ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 182 din 20 martie 2002 a Tribunalului Satu Mare și a deciziei civile nr. 1012 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, susținând că au fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a arătat că Statul Român a dobândit, în temeiul Decretului nr. 223/1974, în baza căruia s-a emis decizia administrativă dreptul de proprietate asupra imobilului ce a fost înscris anterior în cartea funciară pe numele proprietarilor tabulari reclamanții G.G.G.

și G.I.E. Pârâții R.A. și R.L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contract de vânzare-cumpărare autentic, în temeiul Legii nr. 112/1995. Aceștia s-a precizat pot cere în temeiul art. 25 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român care a omis să-și intabuleze dreptul. S-a menționat că înscrierea dreptului de proprietate dobândit de pârâți în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, nu poate fi supusă rectificării întrucât art. 38 din Legea nr. 7/1996 nu este aplicabil contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995. Recursul în anulare urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin acțiune reclamanții G.G.G.

și G.I.E au solicitat în contradictoriu cu pârâții R.A. și R.L. obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Satu Mare, înscris în C.F. nr. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187, să se constate nulitatea înscrisurilor efectuate în cartea funciară, să se dispună radierea acestora și restabilirea situației anterioare. În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului în litigiu și că nu au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel încât, aceștia nu își puteau intabula în mod valabil dreptul în cartea funciară. Prin cerere reconvențională, pârâții au solicitat introducerea în cauză a Statului Român și înscrierea în C.F. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187, poziția B45 a dreptului de proprietate al statului asupra cotei de ½ din imobilul în litigiu.

În motivare, pârâții au susținut că Statul Român a dobândit proprietatea asupra întregului imobil prin decizia nr. 317/1997 a Consiliului Popular al Județului Satu Mare și, întrucât prin sentința civilă nr. 1430/2001 a Judecătoriei Satu Mare s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate doar asupra cotei de ½ din imobil, se impun înscrierea în C.F. și a celeilalte cote de proprietate de ½. Prin sentința civilă nr. 10577 din 26 octombrie 2001, Judecătoria Satu Mare a respins acțiunea principală, a admis cererea reconvențională și a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român asupra imobilului înscris în C.F. nr. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187 la poziția B45.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin decizia nr. 317/1987 a Consiliului Popular al Județului Satu Mare, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, însă, din omisiune, dreptul acestuia de proprietate nu a fost intabulat în C.F., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996. Tribunalul Satu Mare, prin decizia civilă nr. 182 din 20 martie 2002, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că, a admis în parte acțiunea principală a constatat nulitatea înscrierilor în C.F. nr. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187 sub B47 și B48 și a respins celelalte pretenții formulate. Prin decizia nr. 1012 din 16 septembrie 2002 Curtea de Apel Oradea, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamanți, a admis în parte acțiunea principală în sensul anulării înscrierilor de C.F.

și a respins cererea reconvențională. Instanțele de apel și de recurs au reținut o corectă situație de fapt. Astfel, reclamanții G.G.G. și soția sa, G.I.E. figurează ca proprietari tabulari ai imobilului situat în Satu Mare, fiind înscriși în C.F. nr. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187 sub B42-43. Consiliul Popular Județean Satu Mare, în temeiul Decretului nr. 223/1974, abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989, prin decizia nr. 317 din 18 iulie 1997 a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului în litigiu. Statul Român nu și-a intabulat însă dreptul de proprietate în cartea funciară. La data de 6 noiembrie 1996 pârâții R.A. și R.L. au cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 două camere, pivniță și garaj, parte din imobilul în litigiu, de la SC C. SA.

Prin Ordin al Prefectului nr. 65/1997, în temeiul Legii nr. 18/1991 aceștia au dobândit 111/759 părți din teren. În C.F. nr. 594 nr. top 186 și 187 Satu Mare au fost înscrise drepturile dobândite de pârâți sub B 45, 46, 47 și 48. Prin hotărârile pronunțate, tribunalul și curtea de apel au soluționat corect capetele de cerere din acțiune având ca obiect constatarea nulității înscrisurilor din C.F. 594 Satu Mare, nr. top 186 și 187 din foaia de proprietate sub B 45, 46, 47, 48, au radiat aceste înscrisuri și au respins cererea reconvențională, având ca obiect înscrierea în C.F. 594 Satu Mare nr. top 186, 187 a dreptului de proprietate al Statului asupra cotei de ½ din imobilul în litigiu.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938, în regim de carte funciară, drepturile reale asupra imobilelor, se dobândesc numai dacă constituirea a fost înscrisă în cartea funciară iar conform art. 26 din același act normativ, titularul drepturilor reale poate dispune de ele după înscrierea în cartea funciară. În conformitate cu art. 19 din Legea nr. 115/1938 pct. 1, înscrierea unui drept se poate face numai împotriva aceluia care la data înregistrării cererii figurează ca titular al dreptului asupra căruia urmează să se facă înscrierea. Reclamanții G.G.G. și G.I.E figurează ca proprietari tabulari; Statul Român nu figurează ca proprietar tabular; cum între reclamanți Statul Român și pârâții R.A.

și R.L. nu s-a transmis dreptul de proprietate, inscripțiile de sub B 45, 46, 47 și 48 nu sunt opozabile titularilor dreptului. Art. 25 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare potrivit cărora dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive o dată cu aceea a dreptului său, dovedind prin originale întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile nu sunt aplicabile în speță. Transmiterea succesivă a dreptului real, în regim de carte funciară de la proprietarii tabulari la pârâți nu a avut loc. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul în anulare ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1012 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, secția civilă, și împotriva deciziei civile nr. 182 din 20 martie 2002 a Tribunalului Satu Mare. Obligă pe intimații pârâți R.A. și R.L. la 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți G.G.G. și G.I.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.