ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 366/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 366/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând

asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 15 martie

2002, reclamanții S.(S.)F.C. și S.(S.)A. au chemat în judecată pârâții S.R., P.

Mureș, SC C.N.T.A.T. SA, SC V. SRL solicitând restituirea în natură a

imobilului situat în Târgu Mureș, P-ța Trandafirilor, fostă Lenin, în subsidiar

pentru partea din imobilul mai sus individualizat, etajul de lemn, astfel cum

este descris în petitul acțiunii, stabilirea măsurilor reparatorii în

echivalent pentru apartamentele din imobil care au fost vândute în baza Legii nr.

112/1995 și evacuarea C.T.A.R.T. SA din spațiul 2, corpul A al clădirii,

susținând că imobilul a aparținut autorului proprietar S.F., decedat la 4

ianuarie 1994, după care au rămas ca moștenitori, în calitate de fii.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat cereri de restituire a

imobilului, prin notificările formulate de 28 martie 2001 și, respectiv la 14

mai 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001.

După un prim

ciclu procesual, în care s-a respins acțiunea, prin sentința civilă nr. 773 din

6 octombrie 2003 a Tribunalului Mureș, soluția a fost menținută prin

respingerea apelurilor declarate de pârâtele SC C.T.A. și P.M. Târgu Mureș,

conform deciziei nr. 630/ A din 12 iulie 2004, ca apoi să fie desființată prin

admiterea recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei mai sus

menționată a Curții de Apel Târgu Mureș, casată împreună cu sentința

Tribunalului Mureș și trimisă cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.

Pentru a hotărî

astfel, prin decizia nr. 4479 din 9 mai 2006, instanța supremă a reținut că, în

condițiile în care, notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la 28

martie 2001 și, respectiv la 14 mai 2001, nu li s-a răspuns conform legii, prin

dispoziție motivată (la dosar fiind depuse mai multe adrese fără relevanță

juridică sub aspectul finalizării procedurii administrative prealabile), iar la

data de 15 martie 2002, când s-a formulat acțiunea, acest act administrativ nu

fusese încă emis, s-a apreciat că lipsa răspunsului, în speță, într-un interval

de circa un an, de la data formulării notificărilor, echivalează cu un refuz al

persoanei deținătoare de a stabili măsurile reparatorii stabilite de lege.

S-a stabilit

că, împrejurarea că cei în cauză au primit despăgubiri pentru imobilul în

litigiu, în baza Legii nr. 112/1005, nu poate

conduce la respingerea de plano a unei cereri

întemeiate pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001, în condițiile în care, potrivit art. 19 alin. (1) și (2) din

acest act normativ, în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii

atacate, persoanele îndreptățite pot solicita fie restituirea în natură, cu

obligația returnării sumei primită ca despăgubire, actualizată cu indicele

inflației, fie stabilirea diferenței dintre valoarea încasată și valoarea

corespunzătoare a imobilului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a mai constatat că, ulterior pronunțării hotărârii, P.M. Târgu

Mureș a emis dispoziția nr. 4300 din 10 august 2004, prin care s-a respins

cererea de restituire în natură a imobilului și s-a făcut reclamanților o

ofertă de restituire prin echivalent și că se impune ca, în rejudecare,

instanța de trimitere să afle care este poziția persoanelor îndreptățite față

de împrejurarea că, dispoziția emisă în cauză stabilește modalități de

restituire prin echivalent, care nu se mai regăsesc, în conținutul actului

normativ, în redactarea actuală.

Cauza a fost

trimisă Tribunalului Mureș, în rejudecare, reclamanții arătând că din

contractul de vânzare-cumpărare intervenit la 24 decembrie 1949, completat cu

raportul de expertiză pentru descrierea și evaluarea imobilului, efectuat la

data de 30 sept. 1949, anterior vânzării, imobilul era construit cu parter și

etaj, cu zidărie din cărămidă și tavan asupra parterului cu boltă de cărămidă

și deasupra, etajul cu tavan pe grinzi de brad și cu acoperișul construit din

lemn și învelit cu țigle.

În dosarul

conexat nr. 5035/2004 al Tribunalului Mureș, reclamanții au solicitat ca în

contradictoriu cu pârâta P. Târgu Mureș să se dispună restituirea în natură a

părții nevândute din același imobil, care, la preluarea de către stat a format

în trecut o singură unitate locativă și acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent sub forma unor despăgubiri bănești, pentru restul părții vândute sau

demolate, inclusiv pentru teren.

