ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4821/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea formulată de B.A.C. pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 27 aprilie 2011, în contradictoriu cu M. Câmpulung, C.L.M. Câmpulung și S.P.A.S. Câmpulung, s-a solicitat anularea deciziei nr. 1 din 1 ianuarie 2011 și a deciziei nr. 41 din 1 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung și reîncadrarea reclamantei în funcția deținută potrivit deciziei nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu plata tuturor drepturilor salariale la zi, indexate și majorate de la 1 ianuarie 2011, de care ar fi beneficiat reclamanta în funcția menționată. În motivare s-a arătat că reclamanta este funcționar public în cadrul S.P.A.S.

Câmpulung din cadrul C.L. Câmpulung, iar datorită faptului că a absolvit F.Ș.J.A. Brașov, S.A.P. din cadrul U.S.H. prin decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 a fost promovată în clasă pe funcția publică de execuție referent clasa a III-a, grad profesional superior, treapta I de salarizare, gradație 5, fiind demis avizul favorabil a A.N.F.P. București. Ulterior, la 1 ianuarie 2011, S.P.A.S. Câmpulung a revocat decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 arătând că studiile universitare absolvite nu sunt acreditate, deși la momentul la care a fost promovat aceeași instituție a confirmat că îndeplinește condițiile pentru ocuparea funcției. Municipiul Câmpulung a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Câmpulung, arătându-se că S.P.A.S. Câmpulung este structură cu personalitate juridică, singura care poate fi chemată în judecată. Pe fond se solicită respingerea cererii, de vreme ce reclamanta nu poate promova, neavând diplomă de licență emisă de U.S.H., forma de învățământ ID urmată de reclamantă nefiind recunoscută de M.E.C.T.S. La 25 noiembrie 2011, reclamanta și-a precizat contestația arătând că înțelege să cheme în judecată și M.E.C.T.S. pentru anularea actului nr. 52485 din 21 decembrie 2010, ulterior a deciziei nr. 1 din 1 ianuarie 2011 și a deciziei nr. 41 din 1 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung cu consecința reintegrării și a plății salariale la zi.

M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș având în vedere calitatea de autoritate publică centrală a acestui pârât și prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 9 din 9 ianuarie 2012, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că urmare a completării contestației prin chemarea în judecată a M.E.C.T.S. devin aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 70/ F-CONT din 24 februarie 2012, Curtea de Apel, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității pasive a M. Câmpulung și a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta B.A.C., în contradictoriu cu pârâții M. Câmpulung – prin P., C.L.M.

Câmpulung, S.P.A.S. Câmpulung, M.E.C.T.S. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M. Câmpulung, pe considerentul că S.P.A.S. Câmpulung este structură cu personalitate juridică, că în litigiile de contencios administrativ nu are relevanță calitatea de subiect de drept distinct a autorității pârâte. În al doilea rând, s-a constatat că în privința capătului de cerere privind plata drepturilor bănești la zi, față de faptul că M. deține un patrimoniu, potrivit art. 21 alin. (1) raportat la art. 119 din Legea nr. 215/2001, iar nu serviciul pârât, excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată și se va respinge ca atare.

Curtea a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul S.P.A.S. Câmpulung din cadrul C.L.M. Câmpulung. Potrivit adeverinței din 8 iulie 2009, emisă de U.S.H., reclamanta a urmat cursurile F.Ș.J.A. Brașov, specializarea Administrație Publică cu 180 credite, iar în anul 2009 a susținut și promovat examenul de licență obținând titlul de Licențiat în științe administrative. La 1 februarie 2011 și 2 februarie 2011, Compartimentul contabilitate și Compartimentul Resurse Umane din cadrul C.L. Câmpulung, S.P.A.S. au întocmit adresa nr. 344/2011, prin care i-au adus la cunoștință reclamantei că urmare a adresei nr. 52485 din 21 decembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S.

