ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 894/2010

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mureș la data de 14 septembrie 2001, reclamanții T.A., S.C., B.S.,

B.M. și B.M. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Reghin, solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună restituirea în

natură a imobilelor solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001, prin notificările

comunicate pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc R.S., în Dosarele

execuționale nr. 11, 12, 13 din 13 mai 2001.

Într-un prim ciclu

procesual, finalizat prin Decizia nr. 2183 din 26 martie 2003 a Înaltei Curție de Casație și Justiție, cauza a fost trimisă spre rejudecare cu motivarea că

instanțele nu s-au preocupat de identiifcarea terenului la momentul deposedării

și nici de situația juridică a terenului prin individualizarea acestuia printre

terenurile deținute de pârâtă.

În fond după casare,

prin sentința civilă nr. 139 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Mureș a admis

contestația formulată de reclamanții T.A., decedat, și continuată de moștenitorii

T.I. și T.R., B.S., decedat, și continuată de moștenitorii B.M., P.M. și M.A.,

B.M., B.M., S.C.M., reprezentați prin mandatar T.R., în contradictoriu cu

pârâta SC C. SA Reghim și a obligat pârâta la restituirea în natură, în

favoarea reclamanților, a terenului în suprafață de 7.299 mp, înscris în

prezent în C.F. Suseni.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că imobilul în discuție a fost preluat de la autorul

reclamanților, de către Statul Român, fără titlu și fără plata vreunei

despăgubiri, titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei, în baza H.G. nr. 834/1991,

viza terenul necesar desfășurării activității societății comerciale

beneficiare, pârâta în prezenta cauză, iar în prezent terenul este dezafectat

și SC C. SA și-a încetat activitatea în aceste puncte de lucru.

Împotriva menționatei

sentințe a formulat apel, în termen legal, pârâta SC C. SA Reghin, învederând

instanței împrejurarea că reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de

proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991 și că, astfel, aceștia

tind să beneficieze de măsuri reparatorii atât în temeiul Legii nr. 18/1991,

cât și în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate emis în temeiul H.G. nr. 834/1991 este valabil,

apelanta plătind contravaloarea terenurilor care au făcut obiectul

privatizării.

Prin Decizia civilă nr.

39/ A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de pârâta SC C. SA Reghin.

În motivarea acestei

soluții, instanța de apel, verificând susținerile pârâtei și examinând

documentele ce însoțesc titlurile de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991,

a constatat că au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 acele terenuri care au

aparținut antecesorilor reclamanților și care, la data apariției acestei legi,

nu erau afectate de activitatea pârâtei. Obiectul prezentei acțiuni are în

vedere doar terenul situat în perimetrul societății comerciale pârâte, teren care,

la momentul apariției Legii nr. 18/1991, nu se afla în patrimoniul C.A.P., ci

în posesia unei societăți comerciale de stat la acea dată.

În întâmpinare

reclamanții, prin mandatar, au arătat că le-a fost reconstituit dreptul de

proprietate numai pentru terenuri intravilane aferente construcțiilor. Aceste

susțineri s-au dovedit a fi neîntemeiate întrucât, potrivit titlurilor de

proprietate aflate la dosar, reconstituirea s-a făcut atât pentru teren

intravilan, cât și extravilan, în funcție de întinderea dreptului fiecărui

reclamant sau moștenitor. Aceste aspecte nu au avut însă relevanță în

soluționarea prezentei cauze întrucât terenul deținut de societatea comercială

pârâtă nu se afla în patrimoniul fostului C.A.P. la data apariției Legii nr. 18/1991.

Nu în ultimul rând,

instanța de apel a subliniat că apelanta avea dreptul, dar și obligația,

potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ., să dovedească aspectele relevante

prin memoriul de apel în măsura în care era în posesia altor înscrisuri decât

cele solicitate de instanță în conformitate cu art. 129 C. proc. civ.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă

SC C. SA Reghin

, solicitând

admiterea recursului și modificarea sentinței atacate pentru motive de nelegalitate

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că instanța de apel, în mod greșit a respins apelul,

deoarece acest teren nu poate fi restituit în natură foștilor proprietari căci

a fost atribuit legal altei persoane, deci societății recurente, ca persoană

juridică, iar legea nu distinge între persoanele fizice și cele juridice,

astfel încât proprietatea acestor terenuri a fost dobândită prin efectul Legii nr.

15/1990 si H.G. nr. 834/1991. Art. 20 din Legea nr. 15/1990 menționează că

bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora, în

temeiul acestui text fiind adoptată H.G. nr. 834/1991 care prevede că, pentru

terenurile deținute în patrimoniu, se dobândește dreptul de proprietate de

către societățile de stat care îl dețin.

De asemenea,

consideră că sunt aplicabile dispozițiile cu caracter de excepție ale art. 11

alin. (2)

1

din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora

"Terenurile

revin de drept

proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (…) dacă

acestea nu au fost atribuite legal altor persoane".

Instanța a reținut că

terenul care face obiectul prezentului litigiu, la

momentul apariției Legii 18/1991, nu se afla în patrimoniul C.A.P., ci

în posesia unei

societăți comerciale de stat la aceea dată și care

desfășura o activitate economică și îndeplinea condițiile legale de atribuire a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, motiv

pentru care s-a eliberat certificatul respectiv în baza H.G. nr. 834/2001.

Se mai învederează

iarăși împrejurarea că reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de

proprietate asupra terenului, tinzând astfel să beneficieze de măsuri

reparatorii, atât în temeiul Legii nr. 18/1991,

cât și în temeiul Legii nr. 10/2001, deci să

beneficieze de o dublă

reparație.

