ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2183/2003

La ordine pronunțarea în recursul declarat de reclamanții T.A., T.R., B.S., B.M.și B.M.împotriva deciziei civile nr. 23/A din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 1 aprilie 2003 care face parte integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 14 aprilie 2003, 5 mai 2003, 12 mai 2003, 16 mai 2003 și apoi la 26 mai 2003. C U R T E A Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 septembrie 2001 reclamanții T.A., S.C., B.S., B.M.și B.M.au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C.”C.” SA Reghin, în baza Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilelor indicate în notificarea către pârâtă cu nr. 11, 12, 13 din 31 mai 2001. Imobilele solicitate se află în comuna Suseni și se compun din teren intravilan de 7299 m.p.

înscris în cartea funciară 642/III numerele topografice 476/1/1; 264/1; 260/1; 262/1; 263/1 și dezmembrat sub numerele topografice 476/1, CF 642; nr.top. 264, CF 118; numerele topografice 260 – 263, CF 718/I. Acțiunea a fost introdusă la instanță pentru lipsa răspunsului motivat al pârâtei care le-a comunicat reclamanților că cererea nu se încadrează în prevederile Legii 10/2001. S-a mai arătat în motivarea acțiunii că preluarea în proprietatea statului a fost făcută fără titlu legal vechii proprietari nefiind despăgubiți și că terenul în prezent este liber de construcții. Tribunalul Mureș prin sentința civilă nr. 51/23 ianuarie 2002 a respins acțiunea. S-a reținut în motivarea soluției că terenul a fost dobândit de pârâtă în baza Legii 15/1990 – fapt ce rezultă din cartea funciară și necontestat de reclamanți.

Terenul a fost intabulat în baza unui certificat de atestare de proprietate emis în temeiul H.G. 834/1991 și în baza Legii 15/1990 conform cărora terenurile aferente fostelor unități economice de stat, devin proprietatea societăților înființate. S-a considerat că aparența de drept este în favoarea pârâtei câtă vreme există intabularea și reclamanții au lăsat în nelucrare – urmată de perimare – un proces în care au contestat certificatul de proprietate al pârâtei. Împotriva acestei soluții reclamanții au formulat apel, care, prin decizia 29/A din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respins. S-a reținut în motivarea deciziei că în prezent S.C.pârâtă este integral privatizată și potrivit art. 20 alin. 1 și 2 din Legea 10/2001 restituirea imobilului în natură devine posibilă numai dacă statul sau Regia autonomă, autoritatea publică sau locală dețin acțiuni cel puțin la nivelul valoric pe care îl reprezintă imobilul revendicat.

Instanța a considerat astfel că solicitându-se numai restituirea în natură, nu se poate discuta asupra modului în care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Nu s-a reținut preluarea abuzivă în raport de temeiul titlului de proprietate al pârâtei. S-a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, persoanele îndreptățite având dreptul doar la măsuri reparatorii și putându-se adresa în acest scop instanței publice implicate, Autoritatea pentru privatizarea și administrarea proprietăților statului. Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat recurs. S-a criticat soluția pentru că instanțele au dat o interpretare greșită dispozițiilor legale și s-au preocupat numai de modul în care au fost preluate terenurile de către pârâta S.C.”C.” SA Reghin și nu de modul în care autoarea pârâtei, TCM Mureș, Șantierul 4 Reghin a preluat terenul.

Nu s-a observat că TCM Mureș a cumpărat de la CAP Luieriu numai o instalație de sortare nu și terenul. Neavând deci titlu asupra terenului, nu-l putea transmite legal iar articolul 27 din Legea 10/2001 nu se aplică în cauză, el referindu-se numai la cazul imobilelor preluate cu titlu valabil și care au fost privatizate. Recursul este întemeiat și urmează a fi admis. Soluțiile instanței sunt nelegale pentru următoarele considerente: Reclamanții, prin acțiunea introductivă de instanță, au revendicat în natură mai multe terenuri cu privire la care au făcut trimitere la notificările transmise pârâtei și Primăriei Suseni (anexate în copii). Notificările nu aduc precizări cu privire la amplasarea terenurilor ci fac și ele trimitere la numere topografice de carte funciară.

Nici în așa-zisa precizare la acțiune (fila 66 dosar fond) reclamanții nu aduc elemente pentru identificarea terenurilor revendicate – făcând numai o mențiune cu privire la situația prezentă a acestora – ele fiind libere, cu excepția unei suprafețe de 219 m.p. ocupată cu fundația unei clădiri. Se arată că din suprafața totală de 7504 m.p. deținută de societatea pârâtă se revendică numai 7249 m.p. Instanțele nu s-au preocupat de identificarea terenului în raport de documentele invocate de reclamanți în justificarea pretențiilor, la momentul pretinsei deposedări a autorului reclamanților, (de remarcat că în dosar sunt prezente copii de extras de carte funciară emise după anul 1990). Instanțele nu s-au preocupat nici de stabilirea situației actuale a terenului prin individualizarea acestuia printre terenurile deținute de pârâtă.

Reclamanții pretind un teren în suprafață totală de 7249 m.p.; un act de la fila 71 dosar fond prezintă o fișă individuală a imobilului fără adresă compus din grădină, curte și stație de sortare cu suprafețe care însumate dau 7504 m.p.; acte prezentate de pârâtă conțin și ele date diferite cu privire la suprafața de teren deținută de aceasta. Acțiunea de revendicare impune o analiză a existenței sau inexistenței dreptului pretins în raport cu bunul în individualitatea sa. Individualizarea bunului revendicat nefiind făcută, urmează ca instanțele înainte de a se pronunța cu privire la temeinicia cererii de revendicare să completeze probele cu privire la amplasarea și întinderea terenului revendicat pentru a se putea pronunța o soluție legală și temeinică.

Pentru aceste considerente urmează a se casa cele două hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții T.A., T.R., B.S., B.M.și B.M.împotriva deciziei nr. 29/A din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr.51 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Mureș – Secția Civilă și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.