– D.G.Î.S.E.R.S.D., rezultă că specializarea urmată de reclamantă la forma de învățământ ID nu este prevăzută în nici o hotărâre de Guvern, astfel că studiile universitare nu sunt acreditate, iar până la depunerea diplomelor de studii, reclamanta va fi readusă la încadrarea avută anterior promovării în clasă. Prin decizia nr. 1 din 1 ianuarie 2011, C.L. Câmpulung, S.P.A.S. a decis ca începând cu 1 ianuarie 2011 se revocă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, privind promovarea în clasă a reclamantei, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile Ordinului nr. 100280/7 octombrie 2008 și prevederile Legii nr. 188/1999, deoarece specializarea urmată de reclamantă nu este prevăzută în nici o hotărâre de Guvern.

Prin decizia nr. 23 din 3 ianuarie 2011, același serviciu a decis că începând cu 1 ianuarie 2011, se reîncadrează reclamanta în funcția publică de execuție de referent clasa III, grad profesional superior, gradația V, clasa de salarizare 30, în cadrul S.P.A.S. Câmpulung. Curtea a constatat, prin urmare, a fi îndeplinită cerința procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, s-a constatat că actul administrativ atacat este de natură să aducă reclamantei o vătămare, adresa nr. 52485 din 21 decembrie 2010 aflându-se la baza emiterii actelor administrative atacate prin care s-a dispus revocarea deciziei de promovare și reîncadrarea acesteia în funcția publică de execuție deținută anterior.

În acest sens este și soluția depusă la dosar, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. 840/46/2009. Adresa atacată arată că forma de învățământ urmată de reclamantă, respectiv ID, specializarea A.P.F.Ș.J.A. Brașov, U.S.H. nu este prevăzută în nicio hotărâre de Guvern, astfel că studiile urmate nu pot fi recunoscute, nefiind legale. La data înmatriculării reclamantei în anul I de studiu era în vigoare H.G. nr. 676/2007. Curtea a reținut că potrivit pct. 6 din Anexa H.G. nr. 916/2005, în cadrul U.S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu F.Ș.J.A. Brașov. În anexa H.G. nr. 676/2007 pct. 6.18 în cadrul F.Ș.J.A. Brașov este autorizată să funcționeze specializarea Administrație publică, forma de învățământ Zi/FR.

Aceeași mențiune este făcută și în anexa H.G. nr. 635/2008, specializarea administrație publică fiind acreditată la forma de învățământ Zi și autorizată să funcționeze provizorie la forma de învățământ FR cu 180 puncte credit, fără a exista autorizare pentru forma de învățământ ID. Ca atare, adresa M.E.C.T.S. atacată, este emisă cu respectarea prevederilor legale.

Curtea a reținut în acest context că, pentru promovarea în clasă, în temeiul art. 2 din Ordinul nr. 10280/2008 privind Regulamentul de promovare în clasa funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, f uncționarii publici încadrați pe asemenea funcții, care au absolvit o formă de învățământ superior de lungă durată, studii universitare de licență sau o formă de învățământ superior de scurtă durată, în specialitatea în care își desfășoară activitatea, trebuie să prezinte diploma de absolvire sau, după caz, adeverința care să ateste absolvirea unei forme de învățământ superior de lungă durată, de scurtă durată sau a studiilor universitare de licență, precum și o cerere de înscriere la examenul de promovare în clasă, în termen de 5 zile de la data afișării.

De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din același ordin, pentru p romovarea funcționarilor publici care au fost admiși la examenul de promovare prin transformarea postului, în vederea acestei transformări a postului, autoritatea sau instituția publică are obligația să transmită A.N.F.P., printre altele o copie a diplomei de absolvire sau, după caz, o adeverință care să ateste absolvirea unei forme de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată de către funcționarul public declarat „admis” la examenul de promovare în clasă. Procedând în acest mod a fost emisă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 privind promovarea în clasă a reclamantei, adeverința de studii depusă de aceasta primind efecte juridice în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 10280/2008 în vigoare la data promovării.