Această situație se

impune a fi clarificată de către instanță, însă, în baza probatoriului

administrat, instanța nu a stabilit cu exactitate că reclamanții-intimați nu ar

fi beneficiat și de prevederile Legii nr. 18/1991, sens în care este de reținut

și atitudinea reclamanților-intimați, cărora instanța le-a solicitat

să depună în copie

titlurile

de proprietate,

pentru a verifica dacă li s-a reconstituit

dreptul de proprietate numai

pentru terenul intravilan aferent caselor, anexelor, curților si grădinilor.

Față de refuzul lor, ceea ce a determinat amânări repetate ale cauzei, aceste

titluri și documentele ce le însoțesc au fost comunicate instanței pentru a fi

studiate si a contribui la dezlegarea cauzei, de către Instituția Prefectului

Județul Mureș.

Având

în vedere și succesiunea în timp a actelor normative în materie și a

ambiguității create

în aplicarea acestora de către autoritățile competente, se solicită pronunțarea

unei hotărâri care să interpreteze corect normele juridice în materie.

La data de 29

ianuarie 2010, intimații - reclamanți T.R. și T.I. (în calitate de moștenitori

ai defunctului reclamant T.A.), B.M., P.M. și M.A. (în calitate de moștenitoare

ai defunctului reclamant B.S.) și S.C.M., prin mandatar T.R., au formulat

întâmpinare în baza art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care au solicitat

respingerea recursului declarat de pârâta SC C. SA Reghin ca fiind nefondat și

menținerea Deciziei civile nr. 39/ A din 18 martie 2009 a Curșii de Apel Târgu Mureș și a sentinței civile nr. 139 din 23 ianuarie 2008 pronunțată de

Tribunalul Mureș, ca fiind temeinice și legale.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciat că acesta

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Deși proprietatea

acestor terenuri a fost dobândită prin efectul Legii nr. 15/1990 de către

recurentă, acest fapt nu poate determina de plano respingerea acțiunii în

revendicare definită ca acțiunea prin care se acordă preferință unuia dintre

titlurile de proprietate, în situația în care ambele părți dețin astfel de

titluri.

Comparând cele două

titluri de proprietate invocate de părți, cel rezultând din extrasul de carte

funciară din care rezultă că terenul în litigiu, identificat prin expertiza

topo efectuată în Dosarul nr. 3002/2004 al Tribunalului Mureș, a aparținut

antecesorilor reclamanților și titlul de proprietate al societății pârâte,

întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991, instanțele au

acordat preferință titlului reclamanților cu motivarea că terenul este liber și

nu mai este necesar desfășurării activității societății pârâte, fiind

dezafectate punctele de lucru de pe aceste terenuri, aspect necontestat de

către pârâtă.

În acest context,

Înalta Curte apreciază că s-a făcut o corectă aplicare a art. 29 (fostul art. 27)

al Legii nr. 10/2001, republicată, astfel cum trebuie interpretat în raport de Decizia

Curții Constituționale nr. 830/2008, în sensul că, pentru imobilele preluate

fără titlu valabil în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, astfel

cum este cazul în speță, persoanele îndreptățite au dreptul la restituirea în

natură a imobilelor, nu doar la măsuri reparatorii prin echivalent.

Astfel fiind, nu pot

fi primite apărările recurentei în sensul că sunt aplicabile dispozițiile cu

caracter de excepție ale art. 11 alin (2)

1

din Legea nr. 18/1991,

căci reclamanții au investiti instanța în scopul obținerii de măsurile

reparatorii conform Legii nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost judecată cauza.

Instanța a constatat că terenul care face obiectul prezentului litigiu, la

momentul apariției Legii nr. 18/1991, nu se afla

în patrimoniul C.A.P., ci în posesia unei

societăți comerciale de stat

la aceea dată, ceea ce face inaplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 18/1991.

În ceea ce privește

criticile referitoare la o dublă despăgubire prin restituirea acelorași

terenuri și în temeiul Legii nr. 18/1991,

având

în vedere succesiunea în timp a actelor normative în materie și

ambiguitatea

creată în aplicarea acestora de către autoritățile competente, recurenta a

solicitat pronunțarea unei hotărâri care să interpreteze corect normele

juridice în materie.

Înalta Curte constată

că, în raport de probele administrate, instanța de apel a apreciat că au făcut

obiectul Legii nr. 18/1991 acele terenuri care au aparținut antecesorilor

reclamanților și care, la data apariției acestei legi, nu erau afectate de

activitatea pârâtei; obiectul prezentei acțiuni are în vedere doar terenul situat

în perimetrul societății comerciale pârâte, teren care, la momentul apariției

Legii nr. 18/1991, nu se afla în patrimoniul C.A.P., ci în posesia unei

societăți comerciale de stat la acea dată.

Cu privire la acest

aspect, care ține de modul de interpretare al probelor, nu se poate reveni, în

absența unui motiv de recurs care să permită reinterpretarea probelor în

această cale de atac.

Prin urmare,

constatându-se ca nedovedită suprapunerea terenurilor ocupate de pârâtă cu cele

pentru care au fost emise titluri în temeiul Legii nr. 18/1991, Înalta Curte

apreciază că obiectul prezentei cauze nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991,

astfel încât nu s-a dovedit de către recurentă existența unei duble

despăgubiri.

În motivarea în drept

a recursului au fost invocate și motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7

și 8 C. proc. civ., însă, din dezvoltarea recursului, nu reies argumente în

susținerea acestor motive, astfel încât ele nu pot fi analizate.

Pentru aceste

considerente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de apelanta - pârâtă SC C. SA Reghin, împotriva Deciziei

nr. 39/ A din 18 martie 2009 a Curții de Apel Tîrgu Mureș, secția civilă, în

contradictoriu cu intimații - reclamanți

B.M., B.M., M.A., P.M., S.C.M., T.I. și T.R.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 12 februarie 2010.