ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4821/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4821/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura

în fața primei instanțe

Prin cererea

formulată de B.A.C. pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 27 aprilie 2011, în

contradictoriu cu M. Câmpulung, C.L.M. Câmpulung și S.P.A.S. Câmpulung, s-a

solicitat anularea deciziei nr. 1 din 1 ianuarie 2011 și a deciziei nr. 41 din 1

martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung și reîncadrarea reclamantei în funcția

deținută potrivit deciziei nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu plata tuturor

drepturilor salariale la zi, indexate și majorate de la 1 ianuarie 2011, de

care ar fi beneficiat reclamanta în funcția menționată.

În motivare s-a

arătat că reclamanta este funcționar public în cadrul S.P.A.S. Câmpulung din

cadrul C.L. Câmpulung, iar datorită faptului că a absolvit F.Ș.J.A. Brașov, S.A.P.

din cadrul U.S.H. prin decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 a fost promovată în

clasă pe funcția publică de execuție referent clasa a III-a, grad profesional

superior, treapta I de salarizare, gradație 5, fiind demis avizul favorabil a

A.N.F.P. București.

Ulterior, la 1

ianuarie 2011, S.P.A.S. Câmpulung a revocat decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009

arătând că studiile universitare absolvite nu sunt acreditate, deși la momentul

la care a fost promovat aceeași instituție a confirmat că îndeplinește

condițiile pentru ocuparea funcției.

Municipiul Câmpulung

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Se invocă excepția

lipsei calității procesuale pasive a M. Câmpulung, arătându-se că S.P.A.S.

Câmpulung este structură cu personalitate juridică, singura care poate fi

chemată în judecată.

Pe fond se solicită

respingerea cererii, de vreme ce reclamanta nu poate promova, neavând diplomă

de licență emisă de U.S.H., forma de învățământ ID urmată de reclamantă nefiind

recunoscută de M.E.C.T.S.

La 25 noiembrie 2011,

reclamanta și-a precizat contestația arătând că înțelege să cheme în judecată

și M.E.C.T.S. pentru anularea actului nr. 52485 din 21 decembrie 2010, ulterior

a deciziei nr. 1 din 1 ianuarie 2011 și a deciziei nr. 41 din 1 martie 2011

emise de S.P.A.S. Câmpulung cu consecința reintegrării și a plății salariale la

zi.

M.E.C.T.S. a formulat

întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș

având în vedere calitatea de autoritate publică centrală a acestui pârât și

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr.

9 din 9 ianuarie 2012, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că urmare a completării

contestației prin chemarea în judecată a M.E.C.T.S. devin aplicabile

prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

2.

Hotărârea

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

70/ F-CONT din 24 februarie 2012, Curtea de Apel, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității pasive a M. Câmpulung

și a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta B.A.C., în

contradictoriu cu pârâții M. Câmpulung – prin P., C.L.M. Câmpulung, S.P.A.S. Câmpulung,

M.E.C.T.S.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, asupra excepției lipsei calității

procesuale pasive a M. Câmpulung, pe considerentul că S.P.A.S. Câmpulung este

structură cu personalitate juridică, că în litigiile de contencios administrativ

nu are relevanță calitatea de subiect de drept distinct a autorității pârâte.

În al doilea rând,

s-a constatat că în privința capătului de cerere privind plata drepturilor

bănești la zi, față de faptul că M. deține un patrimoniu, potrivit art. 21 alin.

(1) raportat la art. 119 din Legea nr. 215/2001, iar nu serviciul pârât,

excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată și se va

respinge ca atare.

Curtea a reținut că

reclamanta este funcționar public în cadrul S.P.A.S. Câmpulung din cadrul C.L.M.

Câmpulung.

Potrivit adeverinței

din 8 iulie 2009, emisă de U.S.H., reclamanta a urmat cursurile F.Ș.J.A. Brașov,

specializarea Administrație Publică cu 180 credite, iar în anul 2009 a susținut și promovat examenul de licență obținând titlul de Licențiat în științe

administrative.

La 1 februarie 2011

și 2 februarie 2011, Compartimentul contabilitate și Compartimentul Resurse

Umane din cadrul C.L. Câmpulung, S.P.A.S. au întocmit adresa nr. 344/2011, prin

care i-au adus la cunoștință reclamantei că urmare a adresei nr. 52485 din 21

decembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. – D.G.Î.S.E.R.S.D., rezultă că specializarea

urmată de reclamantă la forma de învățământ ID nu este prevăzută în nici o

hotărâre de Guvern, astfel că studiile universitare nu sunt acreditate, iar

până la depunerea diplomelor de studii, reclamanta va fi readusă la încadrarea

avută anterior promovării în clasă.