Însă chiar dacă adeverința care a produs aceste efecte nu a fost anulată, adresa emisă de M.E.C.T.S. făcând numai mențiune cu privire la legalitatea studiilor organizare de U.S.H., urmate de reclamantă, Curtea a reținut că p otrivit art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, d upă finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Ca atare, nefiind eliberată diploma de studii iar adeverința de absolvire încetându-și valabilitatea, nu se poate considera că sunt îndeplinite cerințele legale de promovare în clasă, potrivit O. nr. 10280/2008.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 8 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Câmpulung și a respins cererea ca nefondată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta B.A.C. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, încălcându-se chiar practica judiciară a I.C.C.J. în aceste cauze, decizii care se află la dosarul cauzei. Acțiunea formulată nu privește anularea adeverinței de absolvent valabila până la eliberarea diplomei de licență.

Numai în această situație hotărârea fondului putea să se întemeieze pe considerente legate de acreditarea/neacreditarea formei de învățământ la distanță. Adeverințele nr. 5403 din 08 iulie 2009 și nr. 4916 din 4 octombrie 2010 sunt valabile, nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-au pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului. Cat privește calitatea de unitate de învățământ superior acreditata sau neacreditata a U.S.H. – F.Ș.J.A. Brașov, aceasta este o problema a unității în cauza, reclamanta, în baza teoriei „aparentei dreptului, nu poate fi victima acreditării sau neacreditării facultății. Atunci când s-a înscris la facultate, nicio structura statala nu a avertizat viitorii studenți ca facultatea nu este autorizata/acreditata”.

Potrivit mențiunilor din adeverințele nr. 5403 din 08 iulie 2009 și nr. 4916 din 4 octombrie 2010, se arata ca acestea sunt valabile până la eliberarea diplomei de licență. În al doilea rând, precizează recurenta, daca instanța dorea să verifice îndeplinirea condițiilor de promovare în clasă a reclamantei, trebuia să se raporteze la momentul când s-a emis Decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009. La acel moment exista adeverința de absolvire nr. 5403 din 8 iulie 2009 și nr. 4916 din 4 octombrie 2010 valabile chiar în interiorul termenului de 12 luni. În acest sens potrivit art. 2 din Ordinul nr. 10280/2008 se precizează că pentru promovarea în clasă trebuie să fie prezentată diploma de absolvire sau după caz adeverința de absolvire care a fost transmisă la A.N.F.P.

În al treilea rând, susține recurenta, instanța trebuia să observe ca la momentul emiterii adresei de către M.E.C.T.S. nr. 52485 din 21 decembrie 2010 și a celor două decizii nr. 1 din 1 ianuarie 2011 și nr. 41 din 1 martie 2011, adeverința de absolvire nr. 4916 din 4 octombrie 2010 emisă de U.S.H. era în termenul valabilitate de 12 luni până la 4 10 2011. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. 4.1.

Inadmisibilitatea acțiunii formulate în contradictoriu cu M.E.C.T.S. Astfel, cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, reclamanta a solicitat anularea adresei nr. 52485 din 21 decembrie 2010 emise de pârâtul M.E.C.T.S., prin care această autoritate a făcut cunoscut faptul că „S.A.P. cu forma de învățământ la distanță (ID) la F.Ș.J.A. Brașov, U.S.H. din București, nu este prevăzută în nici o hotărâre de guvern”. Înalta Curte reține că, deși adresa menționată constituie o corespondență prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a textelor de lege incidente cu privire la acreditarea U.S.H., comunicată S.P.A.S. Câmpulung, care nu produce prin ea însăși efecte directe asupra situației juridice a intimatului reclamant, deciziile emise de C.L.

Câmpulung, respectiv Decizia nr. 2 din 01 ianuarie 2011 și Decizia nr. 42 din 01 martie 2011 au avut la bază tocmai Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă M.E.C.T.S. Din punct de vedere juridic, Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă M.E.C.T.S., care a stat la baza emiterii Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011 și nr. 42 din 01 martie 2011 are valoarea juridică a unei operațiuni administrative care a însoțit/justificat emiterea acestor acte administrative. Prin urmare, adresa nr. 52485 din 12 decembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin aceasta s-au furnizat relații cu privire la unele solicitări adresate de către reclamant conform dreptului la petiționare.

