ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 366/2010

Deliberând asupra recursurilor civile de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La 15 martie 2002, reclamanții S.(S.)F.C. și S.(S.)A. au chemat în judecată pârâții S.R., P. Mureș, SC C.N.T.A.T. SA, SC V. SRL solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Târgu Mureș, P-ța Trandafirilor, fostă Lenin, în subsidiar pentru partea din imobilul mai sus individualizat, etajul de lemn, astfel cum este descris în petitul acțiunii, stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru apartamentele din imobil care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 și evacuarea C.T.A.R.T. SA din spațiul 2, corpul A al clădirii, susținând că imobilul a aparținut autorului proprietar S.F., decedat la 4 ianuarie 1994, după care au rămas ca moștenitori, în calitate de fii.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au formulat cereri de restituire a imobilului, prin notificările formulate de 28 martie 2001 și, respectiv la 14 mai 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001. După un prim ciclu procesual, în care s-a respins acțiunea, prin sentința civilă nr. 773 din 6 octombrie 2003 a Tribunalului Mureș, soluția a fost menținută prin respingerea apelurilor declarate de pârâtele SC C.T.A. și P.M. Târgu Mureș, conform deciziei nr. 630/ A din 12 iulie 2004, ca apoi să fie desființată prin admiterea recursului declarat de reclamanți împotriva deciziei mai sus menționată a Curții de Apel Târgu Mureș, casată împreună cu sentința Tribunalului Mureș și trimisă cauza spre rejudecare, aceluiași tribunal.

Pentru a hotărî astfel, prin decizia nr. 4479 din 9 mai 2006, instanța supremă a reținut că, în condițiile în care, notificărilor formulate de persoanele îndreptățite la 28 martie 2001 și, respectiv la 14 mai 2001, nu li s-a răspuns conform legii, prin dispoziție motivată (la dosar fiind depuse mai multe adrese fără relevanță juridică sub aspectul finalizării procedurii administrative prealabile), iar la data de 15 martie 2002, când s-a formulat acțiunea, acest act administrativ nu fusese încă emis, s-a apreciat că lipsa răspunsului, în speță, într-un interval de circa un an, de la data formulării notificărilor, echivalează cu un refuz al persoanei deținătoare de a stabili măsurile reparatorii stabilite de lege.

S-a stabilit că, împrejurarea că cei în cauză au primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu, în baza Legii nr. 112/1005, nu poate conduce la respingerea de plano a unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, în condițiile în care, potrivit art. 19 alin. (1) și (2) din acest act normativ, în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, persoanele îndreptățite pot solicita fie restituirea în natură, cu obligația returnării sumei primită ca despăgubire, actualizată cu indicele inflației, fie stabilirea diferenței dintre valoarea încasată și valoarea corespunzătoare a imobilului. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai constatat că, ulterior pronunțării hotărârii, P.M.

Târgu Mureș a emis dispoziția nr. 4300 din 10 august 2004, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și s-a făcut reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent și că se impune ca, în rejudecare, instanța de trimitere să afle care este poziția persoanelor îndreptățite față de împrejurarea că, dispoziția emisă în cauză stabilește modalități de restituire prin echivalent, care nu se mai regăsesc, în conținutul actului normativ, în redactarea actuală. Cauza a fost trimisă Tribunalului Mureș, în rejudecare, reclamanții arătând că din contractul de vânzare-cumpărare intervenit la 24 decembrie 1949, completat cu raportul de expertiză pentru descrierea și evaluarea imobilului, efectuat la data de 30 sept.

1949, anterior vânzării, imobilul era construit cu parter și etaj, cu zidărie din cărămidă și tavan asupra parterului cu boltă de cărămidă și deasupra, etajul cu tavan pe grinzi de brad și cu acoperișul construit din lemn și învelit cu țigle. În dosarul conexat nr. 5035/2004 al Tribunalului Mureș, reclamanții au solicitat ca în contradictoriu cu pârâta P. Târgu Mureș să se dispună restituirea în natură a părții nevândute din același imobil, care, la preluarea de către stat a format în trecut o singură unitate locativă și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma unor despăgubiri bănești, pentru restul părții vândute sau demolate, inclusiv pentru teren. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 693 din 27 aprilie 2007, Tribunalul Mureș a admis în parte acțiunea precum și cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu P.M.

Târgu Mureș prin primar, cerere ce formează obiectul dosarului conexat nr. 5035/2004. A modificat dispoziția nr. 4300 din 10 august 2004 emisă de P.M. Târgu Mureș, astfel: Cu privire la imobilul situat în Târgu Mureș, P-ța Trandafirilor a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanților a spațiului de la parterul Corpului A, ce în prezent are destinația de „Restaurant M.” A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru etajul clădirii amintite, demolat și pentru celelalte edificii demolate, precum și pentru întreaga suprafață de teren de 1674 mp.