Prin decizia nr. 1

din 1 ianuarie 2011, C.L. Câmpulung, S.P.A.S. a decis ca începând cu 1 ianuarie

2011 se revocă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, privind promovarea în

clasă a reclamantei, deoarece nu sunt îndeplinite prevederile Ordinului nr. 100280/7

octombrie 2008 și prevederile Legii nr. 188/1999, deoarece specializarea urmată

de reclamantă nu este prevăzută în nici o hotărâre de Guvern.

Prin decizia nr. 23

din 3 ianuarie 2011, același serviciu a decis că începând cu 1 ianuarie 2011,

se reîncadrează reclamanta în funcția publică de execuție de referent clasa

III, grad profesional superior, gradația V, clasa de salarizare 30, în cadrul

S.P.A.S. Câmpulung.

Curtea a constatat,

prin urmare, a fi îndeplinită cerința procedurii prealabile reglementată de art.

7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, s-a

constatat că actul administrativ atacat este de natură să aducă reclamantei o

vătămare, adresa nr. 52485 din 21 decembrie 2010 aflându-se la baza emiterii

actelor administrative atacate prin care s-a dispus revocarea deciziei de

promovare și reîncadrarea acesteia în funcția publică de execuție deținută

anterior. În acest sens este și soluția depusă la dosar, pronunțată de instanța

supremă în dosarul nr. 840/46/2009.

Adresa atacată arată

că forma de învățământ urmată de reclamantă, respectiv ID, specializarea A.P.F.Ș.J.A.

Brașov, U.S.H. nu este prevăzută în nicio hotărâre de Guvern, astfel că studiile

urmate nu pot fi recunoscute, nefiind legale.

La

data înmatriculării reclamantei în anul I de studiu era în vigoare

H.G. nr. 676/2007.

Curtea a reținut că

potrivit pct. 6 din Anexa H.G. nr. 916/2005, în cadrul U.S.H. a fost autorizată

să funcționeze provizoriu F.Ș.J.A. Brașov.

În anexa H.G. nr. 676/2007

pct. 6.18 în cadrul F.Ș.J.A. Brașov este autorizată să funcționeze

specializarea Administrație publică, forma de învățământ Zi/FR.

Aceeași mențiune este

făcută și în anexa H.G. nr. 635/2008, specializarea administrație publică fiind

acreditată la forma de învățământ Zi și autorizată să funcționeze provizorie la

forma de învățământ FR cu 180 puncte credit, fără a exista autorizare pentru

forma de învățământ ID.

Ca atare, adresa M.E.C.T.S.

atacată, este emisă cu respectarea prevederilor legale.

Curtea a reținut în

acest context că, pentru promovarea în clasă, în temeiul art. 2 din Ordinul nr.

10280/2008 privind Regulamentul de promovare în clasa funcționarilor publici

încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, f

uncționarii

publici încadrați pe asemenea funcții, care au absolvit o formă de învățământ

superior de lungă durată, studii universitare de licență sau o formă de

învățământ superior de scurtă durată, în specialitatea în care își desfășoară

activitatea, trebuie să prezinte diploma de absolvire sau, după caz, adeverința

care să ateste absolvirea unei forme de învățământ superior de lungă durată, de

scurtă durată sau a studiilor universitare de licență, precum și o cerere de

înscriere la examenul de promovare în clasă, în termen de 5 zile de la data

afișării.

De asemenea, potrivit

art. 14 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din același ordin, pentru p

romovarea funcționarilor publici care au fost admiși la examenul de

promovare prin transformarea postului, în vederea acestei transformări a

postului, autoritatea sau instituția publică are obligația să transmită A.N.F.P.,

printre altele o copie a diplomei de absolvire sau, după caz, o adeverință care

să ateste absolvirea unei forme de învățământ superior de lungă sau de scurtă

durată de către funcționarul public declarat „admis” la examenul de promovare

în clasă.

Procedând în acest

mod a fost emisă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 privind promovarea în

clasă a reclamantei, adeverința de studii depusă de aceasta primind efecte

juridice în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 10280/2008 în vigoare la data

promovării.

Însă chiar dacă

adeverința care a produs aceste efecte nu a fost anulată, adresa emisă de M.E.C.T.S.

făcând numai mențiune cu privire la legalitatea studiilor organizare de U.S.H.,

urmate de reclamantă, Curtea a reținut că p

otrivit art. 38

din Ordinul nr. 2284/2007,

pentru aprobarea

Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ

superior, d

upă finalizarea completă a studiilor, la

cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al

cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.

Ca atare, nefiind

eliberată diploma de studii iar adeverința de absolvire încetându-și

valabilitatea, nu se poate considera că sunt îndeplinite cerințele legale de

promovare în clasă, potrivit O. nr. 10280/2008.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 8 raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004,

Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Câmpulung și a

respins cererea ca nefondată.

