ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5074/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5074/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27

aprilie 2011, reclamantul U.S.F. a chemat în judecată pe intimații municipiul Câmpulung

- prin primar C.I.A., consiliul local al municipiului Câmpulung, Serviciul

Public de Asistență Socială Câmpulung, solicitând ca, prin hotărârea ce se va

pronunța în cauză să se anuleze Decizia nr. 2/2011 și respectiv Decizia nr.

42/2011, să se dispună reîncadrarea petentului în funcția publică deținută

anterior, cu plata tuturor drepturilor salariale aferente, de la 01 ianuarie

2011 și până în prezent.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că este funcționar public în cadrul Serviciului

Public de Asistență Socială Câmpulung și că prin Decizia nr. 89 din 18

decembrie 2009 a fost promovat în clasă pe funcția publică de execuție de

referent clasa a III-a, grad profesional asistent, treaptă de salarizare I

gradația IV, cu avizul favorabil al ANFP București.

Cu toate acestea,

prin Decizia 2/2011 intimatul a revocat Decizia 89/2009, invocând faptul că

studiile universitare absolvite nu sunt acreditate.

La data de 27

septembrie 2011, intimatul Municipiul Câmpulung a formulat întâmpinare

solicitând respingerea acțiunii, în principal pentru lipsa calității sale

procesuale pasive, iar pe fond, ca neîntemeiată.

La data de 25

noiembrie 2011, reclamantul și-a precizat și completat contestația, solicitând

introducerea în cauză, ca intimat a Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, solicitând și anularea Actului nr. 52485/2010 emis de

acesta, precum și a deciziilor nr. 1 și nr. 42 emise de ceilalți intimați.

În raport cu această

completare, cel din urmă intimat introdus în cauză, MECTS, a invocat excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Argeș, care a fost admisă de instanță,

prin Sentința civilă nr. 8 din 01 ianuarie 2012, competența de soluționare a

cauzei fiind declinată în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin Sentința nr.

82/F-Cont din 7 martie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea precizată, formulată de U.S.F. și a

dispus anularea Actului nr. 52485 din 21 decembrie 2010, emis de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a Deciziilor TU.2 din 1

ianuarie 2011 și nr. 41 din 1 martie 2011, emise de Serviciu Public de

Asistență Socială Câmpulung.

A dispus reîncadrarea

reclamantului în funcția publică deținută în conformitate cu Decizia nr. 89 din

18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtei Serviciul Public de Asistență Socială

Câmpulung la plata drepturilor salariale aferente, indexate la zi, inclusiv

sporuri și majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011 și până la data

pronunțării sentinței.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Astfel cum rezultă

din Adeverința nr. 4916 din 4 octombrie 2010, emisă de M.E.C.T.S.,

Universitatea „Spiru Haret", reclamantul este absolvent al Facultății de

Științe Juridice și Administrative din Brașov, cu durata de 3 ani, 180 credite

transferabile (M.E.C.T.S), promoția 2009, susținând și promovând examenul de

licență în sesiunea 2009 și deținând la proba "Evaluarea cunoștințelor

fundamentale și de specialitate" media 9, cu dobândirea titlului de licență

în „Științe Administrative". Citând dispozițiile art. 60 alin. (3) din

Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, aceeași instituție a precizat

prin Adresa nr. 5403 din 8 iulie 2009 că „diplomele și certificatele de studii

eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru

aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ

absolvită".

Reclamantul este

funcționar public în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială Câmpulung,

iar prin Decizia nr. 2 din 1 ianuarie 2011, emisă de Consiliul Local Câmpulung

- Serviciul Public de Asistență Socială Câmpulung, s-a dispus, începând cu data

de 01 ianuarie 2011, revocarea Deciziei nr. 89 din 18 decembrie 2009, privind

promovarea sa în clasă și de asemenea, revenirea la încadrarea avută anterior

promovării.

Prin Decizia nr. 25

din 03 ianuarie 2011, reclamantul a fost trecut din funcția publică de

execuție, de referent cls. III, gradul profesional asistent treapta de

salarizare 1, gradația 4, în funcția publică de „referent", clasa III,

grad profesional asistent, gradația 4, clasa de salarizare [29], prin Decizia

nr. 42 din 01 martie 2011 fiindu-i imputată suma de 1.260 RON, reprezentând

contravaloarea salariului încasat necuvenit, ca urmare a promovării în clasă.

Curtea a reținut că

măsurile adoptate de pârât prin Adresele nr. 1119 din 31 martie 2011, nr. 52425

din 21 decembrie 2011 și nr. 74148 din 08 iunie 2011, sunt nelegale, deoarece

până în prezent nu au fost anulate actele de studii ale reclamantului, iar până

în acel moment, acestea au valabilitate deplină, neavând relevanță punctul de

vedere adoptat de pârâtul M.E.C.T.S, câtă vreme nu sunt acte normative în

vigoare care să anuleze studiile absolvenților.