În rejudecare,

prin sentința civilă nr. 693 din 27 aprilie 2007, Tribunalul Mureș a admis în

parte acțiunea precum și cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu P.M.

Târgu Mureș prin primar, cerere ce formează obiectul dosarului conexat nr. 5035/2004.

A modificat

dispoziția nr. 4300 din 10 august 2004 emisă de P.M. Târgu Mureș, astfel:

Cu privire la

imobilul situat în Târgu Mureș, P-ța Trandafirilor a dispus restituirea în

natură în favoarea reclamanților a spațiului de la parterul Corpului A, ce în

prezent are destinația de „Restaurant M.”

A constatat că

reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

etajul clădirii amintite, demolat și pentru celelalte edificii demolate, precum

și pentru întreaga suprafață de teren de 1674 mp.

Măsurile

reparatorii constau în titluri de despăgubire ce vor fi acordate conform

prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005 și reprezintă diferența dintre

valoarea de piață a imobilului teren și construcțiile demolate, stabilită

conform standardelor internaționale de evaluare și suma de 273.588.480 lei,

primită de reclamanți în anul 1999 cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr.

112/1995, ce va fi actualizată în funcție de indicele de inflație, la data

acordării titlurilor de despăgubire.

A obligat

pârâta SC C.N.T.A.T. SA la restituirea în natură în favoarea reclamanților, a

spațiului de la parterul corpului A din clădirea situată în Târgu Mureș, P-ța

Trandafirilor, Târgu Mureș, CF actual 800/II nr. top 635,636 - spațiu care, în

prezent este ocupat de Agenția T.

A respins

cererea reclamanților de evacuare a pârâtei SC C.N.T.A. SA, din spațiul amintit

mai sus.

S-a reținut că

reclamanții au formulat cerere pentru acordarea de măsuri reparatorii în

temeiul Legii nr. 112/1995, cerere soluționată prin Hotărârea nr. 1090/1999 a

Comisiei județene Mureș, prin acea hotărâre stabilindu-se acordarea de

despăgubiri bănești, care au fost încasate de reclamanți.»

Conform

rapoartelor de expertiză tehnică întocmite cu privire la imobil, la momentul

preluării, acesta avea patru corpuri de clădire, în anii 1978-1979 în urma

executării de amenajări și supraetajare a acestora, imobilul în litigiu a

suferit profunde schimbări, fiind construite și alte corpuri de clădire, B și

C, reținându-se că acesta a devenit unul nou, în raport cu cel preluat prin

decretul de naționalizare.

Împotriva

sentinței Tribunalului Mureș au declarat apel pârâții SC C.N.T.A.R.T. SA și

P.M. Târgu Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, prin

motivele de apel T. SA a criticat soluția instanței de fond cu privire la

restituirea în natură a unei părți din imobil către reclamanți, apreciind că

aceștia erau îndreptățiți la despăgubiri, din moment ce s-a demolat clădirea și

s-a realizat reconstrucția cu extindere pe orizontală a clădirii inițiale,

imobilul devenind, un altul nou, datorită lucrărilor ample de reconstruire și

investițiilor bănești considerabile, realizate de pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA.

S-a susținut că

sporul de valoare dovedește fără putință de tăgadă caracterul de imobil nou a

celui rezultat din reconstrucție, față de cel preluat în anul 1952 de către

stat.

Apelul declarat

de pârâtul P.M. Târgu Mureș își însușește și dezvoltă aceeași critică privind

greșita restituire în natură a spațiului de la parterul Corpului A al

imobilului din P-ța Trandafirilor, invocă reținerile contradictorii ale

instanțelor de judecată, care prin sentința nr. 693/2007 statuează că imobilul

a fost reconstruit în totalitate în anii 1978-1979, și cu toate acestea,

ulterior, la fila x din aceeași sentința se reține că nu sunt incidente

dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 247/2005.

Se susține că

instanța de fond a ignorat prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, potrivit

cu care „în situația imobilelor care fac obiectul notificărilor formulate

potrivit procedurilor prevăzute la cap III și cărora le-au fost adăugate, pe

orizontală si/sau pe verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a

căror arie desfășurată însumează 100 % din aria desfășurată inițial (..) foștilor

proprietari li se acordă sau propun măsuri reparatorii pin echivalent.”