3.

Calea

de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta B.A.C. a

declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta susține că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

legii, încălcându-se chiar practica judiciară a I.C.C.J. în aceste cauze,

decizii care se află la dosarul cauzei.

Acțiunea

formulată nu privește anularea adeverinței de absolvent valabila până la

eliberarea diplomei de licență. Numai în această situație hotărârea fondului

putea să se întemeieze pe considerente legate de acreditarea/neacreditarea

formei de învățământ la distanță.

Adeverințele

nr. 5403 din 08 iulie 2009 și nr. 4916 din 4 octombrie 2010 sunt valabile,

nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-au pronunțat

în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.

Cat

privește calitatea de unitate de învățământ superior acreditata sau

neacreditata a U.S.H. – F.Ș.J.A. Brașov, aceasta este o problema a unității în

cauza, reclamanta, în baza teoriei „aparentei dreptului, nu poate fi victima

acreditării sau neacreditării facultății. Atunci când s-a înscris la facultate,

nicio structura statala nu a avertizat viitorii studenți ca facultatea nu este

autorizata/acreditata”.

Potrivit

mențiunilor din adeverințele nr. 5403 din 08 iulie 2009 și nr. 4916 din 4 octombrie

2010, se arata ca acestea sunt valabile până la eliberarea diplomei de licență.

În

al doilea rând, precizează recurenta, daca instanța dorea să verifice

îndeplinirea condițiilor de promovare în clasă a reclamantei, trebuia să se

raporteze la momentul când s-a emis Decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009. La

acel moment exista adeverința de absolvire nr. 5403 din 8 iulie 2009 și nr. 4916

din 4 octombrie 2010 valabile chiar în interiorul termenului de 12 luni. În

acest sens potrivit art. 2 din Ordinul nr. 10280/2008 se precizează că pentru

promovarea în clasă trebuie să fie prezentată diploma de absolvire sau după caz

adeverința de absolvire care a fost transmisă la A.N.F.P.

În

al treilea rând, susține recurenta, instanța trebuia să observe ca la

momentul emiterii adresei de către M.E.C.T.S. nr. 52485 din 21 decembrie 2010

și a celor două decizii nr. 1 din 1 ianuarie 2011 și nr. 41 din 1 martie 2011,

adeverința de absolvire nr. 4916 din 4 octombrie 2010 emisă de U.S.H. era în

termenul valabilitate de 12 luni până la 4 10 2011.

4.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

4.1.

Inadmisibilitatea

acțiunii formulate în contradictoriu cu M.E.C.T.S.

Astfel, cum rezultă

din expunerea lucrărilor dosarului, reclamanta a solicitat anularea adresei nr.

52485 din 21 decembrie 2010 emise de pârâtul M.E.C.T.S., prin care această

autoritate a făcut cunoscut faptul că „S.A.P. cu forma de învățământ la

distanță (ID) la F.Ș.J.A. Brașov, U.S.H. din București, nu este prevăzută în

nici o hotărâre de guvern”.

Înalta Curte reține

că, deși adresa menționată constituie o corespondență prin care autoritatea

emitentă a exprimat un punct de vedere, o interpretare a textelor de lege incidente

cu privire la acreditarea U.S.H., comunicată S.P.A.S. Câmpulung, care nu

produce prin ea însăși efecte directe asupra situației juridice a intimatului

reclamant, deciziile emise de C.L. Câmpulung, respectiv Decizia nr. 2 din 01

ianuarie 2011 și Decizia nr. 42 din 01 martie 2011 au avut la bază tocmai

Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă M.E.C.T.S.

Din punct de vedere

juridic, Adresa nr. 52482 din 21 decembrie 2010 emisă M.E.C.T.S., care a stat

la baza emiterii Deciziilor nr. 2 din 01 ianuarie 2011 și nr. 42 din 01 martie 2011

are valoarea juridică a unei operațiuni administrative care a

însoțit/justificat emiterea acestor acte administrative.

Prin

urmare, adresa nr. 52485 din 12 decembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. nu are caracterul

unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât prin aceasta s-au furnizat relații cu privire la unele solicitări

adresate de către reclamant conform dreptului la petiționare.

După

cum se

cunoaște din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 5412/2006),

comunicarea modului de interpretare a unui text de lege prin care autoritatea

publică dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor

dispoziții legale nu constituie un act administrativ, ci o corespondență

administrativă.

Acestea

sunt considerentele care impun respingerea acțiunii formulate de reclamantă în

contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă.

4.2.