După cum se cunoaște din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 5412/2006), comunicarea modului de interpretare a unui text de lege prin care autoritatea publică dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziții legale nu constituie un act administrativ, ci o corespondență administrativă. Acestea sunt considerentele care impun respingerea acțiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă. 4.2. Fondul raportului juridic dintre reclamantă și pârâții M. Câmpulung prin P., C.L.M. Câmpulung și S.P.A.S. Câmpulung Deși instanța de fond a reținut corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente pricinii, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, reținând că reclamanta nu deține o adeverință de absolvire valabilă și, prin urmare, nu poate promova în clasă conform Ordinului nr. 10280/2008.

Înalta Curte constată că reclamanta-recurentă este titulara Diplomei de licență eliberată în 2009 de U.S.H. – F.Ș.J.A. Brașov. Diploma de licență este valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/ constatării nulității sau anulării actului. „Opinia” intimatului-pârât emisă prin conținutul adresei nr. 52455/2010 o prejudiciază pe recurenta-reclamantă în drepturile sale recunoscute de lege, determinat de faptul că diploma sa de licență nu a fost anulată până în prezent. Considerentele avute în vedere de judecătorul fondului au condus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești nelegale. Apărările legate de acreditarea/ neacreditarea formei de învățământ la distanță nu se circumscriu obiectului acțiunii.

Acțiunea formulată în prezenta cauză nu privește anularea diplomei de licență. Numai în această situație, hotărârea fondului putea să se întemeieze pe considerente legate de acreditarea/ neacreditarea formei de învățământ la distanță. În acest context, actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomei recurentei, act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, prin care i se recunoaște acesteia calitatea de licențiat în administrație publică.

Corect a reținut judecătorul fondului că pentru promovarea în clasă, în temeiul art. 2 din Ordinul nr. 10280/2008 privind Regulamentul de promovare în clasa funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, f uncționarii publici încadrați pe asemenea funcții, care au absolvit o formă de învățământ superior de lungă durată, studii universitare de licență sau o formă de învățământ superior de scurtă durată, în specialitatea în care își desfășoară activitatea, trebuie să prezinte diploma de absolvire sau, după caz, adeverința care să ateste absolvirea unei forme de învățământ superior de lungă durată, de scurtă durată sau a studiilor universitare de licență, precum și o cerere de înscriere la examenul de promovare în clasă, în termen de 5 zile de la data afișării.

De asemenea, potrivit art. 14 alin. (1) și (2) lit. b) din același ordin, pentru p romovarea funcționarilor publici care au fost admiși la examenul de promovare prin transformarea postului, în vederea acestei transformări a postului, autoritatea sau instituția publică are obligația să transmită A.N.F.P., printre altele o copie a diplomei de absolvire sau, după caz, o adeverință care să ateste absolvirea unei forme de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată de către funcționarul public declarat „admis” la examenul de promovare în clasă. Procedând în acest mod a fost emisă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 privind promovarea în clasă a reclamantei, adeverința de studii depusă de aceasta primind efecte juridice în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 10280/2008 în vigoare la data promovării.

Potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, d upă finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. În lipsa diplomei de absolvire, reclamanta deținea adeverințele nr. 5403 din 8 iulie 2009 și nr. 491 din 04 octombrie 2010, valabile în interiorul termenului de 12 luni, raportat la data promovării în clasă, prin decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea reclamantei, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă, va admite acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții M. Câmpulung prin P., C.L.M.

Câmpulung și S.P.A.S. Câmpulung și, în consecință va anula deciziile nr. 1 din 01 ianuarie 2011 și nr. 41 din 01 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung, va dispune reîncadrarea reclamantei în funcția publică deținută în conformitate cu decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtului S.P.A.S. Câmpulung la plata drepturilor salariale aferente indexate la zi, inclusiv sporuri și majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.A.C. împotriva sentinței nr. 70/ F-CONT din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă. Admite acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții M. Câmpulung prin P., C.L.M. Câmpulung și S.P.A.S. Câmpulung și, în consecință: Anulează deciziile nr. 1 din 01 ianuarie 2011 și nr. 41 din 01 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung. Dispune reîncadrarea reclamantei în funcția publică deținută în conformitate cu decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtului S.P.A.S.

Câmpulung la plata drepturilor salariale aferente indexate la zi, inclusiv sporuri și majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.