Prin decizia nr.

106/ A din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă

și asigurări sociale pentru minori și familie, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de pârâte, apreciind că „prima instanța a reținut o stare

de fapt conformă cu probele administrate și, în raport de aceasta a aplicat

dispozițiile legale”.

Împotriva

deciziei Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs pârâții P.M. Târgu Mureș

și SC C.T.A.R.T. SA.

În recursul

declarat de P.M. Târgu Mureș se invocă motivul de nelegalitate reglementat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și se arată că hotărârea pronunțată este dată cu

aplicarea greșită a legii, în sensul că instanțele au dispus restituirea în

natură a spațiului ocupat de „Restaurantul M.”, și implicit terenul aferent

acestui spațiu, deși reclamanții sunt beneficiarii măsurilor reparatorii pentru

această suprafață de teren, realizând astfel o „îmbogățire fără justă cauză”.

O altă critică,

circumscrisă aceluiași motiv de nelegalitate se referă la încălcarea

prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001, republicată și se arată că decizia

atacată a ignorat concluziile raportului de expertiză, potrivit cu care,

imobilul a fost total reconstruit, în anii 1977-1978, presupunând un volum mare

de lucrări, de supraetajare a corpului A și adăugarea de noi corpuri pe

orizontală, B și C, demolarea celor al căror grad de uzură tehnică era avansat,

înglobarea unui volum considerabil de materiale, lucrări care au transformat

fundamental imobilul, acesta devenind unul nou, în accepțiunea legii.

Pârâta SC

C.N.T.A.R.T. SA a formulat critici încadrate în motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanțele au ignorat

că imobilul în cauză a fost total reconstruit, odată cu lucrările de

reconstrucție a tronsonului 7 și cu construirea tronsonului nr. 8 și că, acesta

se afla, inițial, într-o stare de degradare avansată, având o vechime de 110

ani, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de ing.

H.V., instanțele aplicând greșit prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum au

fost modificate prin Legea nr. 247/2005, care nu permit restituirea în natură a

imobilelor care, urmare unor lucrări de reconstrucție, determină ca imobilul

reconstruit, să devină unul nou, în raport cu cel trecut în proprietatea

statului.

Un alt motiv de

recurs invocat de pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA este acela că, instanța a acordat

mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) și că, în realitate,

reclamanții au învestit instanța de judecată, doar cu privire la restituirea în

natură a tronsonului cu numărul 6, și deși la dosarul cauzei există raportul de

expertiză tehnică ing. H.V., care, la pag. 7 delimitează cu precizie tronsonul

de la nr. 6, cu indicarea deținătorilor, instanța a dispus obligarea SC

C.N.T.A.R.T. SA la restituirea în natură a spațiului de la parterul Corpului A,

tronsonul administrativ cu nr. 7.

S-a susținut de aceeași pârâtă, în motivele de

recurs, că instanța ar fi trebuit să

observe

că SC C.T. SA deține în proprietate parterul tronsoanelor cu nr. administrative

7 și 8, precum și o cotă, parte în suprafață de 51,63 mp, menționată la pag. 7

din raportul de expertiză tehnică, ce se regăsește și în extrasul de carte

funciară, precum și

spațiul de 97,1 mp de la parterul nr. administrativ

7.

Recurenta-pârâtă a invocat și motivul de

nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

, potrivit cu care, hotărârea nu cuprinde motivele

pe care se sprijină ori, ea

cuprinde motive contradictorii sau străine

de natura pricinii.

Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise,

în limita și pentru considerentele ce

succed.

Este de observat că decizia pronunțată de Curtea

de Apel Târgu Mureș nu este

motivată,

în sensul exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., singura referire

din considerentele acesteia, aflată

la paragraful final, vizează o referire

sumară, extrem de lapidară, privind aplicarea de către instanța de fond

a dispozițiilor legale,

fără a se

menționa, care sunt acestea, în raport de probele administrate si, fără a fi

cercetate

și analizate, în concret criticile din cele două apeluri.

În acest sens sunt admisibile criticile invocate

în cuprinsul motivului de nelegalitate

reglementat

de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea

instanței de apel nu cuprinde motivele care au format instanței de apel,

convingerea de a

păstra soluția pronunțată de instanța de fond.

În accepțiunea legiuitorului, motivarea hotărârii

înseamnă arătarea în scris a rațiunilor

care determină judecătorul să respingă sau să admită o cerere și,

argumentele de drept care

îndrituiesc

instanța să păstreze analiza făcută de instanța de fond, întrucât în speță,

Curtea de Ape Târgu Mureș a respins apelurile declarate de pârâții SC

C.N.T.A.R.T. SA și P.M. Târgu Mureș prin P.,

fără însă a-și motiva

soluția.

În speță, criticile din apel nu au fost examinate,

nu s-a răspuns chestiunilor invocate

cu

privire la greșita restituire în natură a unei părți din imobilul solicitat de

reclamanți și nu s-a

analizat de

instanța de control judiciar ordinar, dreptul la măsurile reparatorii al

persoanelor îndreptățite, care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995,

necercetându-se nici

aplicabilitatea art.

19 din Legea nr. 10/2001, cu referire concretă la raportul juridic dedus

judecății, în raport de situația juridică a

imobilului și de îndrumările deciziei de casare a Înaltei

Curți de

Casație și Justiție.

Întemeiat este și motivul de recurs privind

acordarea a mai mult decât s-a cerut

(art.

304 pct. 6 C. proc. civ.), critică care are ca efect casarea deciziei atacate,

fiind

sancționată încălcarea de către

instanță a principiului disponibilității ce guvernează procesul

civil, în virtutea căruia reclamantul este acela

care stabilește limitele judecății, prin obiectul

cererii de chemare în judecată, respectiv,

pretenția concretă formulată și dedusă judecății.

În speță, prin acțiunea introductivă de instanță

s-a solicitat de către reclamanți, astfel cum rezultă din primul petit

obligarea pârâților

la restituirea în

natură a imobilului, construcție compusă din parter și etaj, din cărămidă,

acoperită

cu țiglă, ce a format în trecut o singură unitate locativă.

Prin sentința civilă nr. 693 din 27 aprilie 2007 a

Tribunalului Mureș a fost obligată pârâta

SC C.N.T.A.T. SA la restituirea în natură a spațiului

de la parterul corpului A, spațiu ocupat în

prezent de această companie.

Deși în cauză s-au depus extrase de Carte

Funciară privind imobilul situat în Târgu-

Mureș, P-ța Trandafirilor, reclamanții au solicitat restituirea în

natură a tronsonului cu

nr. administrativ

6, în realitate, în mod eronat, instanța a acordat spațiul de la parter, ce

constituie tronsonul cu nr. administrativ 7,

spațiu ocupat de o sală de așteptare, sală ghișee,

și 3 birouri, în suprafață totală de 97,1 mp,

astfel cum rezultă și din concluziile raportului de

expertiză ing. H.V., cuprinse în pct. ll pag. 7

din lucrarea de specialitate

.

Reanalizarea raportului juridic dedus judecății

va avea în vedere și înscrisul nou depus

în recurs, respectiv decizia nr. 91/ A din 22 iunie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru

minori și familie, care nu a rămas

însă

irevocabilă, în măsura în care aceasta vizează imobilul în litigiu a

acestei hotărâri, rezultând că s-a solicitat

restituirea în natură a parterului imobilului situat în

Târgu Mureș, P-ța Trandafirilor, pricină în care,

reclamanții din

prezenta cauză, au

calitatea de intervenienți în dosarul nr. 950.1/43/2006.

Cu prilejul rejudecării vor fi analizate toate

criticile invocate și se va stabili îndreptățirea

reclamanților la despăgubirile acordate în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv, astfel cum s-a stabilit prin

decizia de casare pronunțată

de Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Concluzionând, Înalta Curte va face aplicarea

prevederilor art. 312 alin. (2) și (4 ) C. proc. civ. și va admite recursurile

declarate, va casa decizia nr. 106/ A din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori

și

familie și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții P.M. Târgu

Mureș și

SC C.N.T.A.R.T. SA

împotriva deciziei

nr. 106/ A din 8

noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și

asigurări sociale pentru minori și familie, pe

care o casează și trimite cauza spre

rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie

2010.