Fondul

raportului juridic dintre reclamantă și pârâții M. Câmpulung prin P., C.L.M. Câmpulung

și S.P.A.S. Câmpulung

Deși instanța de fond

a reținut corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente

pricinii, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, reținând că reclamanta

nu deține o adeverință de absolvire valabilă și, prin urmare, nu poate promova

în clasă conform Ordinului nr. 10280/2008.

Înalta Curte constată

că reclamanta-recurentă este titulara Diplomei de licență eliberată în 2009 de

U.S.H. – F.Ș.J.A. Brașov.

Diploma de licență

este valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu

s-a pronunțat în sensul revocării/ constatării nulității sau anulării actului.

„Opinia” intimatului-pârât

emisă prin conținutul adresei nr. 52455/2010 o prejudiciază pe

recurenta-reclamantă în drepturile sale recunoscute de lege, determinat de

faptul că diploma sa de licență nu a fost anulată până în prezent.

Considerentele avute

în vedere de judecătorul fondului au condus la pronunțarea unei hotărâri

judecătorești nelegale.

Apărările legate de

acreditarea/ neacreditarea formei de învățământ la distanță nu se circumscriu

obiectului acțiunii.

Acțiunea formulată în

prezenta cauză nu privește anularea diplomei de licență. Numai în această

situație, hotărârea fondului putea să se întemeieze pe considerente legate de

acreditarea/ neacreditarea formei de învățământ la distanță.

În acest context,

actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomei

recurentei, act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, prin

care i se recunoaște acesteia calitatea de licențiat în administrație publică.

Corect a reținut

judecătorul fondului că pentru promovarea în clasă, în temeiul art. 2 din

Ordinul nr. 10280/2008 privind Regulamentul de promovare în clasa

funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studii

inferior, f

uncționarii publici încadrați pe asemenea funcții,

care au absolvit o formă de învățământ superior de lungă durată, studii

universitare de licență sau o formă de învățământ superior de scurtă durată, în

specialitatea în care își desfășoară activitatea, trebuie să prezinte diploma

de absolvire sau, după caz, adeverința care să ateste absolvirea unei forme de

învățământ superior de lungă durată, de scurtă durată sau a studiilor

universitare de licență, precum și o cerere de înscriere la examenul de

promovare în clasă, în termen de 5 zile de la data afișării.

De asemenea, potrivit

art. 14 alin. (1) și (2) lit. b) din același ordin, pentru p

romovarea

funcționarilor publici care au fost admiși la examenul de promovare prin

transformarea postului, în vederea acestei transformări a postului, autoritatea

sau instituția publică are obligația să transmită A.N.F.P., printre altele o

copie a diplomei de absolvire sau, după caz, o adeverință care să ateste

absolvirea unei forme de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată de

către funcționarul public declarat „admis” la examenul de promovare în clasă.

Procedând în acest

mod a fost emisă decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009 privind promovarea în

clasă a reclamantei, adeverința de studii depusă de aceasta primind efecte

juridice în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 10280/2008 în vigoare la data

promovării.

Potrivit

art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007,

pentru aprobarea

Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ

superior, d

upă finalizarea completă a studiilor, la

cerere, absolvenților li se eliberează Adeverință de absolvire a studiilor, al

cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.

În lipsa diplomei de

absolvire, reclamanta deținea adeverințele nr. 5403 din 8 iulie 2009 și nr. 491

din 04 octombrie 2010, valabile în interiorul termenului de 12 luni, raportat

la data promovării în clasă, prin decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009.

Față de

toate aceste aspecte, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea

reclamantei, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea

formulată de reclamantă în contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă, va

admite acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții M. Câmpulung

prin P., C.L.M. Câmpulung și S.P.A.S. Câmpulung și, în consecință va anula deciziile

nr. 1 din 01 ianuarie 2011 și nr. 41 din 01 martie 2011 emise de S.P.A.S. Câmpulung,

va dispune reîncadrarea reclamantei în funcția publică deținută în conformitate

cu decizia nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtului S.P.A.S. Câmpulung

la plata drepturilor salariale aferente indexate la zi, inclusiv sporuri și

majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de B.A.C. împotriva sentinței nr. 70/ F-CONT din 24 februarie

2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu M.E.C.T.S., ca inadmisibilă.

Admite

acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții M. Câmpulung prin

P., C.L.M. Câmpulung și S.P.A.S. Câmpulung și, în consecință:

Anulează

deciziile nr. 1 din 01 ianuarie 2011 și nr. 41 din 01 martie 2011 emise de S.P.A.S.

Câmpulung.

Dispune

reîncadrarea reclamantei în funcția publică deținută în conformitate cu decizia

nr. 87 din 18 decembrie 2009, cu obligarea pârâtului S.P.A.S. Câmpulung la

plata drepturilor salariale aferente indexate la zi, inclusiv sporuri și

majorări, începând cu data de 01 ianuarie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.