Astfel, Curtea a

statuat că reclamantul a fost promovat în funcție publică în considerarea

acestor studii, iar până la momentul în care se anulează actele emise, are

obligație să-i respecte drepturile.

În privința calității

procesuale pasive, prima instanță a reținut că îndeplinesc această condiție

pârâții care au emis actele administrative, însă calitatea de parte a fost

menținută doar pentru opozabilitate, câtă vreme nu au fost în nici un fel

obligate.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului și Serviciul Public de Asistență Socială Câmpulung,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Recurentul și-a

întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus anularea

Adresei nr. 52485 din 12 decembrie 2010 emisă de MECTS, apreciind că este un

act administrativ, ce a stat la baza celor două decizii supuse anulării și, în

consecință producând efecte juridice.

Recurenta a arătat că

Adresa nr. 52485 din 12 decembrie 2010 emisă de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nu are caracterul unui act administrativ

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin

aceasta s-au furnizat relații cu privire la unele solicitări adresate de către

reclamant conform dreptului la petiționare. A susținut că în speță ne aflăm în

prezența unei corespondențe administrative prin care ministerul, în calitate de

autoritate centrală în domeniul învățământului a interpretat un text de lege și

că după cum se cunoaște din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

(Decizia nr. 5412/2006), comunicarea modului de interpretare a unui text de

lege prin care autoritatea publică dă curs unei solicitări de comunicare a

modului de interpretare a unor dispoziții legale nu constituie un act

administrativ, ci o corespondență administrativă.

A mai susținut

recurentul că instanța de fond nu a observat că nu se pune problema

valabilității diplomei reclamantului, care nici nu a fost emisă, ci problema

îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru promovarea pe un post. Ori,

reclamantul este absolvent al unei specializări și forme de învățământ care nu

au fost organizate conform legii, modalitatea de acreditare și autorizare a

instituțiilor de învățământ superior fiind reglementată prin Legea nr. 88/1993

și ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind,

solicitarea reclamantului ca în contradictoriu cu MECTS sa fie recunoscută

valabilitatea procesului de învățământ, a examenului de licență și a unei

diplome emise în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată.

În acest context,

recurentul a arătat că MECTS nu emite acte administrative prin care să

recunoască examene de licență organizate de universități sau diplome de licență

emise de o instituție de învățământ superior care face parte din sistemul

național de învățământ

Totodată, a susținut

că MECTS nu poate fi obligat sa recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost

emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se

constată că forma de învățământ și specializarea urmată nu existau, ministerul

neavând asemenea atribuții. Diplomele sunt recunoscute fără nicio formalitate

dacă au fost emise în condițiile legii. În ipoteza în care un potențial

angajator sau o persoană fizică sau juridică solicită relații cu privire la

acreditarea instituției de învățământ superior, atunci acestea sunt date în

urma verificărilor efectuate.

Recursul declarat de

Serviciul Public de Asistentă Socială Câmpulung.

Prin recursul său

Serviciul Public de Asistentă Socială Câmpulung a reiterat situația de fapt a

reclamantului U.F.S., în sensul că acesta a fost promovat prin Decizia nr. 89

din 18 decembrie 2009 în clasă în funcția publică de execuție de inspector,

clasa I, gradul asistent, treapta 3 de salarizare în cadrul serviciului, ca

urmare a absolvirii Facultății de Științe Juridice și Administrative Brașov din

cadrul Universității "Spiru Haret", la data respectivă pârâtul făcând

dovada absolvirii facultății prin Adeverința nr. 5403 din 08 iulie 2009 emisă

de Universitatea "Spiru Haret".

După expirarea

valabilității adeverinței sus-menționate, nefiind eliberată diploma de studii,

această recurentă a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele legale de

promovare în clasă, potrivit Ordinului nr. 10.280/2008 privind Regulamentul de

promovare în clasă a funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu

nivel de studii inferior.

Având în vedere

faptul că, după mai mult de 12 luni, respectiv în luna octombrie 2010 pârâtul a

prezentat o altă adeverință de absolvire (Adeverința nr. 4916 din 04 octombrie

2010) și nu diploma de studii, autoritatea a procedat la sesizarea Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în vederea emiterii unui

răspuns în legătură cu acreditarea instituției de învățământ pe care acesta a

absolvit-o, prin Adresa nr. 52485 din 21 decembrie 2010, ministerul comunicând

că: „Specializarea Administrație Publică cu forma de învățământ (..) la

Facultatea de Științe Juridice și Administrative din Brașov, Universitatea

„Spiru Haret" din București, nu este prevăzută în nici o hotărâre de

guvern."