Măsurile reparatorii constau în titluri de despăgubire ce vor fi acordate conform prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005 și reprezintă diferența dintre valoarea de piață a imobilului teren și construcțiile demolate, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare și suma de 273.588.480 lei, primită de reclamanți în anul 1999 cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 112/1995, ce va fi actualizată în funcție de indicele de inflație, la data acordării titlurilor de despăgubire. A obligat pârâta SC C.N.T.A.T. SA la restituirea în natură în favoarea reclamanților, a spațiului de la parterul corpului A din clădirea situată în Târgu Mureș, P-ța Trandafirilor, Târgu Mureș, CF actual 800/II nr. top 635,636 - spațiu care, în prezent este ocupat de Agenția T. A respins cererea reclamanților de evacuare a pârâtei SC C.N.T.A.

SA, din spațiul amintit mai sus. S-a reținut că reclamanții au formulat cerere pentru acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 112/1995, cerere soluționată prin Hotărârea nr. 1090/1999 a Comisiei județene Mureș, prin acea hotărâre stabilindu-se acordarea de despăgubiri bănești, care au fost încasate de reclamanți.» Conform rapoartelor de expertiză tehnică întocmite cu privire la imobil, la momentul preluării, acesta avea patru corpuri de clădire, în anii 1978-1979 în urma executării de amenajări și supraetajare a acestora, imobilul în litigiu a suferit profunde schimbări, fiind construite și alte corpuri de clădire, B și C, reținându-se că acesta a devenit unul nou, în raport cu cel preluat prin decretul de naționalizare.

Împotriva sentinței Tribunalului Mureș au declarat apel pârâții SC C.N.T.A.R.T. SA și P.M. Târgu Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, prin motivele de apel T. SA a criticat soluția instanței de fond cu privire la restituirea în natură a unei părți din imobil către reclamanți, apreciind că aceștia erau îndreptățiți la despăgubiri, din moment ce s-a demolat clădirea și s-a realizat reconstrucția cu extindere pe orizontală a clădirii inițiale, imobilul devenind, un altul nou, datorită lucrărilor ample de reconstruire și investițiilor bănești considerabile, realizate de pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA. S-a susținut că sporul de valoare dovedește fără putință de tăgadă caracterul de imobil nou a celui rezultat din reconstrucție, față de cel preluat în anul 1952 de către stat.

Apelul declarat de pârâtul P.M. Târgu Mureș își însușește și dezvoltă aceeași critică privind greșita restituire în natură a spațiului de la parterul Corpului A al imobilului din P-ța Trandafirilor, invocă reținerile contradictorii ale instanțelor de judecată, care prin sentința nr. 693/2007 statuează că imobilul a fost reconstruit în totalitate în anii 1978-1979, și cu toate acestea, ulterior, la fila x din aceeași sentința se reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.

Se susține că instanța de fond a ignorat prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în situația imobilelor care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală si/sau pe verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează 100 % din aria desfășurată inițial (..) foștilor proprietari li se acordă sau propun măsuri reparatorii pin echivalent.” Prin decizia nr. 106/ A din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâte, apreciind că „prima instanța a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate și, în raport de aceasta a aplicat dispozițiile legale”.

Împotriva deciziei Curții de Apel Târgu Mureș au declarat recurs pârâții P.M. Târgu Mureș și SC C.T.A.R.T. SA. În recursul declarat de P.M. Târgu Mureș se invocă motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se arată că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanțele au dispus restituirea în natură a spațiului ocupat de „Restaurantul M.”, și implicit terenul aferent acestui spațiu, deși reclamanții sunt beneficiarii măsurilor reparatorii pentru această suprafață de teren, realizând astfel o „îmbogățire fără justă cauză”.

O altă critică, circumscrisă aceluiași motiv de nelegalitate se referă la încălcarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001, republicată și se arată că decizia atacată a ignorat concluziile raportului de expertiză, potrivit cu care, imobilul a fost total reconstruit, în anii 1977-1978, presupunând un volum mare de lucrări, de supraetajare a corpului A și adăugarea de noi corpuri pe orizontală, B și C, demolarea celor al căror grad de uzură tehnică era avansat, înglobarea unui volum considerabil de materiale, lucrări care au transformat fundamental imobilul, acesta devenind unul nou, în accepțiunea legii. Pârâta SC C.N.T.A.R.T. SA a formulat critici încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arătând că instanțele au ignorat că imobilul în cauză a fost total reconstruit, odată cu lucrările de reconstrucție a tronsonului 7 și cu construirea tronsonului nr. 8 și că, acesta se afla, inițial, într-o stare de degradare avansată, având o vechime de 110 ani, astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. H.V., instanțele aplicând greșit prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, care nu permit restituirea în natură a imobilelor care, urmare unor lucrări de reconstrucție, determină ca imobilul reconstruit, să devină unul nou, în raport cu cel trecut în proprietatea statului. Un alt motiv de recurs invocat de pârâta SC C.N.T.A.R.T.

