 august 2002

reclamanții P.O., P.G. și B.M. au chemat în judecată pe pârâta SC E.R. SA

Satu-Mare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată a le lăsa

în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Satu-Mare, să se dispună

radierea Statului Român din cartea funciară și intabularea dreptului de

proprietate asupra imobilului revendicat pe numele reclamanților.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt moștenitorii defunctei H.E.(K.E.), fostă proprietară tabulară a

imobilului și că pârâta deține nemișcătorul fără titlu, refuzând să îl predea,

deși a fost legal notificată în acest sens.

Investit inițial cu soluționarea

acțiunii, Tribunalul Satu-Mare, prin sentința civilă nr. 260/D. din 14

octombrie 2002, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu-Mare.

La rându-i, Judecătoria Satu-Mare,

prin sentința civilă nr. 367 din 28 ianuarie 2004, și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Satu-Mare.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă, în regulator de competență, prin sentința nr. 33 din 24 martie 2004, a

stabilit că Tribunalul Satu-Mare este competent să soluționeze acțiunea

promovată de reclamanți în revendicarea nemișcătorului.

La data de 15 aprilie 2004, pe cale

separată, reclamanții P.O., P.G. și B.M. au chemat în judecată pe pârâta SC

E.R. SA Satu-Mare pentru ca în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, pârâta să

fie obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată,

asupra cererii de restituire în natură cu privire la imobilul din Satu-Mare.

În motivarea acțiunii reclamanții au

învederat că sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilului din

Satu-Mare, în calitate de moștenitori ai defunctei K.E.( născută H.), fostă

proprietară tabulară a bunului. În temeiul Legii nr. 10/2001 reclamanții au

notificat sub nr. 831 din 8 noiembrie 2001 Primăria Satu-Mare pentru

restituirea în natură a imobilului. Notificarea nu a fost soluționată, dar prin

adresa nr. 3179 din 11 februarie 2004, Primăria Satu-Mare i-a încunoștiințat pe

reclamanți că notificarea a fost înaintată spre competentă rezolvare pârâtei SC

E.R. SA Satu-Mare care deține imobilul solicitat. Pârâta, deși astfel sesizată,

nu a dat nici un răspuns reclamanților, nu i-a invitat la negociere și nici nu

a emis decizie ori dispoziție motivată.

În ședința din 15 iunie 2004

Tribunalul Satu-Mare a dispus conexarea celor două dosare, apreciind că există

legătură de obiect, părți și cauză între cele două pricini.

Prin sentința civilă nr. 239/D din

22 iunie 2004 Tribunalul Satu-Mare a admis, din oficiu, excepția de

inadmisibilitate și a respins în temeiul acestei excepții acțiunea în

revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâtei cu privire la imobilul

situat în Satu-Mare, înscris în C.F. sub B.5.

A fost admisă plângerea formulată de

reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 și a fost obligată pârâtă să se

pronunțe prin decizie sau dispoziția motivată asupra cererii de restituire în

natură a imobilului adresată prin notificarea nr. 831 din 8 noiembrie 2001 a

Biroului Executorului Judecătoresc V.A.

A fost obligată pârâta la 10.000.000

lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, prin decizia nr. 14/A din 2 februarie 2006, a admis apelul declarat de

reclamanți și a desființat în parte sentința Tribunalului Satu-Mare în ceea ce

privește dispoziția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii în revendicare și

a trimis, sub acest aspect, cauza pentru rejudecare în fond la același

tribunal. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței și a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a apreciat că Legea nr. 10/2001 nu interzice formularea unor cereri în

revendicare, cu atât mai mult cu cât în speță s-a solicitat restabilirea

situației anterioară de carte funciară și intabularea dreptului reclamanților

cu titlul de moștenire. Cu referire la apelul pârâtei s-a decis că această

societate este unitate deținătoare a imobilului, astfel că avea obligația de a

se pronunța prin decizie motivată asupra notificării formulată de reclamanți.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, a declarat recurs pârâta SC E.R. SA Satu-Mare, care a formulat

următoarele critici: pârâta nu are calitate procesuală pasiv întrucât imobilul din

Satu-Mare, inclusiv apartamentul nr. 3, a fost vândut foștilor chiriași;

instanța de apel nu a făcut referire la concluziile scrise referitoare la

raportul de expertiză efectuat în cauză și nu s-a pronunțat asupra solicitării

pârâtei pentru efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică; instanța de

apel nu a analizat corect situația de carte funciară a imobilului.

Recursul pârâtei este fondat, în

temeiul unui motiv de casare de ordine publică referitor la admisibilitatea

acțiunii în revendicare, de drept comun, după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001, motiv care a fost invocat și urmează a fi rezolvat conform art. 306 C.

proc. civ.

Articolul 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 10/2001 prevede că fac obiectul legii și orice alte imobile preluate

fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data

preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale

organelor locale ale puterii sau administrației de stat. Întrucât reglementarea

conținută de art. 2 face posibilă acordarea de măsuri reparatorii pentru orice

situație în care un imobil a fost preluat abuziv, inclusiv preluarea fără nici

un titlu, imobilul care face obiectul procesului îi sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Or, odată cu intrarea în vigoare a

acestei legi, pentru toate imobilele care intră sub incidența ei, persoanele

îndreptățite pot obține măsuri reparatorii (inclusiv restituirea în natură)

numai în condițiile legii speciale. După data intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, acțiunea în revendicarea imobilelor preluate

abuziv, formulată în contradictoriu cu persoana

juridică deținătoare a bunului, în condițiile dreptului comun, nu poate fi

folosită, așa cum corect a hotărât Tribunalul Satu-Mare, deoarece persoanele

îndreptățite la restituire trebuie să recurgă la procedura prealabilă prevăzută

de noua lege.

Întrucât, în speță, Curtea de Apel

Oradea a decis în mod greșit contrariul, se va admite recursul declarat de

pârâtă pentru motivul de casare invocat din oficiu, va fi casată în parte

decizia recurată și va fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței Tribunalului Satu-Mare, urmând a fi menținute celelalte

dispoziții ale deciziei.

Cu privire la motivele de casare

invocate de societatea pârâtă se constată că potrivit art. 25 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, modificată și republicată „în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii

de restituire în natură”.

În temeiul acestei dispoziții

legale, se constată că odată sesizată cu notificarea reclamanților întocmită în

baza Legii nr. 10/2001, societatea recurentă era obligată să se pronunțe prin

decizie motivată asupra solicitării formulată de reclamanți urmând ca

susținerile din recursul scris referitoare la înstrăinarea nemișcătorului,

necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice ori la neclarificarea,

completă, a situației de carte funduară a bunului să poată fi discutate în

deplină cunoștință de cauză după și în raport de răspunsul pe care pârâta îl va

da notificării.

Întrucât motivele scrise de recurs

exced,

in limine litis

, cadrului procesual în care reclamanții au

investit în speță instanțele ( obligarea pârâtei de a se pronunța asupra

cererii de restituire a nemișcătorului ), ele urmează a fi privite printr-un

fine de neprimire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC

E.R. SA Satu-Mare împotriva deciziei nr. 14-A din 2 februarie 2006 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Modifică în parte decizia în sensul

că respinge ca nefondat și apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

civile nr. 239/D din 22 iunie 2004 a Tribunalului Satu-Mare.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2006.