Recurenta a susținut

că Adresa M.E.C.T.S. nr. 52485 din 21 decembrie 2010 este emisă cu respectarea

prevederilor legale în vigoare și în concluzie, având în vedere că pârâtul nu a

obținut diploma de studii, nu a putut fi înscris la nici o unitate de

învățământ pentru a urma studii postuniversitare în domeniul asistenței sociale

așa cum s-a impus prin Avizul favorabil nr. 1913510 din 14 decembrie 2009 emis

de Agenția Națională Funcționarilor Publici.

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale incidente, apreciază că acestea sunt nefondate pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin acțiunea

formulată în contencios administrativ, reclamantul U.S.F. a solicitat anularea

Deciziei nr. 2 din 01 ianuarie 2011 prin care s-a dispus, începând cu data de

01 ianuarie 2011, revocarea Deciziei nr. 89 din 18 decembrie 2009, privind

promovarea sa în clasă și de asemenea, revenirea la încadrarea avută anterior

promovării precum și a Deciziei nr. 42 din 01 martie 2011 prin care i s-a

imputat contravaloarea salariului încasat necuvenit. Aceste decizii au avut la

bază Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care această autoritate a făcut

cunoscut faptul că „Specializarea Administrație Publică cu forma de învățământ

la distanță (ID) la Facultatea de științe juridice și administrative din

Brașov, Universitatea „Spiru Haret" din București, nu este prevăzută în

nici o hotărâre de guvern".

Înalta Curte retine

că deși adresa menționată constituie o corespondență prin care autoritatea

emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a textelor de lege

incidente cu privire la acreditarea Universității „Spiru Haret",

comunicată Serviciului Public de Asistență Socială Câmpulung, care nu produce

prin ea însăși efecte directe asupra situației juridice a intimatului

reclamant, deciziile emise de Consiliul Local Câmpulung, respectiv Decizia nr.

2 din 01 ianuarie 2011 și Decizia nr. 42 din 01 martie 2011 au avut la bază

tocmai Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

Din punct de vedere

juridic, Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, care a stat la baza emiterii Deciziilor

nr. 2 din 01 ianuarie 2011 și nr. 42 din 01 martie 2011 are valoarea juridică a

unei operațiuni administrative care a însoțit/justificat emiterea acestor acte

administrative.

Ori, potrivit art. 18

alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „Instanța este competentă să se pronunțe, în

afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus

judecății."

Astfel, analizând

legalitatea Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011 și nr. 42 din 01 martie 2011

emise de Consiliul Local Câmpulung - Serviciul Public de Asistență Socială

Câmpulung, instanța de fond în mod legal și-a extins cercetarea și cu privire

la operațiunea administrativă - Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

În consecință, față

de argumentele exprimate anterior, în mod corect instanța de fond a respins

excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului.

Pe de altă parte,

instanța de control judiciar reține că, în mod corect prima instanță a apreciat

că măsurile adoptate de pârâtul Serviciul Public de Asistență Socială Câmpulung

sunt nelegale.

Conform Adeverințelor

nr. 5407 din 08 iulie 2009 și 4916 din 04 octombrie 2010, intimatul - reclamant

a absolvit Facultatea de Științe Juridice și Administrative din Brașov a

Universității Spiru Haret și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie

specifică actelor administrative și nu au fost atacate de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în

condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 554/2004.

Nu are nici un fel de

relevanță punctul de vedere adoptat de pârâtul M.E.C.T.S, câtă vreme nu sunt

acte normative în vigoare care să anuleze studiile absolvenților.

De altfel, pârâtul

M.E.C.T.S nu impută nimic absolvenților, ci Universității „Spiru Haret"

care nu ar fi efectuat procedura de acreditare/autorizare provizorie pentru

forma de învățământ la distanță a Facultății de Științe Juridice și

Administrative Brașov.

În ceea ce privește

criticile recurenților legate de acreditarea/neacreditarea formei de învățământ

la distanță, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu obiectului

acțiunii.

Prin urmare, față de

considerentele expuse, constatând că prima instanță în mod corect a dispus

anularea Actului nr. 52485 din 21 decembrie 2010, emis de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și a Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011

și 41 din 01 martie 2011, emise de Serviciul Public de Asistență Socială

Câmpulung, dispunând reîncadrarea reclamantului în funcția publică deținută în

conformitate cu Decizia nr. 89 din 18 decembrie 2009, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Serviciul Public de Asistență Socială Câmpulung și de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr.

82/F-Cont din 7 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM