ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în

temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 182

din 20 martie 2002 a Tribunalului Satu Mare și a deciziei civile nr. 1012 din

16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, susținând că au fost

pronunțată cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare

greșită a cauzei pe fond.

S-a arătat că Statul Român a dobândit, în

temeiul Decretului nr. 223/1974, în baza căruia s-a emis decizia administrativă

dreptul de proprietate asupra imobilului ce a fost înscris anterior în cartea

funciară pe numele proprietarilor tabulari reclamanții G.G.G. și G.I.E. Pârâții

R.A. și R.L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contract

de vânzare-cumpărare autentic, în temeiul Legii nr. 112/1995. Aceștia s-a

precizat pot cere în temeiul art. 25 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și

publicității imobiliare înscrierea în cartea funciară a dreptului de

proprietate al Statului Român care a omis să-și intabuleze dreptul.

S-a menționat că înscrierea dreptului de

proprietate dobândit de pârâți în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, nu

poate fi supusă rectificării întrucât art. 38 din Legea nr. 7/1996 nu este

aplicabil contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza art. 9 din Legea

nr. 112/1995.

Recursul în anulare urmează să fie

respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiune reclamanții G.G.G. și G.I.E

au solicitat în contradictoriu cu pârâții R.A. și R.L. obligarea acestora să le

lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Satu Mare, înscris în

C.F. nr. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187, să se constate nulitatea

înscrisurilor efectuate în cartea funciară, să se dispună radierea acestora și restabilirea

situației anterioare.

În motivare, reclamanții au arătat că

sunt proprietarii imobilului în litigiu și că nu au transmis dreptul de

proprietate asupra imobilului, astfel încât, aceștia nu își puteau intabula în

mod valabil dreptul în cartea funciară.

Prin cerere reconvențională, pârâții au

solicitat introducerea în cauză a Statului Român și înscrierea în C.F. 594 Satu

Mare, nr. top 186 și 187, poziția B45 a dreptului de proprietate al statului

asupra cotei de ½ din imobilul în litigiu.

În motivare, pârâții au susținut că

Statul Român a dobândit proprietatea asupra întregului imobil prin decizia nr. 317/1997

a Consiliului Popular al Județului Satu Mare și, întrucât prin sentința civilă

nr. 1430/2001 a Judecătoriei Satu Mare s-a dispus înscrierea dreptului de

proprietate doar asupra cotei de ½ din imobil, se impun înscrierea în C.F.

și a celeilalte cote de proprietate de ½.

Prin sentința civilă nr. 10577 din 26

octombrie 2001, Judecătoria Satu Mare a respins acțiunea principală, a admis

cererea reconvențională și a dispus intabularea dreptului de proprietate în

favoarea Statului Român asupra imobilului înscris în C.F. nr. 594 Satu Mare,

nr. top 186 și 187 la poziția B45.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că prin decizia nr. 317/1987 a Consiliului Popular al Județului Satu Mare,

imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, însă, din omisiune,

dreptul acestuia de proprietate nu a fost intabulat în C.F., în cauză fiind

incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996.

Tribunalul Satu Mare, prin decizia civilă

nr. 182 din 20 martie 2002, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte

hotărârea atacată, în sensul că, a admis în parte acțiunea principală a

constatat nulitatea înscrierilor în C.F. nr. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187

sub B47 și B48 și a respins celelalte pretenții formulate.

Prin decizia nr. 1012 din 16 septembrie

2002 Curtea de Apel Oradea, secția civilă, a admis recursul declarat de

reclamanți, a admis în parte acțiunea principală în sensul anulării

înscrierilor de C.F. și a respins cererea reconvențională.

Instanțele de apel și de recurs au

reținut o corectă situație de fapt.

Astfel, reclamanții G.G.G. și soția sa, G.I.E.

figurează ca proprietari tabulari ai imobilului situat în Satu Mare, fiind

înscriși în C.F. nr. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187 sub B42-43.

Consiliul Popular Județean Satu Mare, în

temeiul Decretului nr. 223/1974, abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989, prin

decizia nr. 317 din 18 iulie 1997 a dispus trecerea în proprietatea statului a

imobilului în litigiu. Statul Român nu și-a intabulat însă dreptul de

proprietate în cartea funciară.

La data de 6 noiembrie 1996 pârâții R.A. și

R.L. au cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 două camere, pivniță și garaj,

parte din imobilul în litigiu, de la SC C. SA. Prin Ordin al Prefectului nr. 65/1997,

în temeiul Legii nr. 18/1991 aceștia au dobândit 111/759 părți din teren. În C.F.

nr. 594 nr. top 186 și 187 Satu Mare au fost înscrise drepturile dobândite de

pârâți sub B 45, 46, 47 și 48.

Prin hotărârile pronunțate, tribunalul și

curtea de apel au soluționat corect capetele de cerere din acțiune având ca

obiect constatarea nulității înscrisurilor din C.F. 594 Satu Mare, nr. top 186

și 187 din foaia de proprietate sub B 45, 46, 47, 48, au radiat aceste

înscrisuri și au respins cererea reconvențională, având ca obiect înscrierea în

C.F. 594 Satu Mare nr. top 186, 187 a dreptului de proprietate al Statului

asupra cotei de ½ din imobilul în litigiu.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938,

în regim de carte funciară, drepturile reale asupra imobilelor, se dobândesc

numai dacă constituirea a fost înscrisă în cartea funciară iar conform art. 26

din același act normativ, titularul drepturilor reale poate dispune de ele după

înscrierea în cartea funciară.

În conformitate cu art. 19 din Legea nr. 115/1938

pct. 1, înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la

data înregistrării cererii figurează ca titular al dreptului asupra căruia

urmează să se facă înscrierea.

Reclamanții G.G.G. și G.I.E figurează ca

proprietari tabulari; Statul Român nu figurează ca proprietar tabular; cum

între reclamanți Statul Român și pârâții R.A. și R.L. nu s-a transmis dreptul

de proprietate, inscripțiile de sub B 45, 46, 47 și 48 nu sunt opozabile

titularilor dreptului.

Art. 25 din Legea nr. 7/1996 a

cadastrului și publicității imobiliare potrivit cărora dacă mai multe persoane

și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar

înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea

dobândirilor succesive o dată cu aceea a dreptului său, dovedind prin originale

întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile nu sunt

aplicabile în speță.

Transmiterea succesivă a dreptului real,

în regim de carte funciară de la proprietarii tabulari la pârâți nu a avut loc.

Față de considerentele menționate, Curtea

va respinge recursul în anulare ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1012 din 16

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, și împotriva deciziei

civile nr. 182 din 20 martie 2002 a Tribunalului Satu Mare. Obligă pe intimații

pârâți R.A. și R.L. la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații

reclamanți G.G.G. și G.I.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie

2004.