SA este acela că, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) și că, în realitate, reclamanții au învestit instanța de judecată, doar cu privire la restituirea în natură a tronsonului cu numărul 6, și deși la dosarul cauzei există raportul de expertiză tehnică ing. H.V., care, la pag. 7 delimitează cu precizie tronsonul de la nr. 6, cu indicarea deținătorilor, instanța a dispus obligarea SC C.N.T.A.R.T. SA la restituirea în natură a spațiului de la parterul Corpului A, tronsonul administrativ cu nr. 7. S-a susținut de aceeași pârâtă, în motivele de recurs, că instanța ar fi trebuit să observe că SC C.T. SA deține în proprietate parterul tronsoanelor cu nr. administrative 7 și 8, precum și o cotă, parte în suprafață de 51,63 mp, menționată la pag.

7 din raportul de expertiză tehnică, ce se regăsește și în extrasul de carte funciară, precum și spațiul de 97,1 mp de la parterul nr. administrativ 7. Recurenta-pârâtă a invocat și motivul de nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , potrivit cu care, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori, ea cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, în limita și pentru considerentele ce succed. Este de observat că decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș nu este motivată, în sensul exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., singura referire din considerentele acesteia, aflată la paragraful final, vizează o referire sumară, extrem de lapidară, privind aplicarea de către instanța de fond a dispozițiilor legale, fără a se menționa, care sunt acestea, în raport de probele administrate si, fără a fi cercetate și analizate, în concret criticile din cele două apeluri.

În acest sens sunt admisibile criticile invocate în cuprinsul motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cu care hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele care au format instanței de apel, convingerea de a păstra soluția pronunțată de instanța de fond. În accepțiunea legiuitorului, motivarea hotărârii înseamnă arătarea în scris a rațiunilor care determină judecătorul să respingă sau să admită o cerere și, argumentele de drept care îndrituiesc instanța să păstreze analiza făcută de instanța de fond, întrucât în speță, Curtea de Ape Târgu Mureș a respins apelurile declarate de pârâții SC C.N.T.A.R.T. SA și P.M. Târgu Mureș prin P., fără însă a-și motiva soluția.

În speță, criticile din apel nu au fost examinate, nu s-a răspuns chestiunilor invocate cu privire la greșita restituire în natură a unei părți din imobilul solicitat de reclamanți și nu s-a analizat de instanța de control judiciar ordinar, dreptul la măsurile reparatorii al persoanelor îndreptățite, care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, necercetându-se nici aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 10/2001, cu referire concretă la raportul juridic dedus judecății, în raport de situația juridică a imobilului și de îndrumările deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Întemeiat este și motivul de recurs privind acordarea a mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.), critică care are ca efect casarea deciziei atacate, fiind sancționată încălcarea de către instanță a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabilește limitele judecății, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, pretenția concretă formulată și dedusă judecății. În speță, prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat de către reclamanți, astfel cum rezultă din primul petit obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului, construcție compusă din parter și etaj, din cărămidă, acoperită cu țiglă, ce a format în trecut o singură unitate locativă. Prin sentința civilă nr. 693 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Mureș a fost obligată pârâta SC C.N.T.A.T.

SA la restituirea în natură a spațiului de la parterul corpului A, spațiu ocupat în prezent de această companie. Deși în cauză s-au depus extrase de Carte Funciară privind imobilul situat în Târgu- Mureș, P-ța Trandafirilor, reclamanții au solicitat restituirea în natură a tronsonului cu nr. administrativ 6, în realitate, în mod eronat, instanța a acordat spațiul de la parter, ce constituie tronsonul cu nr. administrativ 7, spațiu ocupat de o sală de așteptare, sală ghișee, și 3 birouri, în suprafață totală de 97,1 mp, astfel cum rezultă și din concluziile raportului de expertiză ing. H.V., cuprinse în pct. ll pag.

7 din lucrarea de specialitate . Reanalizarea raportului juridic dedus judecății va avea în vedere și înscrisul nou depus în recurs, respectiv decizia nr. 91/ A din 22 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, care nu a rămas însă irevocabilă, în măsura în care aceasta vizează imobilul în litigiu a acestei hotărâri, rezultând că s-a solicitat restituirea în natură a parterului imobilului situat în Târgu Mureș, P-ța Trandafirilor, pricină în care, reclamanții din prezenta cauză, au calitatea de intervenienți în dosarul nr. 950.1/43/2006.

Cu prilejul rejudecării vor fi analizate toate criticile invocate și se va stabili îndreptățirea reclamanților la despăgubirile acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum s-a stabilit prin decizia de casare pronunțată de Înaltei Curți de Casație și Justiție. Concluzionând, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (2) și (4 ) C. proc. civ. și va admite recursurile declarate, va casa decizia nr. 106/ A din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții P.M. Târgu Mureș și SC C.N.T.A.R.T. SA împotriva deciziei nr. 106/ A din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.