ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 219/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1562 din 7 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.S., în contradictoriu cu pârâții N.E., C.L., M.D. și M.N. Prin decizia nr. 71 A din 18 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe. Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În criticile formulate, reclamantul a arătat că este nemulțumit de hotărârile pronunțate de Tribunalul București și de Curtea de Apel București, deoarece „îi sprijină și îi susțin pe pârâți”.

S-a mai arătat, că pe nedrept Penitenciarul Rahova l-a pedepsit pe reclamant, pârâții semnând un raport de activitate. Nici Tribunalul București, nici Curtea de Apel București nu au avut în vedere hotărârea pronunțată de Judecătoria sector 5 în Dosarul nr. 5113/302/2010 și nici restul probatoriului de la dosar. Cadrele Penitenciarului Rahova „își permit să facă ce vor”, cu toate că „în fața legii toată lumea este egală, iar cei vinovați trebuie să plătească”. La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2014, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. și nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanță, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect. Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei care face obiectul recursului, ceea ce presupune indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Criticile invocate nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs, iar sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Cum recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ. și cum criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, urmează a se constata nulitatea recursului, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Având în vedere că Baroul București a desemnat pe avocat S.L.R. ca apărător din oficiu pentru a-l asista pe recurent, se va stabili onorariul de avocat la suma de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul I.S. împotriva deciziei nr. 71A din 18 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Stabilește onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.