ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2183/2003

La ordine pronunțarea în recursul declarat de reclamanții

T.A., T.R., B.S., B.M.și B.M.împotriva deciziei  civile nr. 23/A    din 16

aprilie 2002   a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 1 aprilie 2003 care face parte

integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 14 aprilie 2003, 5 mai

2003, 12 mai 2003, 16 mai 2003 și apoi la 26 mai 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 14 septembrie 2001 reclamanții T.A., S.C., B.S., B.M.și B.M.au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C.”C.” SA Reghin, în baza Legii

10/2001, restituirea în natură a imobilelor indicate în notificarea către

pârâtă cu nr. 11, 12, 13 din 31 mai 2001.

Imobilele

solicitate se află în comuna Suseni și se compun din teren intravilan de 7299

m.p. înscris în cartea funciară 642/III numerele topografice 476/1/1; 264/1;

260/1; 262/1; 263/1 și dezmembrat sub numerele topografice 476/1, CF 642;

nr.top. 264, CF 118; numerele topografice 260 – 263, CF 718/I.

Acțiunea a

fost introdusă la instanță pentru lipsa răspunsului motivat al pârâtei care

le-a comunicat reclamanților că cererea nu se încadrează în prevederile Legii

10/2001. S-a mai arătat în motivarea acțiunii că preluarea în proprietatea

statului a fost făcută fără titlu legal vechii proprietari nefiind despăgubiți

și că terenul în prezent este liber de construcții.

Tribunalul

Mureș prin sentința civilă nr. 51/23 ianuarie 2002 a respins acțiunea. S-a

reținut în motivarea soluției că terenul a fost dobândit de pârâtă în baza

Legii 15/1990 – fapt ce rezultă din cartea funciară și necontestat de

reclamanți. Terenul a fost intabulat în baza unui certificat de atestare de

proprietate emis în temeiul H.G. 834/1991 și în baza Legii 15/1990 conform

cărora terenurile aferente fostelor unități economice de stat, devin

proprietatea societăților înființate. S-a considerat că aparența de drept este

în favoarea pârâtei câtă vreme există intabularea și reclamanții au lăsat în

nelucrare – urmată de perimare – un proces în care au contestat certificatul de

proprietate al pârâtei.

Împotriva

acestei soluții reclamanții au formulat apel, care, prin decizia 29/A din 16

aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respins.

S-a reținut în

motivarea deciziei că în prezent S.C.pârâtă este integral privatizată și

potrivit art. 20 alin. 1 și 2 din Legea 10/2001 restituirea imobilului în

natură devine posibilă numai dacă statul sau Regia autonomă, autoritatea

publică sau locală dețin acțiuni cel puțin la nivelul valoric pe care îl

reprezintă imobilul revendicat. Instanța a considerat astfel că solicitându-se

numai restituirea în natură, nu se poate discuta asupra modului în care pârâta

a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Nu s-a reținut preluarea

abuzivă în raport de temeiul titlului de proprietate al pârâtei. S-a considerat

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, persoanele

îndreptățite având dreptul doar la măsuri reparatorii și putându-se adresa în

acest scop instanței publice implicate, Autoritatea pentru privatizarea și

administrarea proprietăților statului.

Împotriva

acestei decizii reclamanții au formulat recurs. S-a criticat soluția pentru că

instanțele au dat o interpretare greșită dispozițiilor legale și s-au preocupat

numai de modul în care au fost preluate terenurile de către pârâta S.C.”C.” SA

Reghin și nu de modul în care autoarea pârâtei, TCM Mureș, Șantierul 4 Reghin a

preluat terenul.

Nu s-a

observat că TCM Mureș a cumpărat de la CAP Luieriu numai o instalație de

sortare nu și terenul. Neavând deci titlu asupra terenului, nu-l putea

transmite legal iar articolul 27 din Legea 10/2001 nu se aplică în cauză, el

referindu-se numai la cazul imobilelor preluate cu titlu valabil și care au

fost privatizate.

Recursul este

întemeiat și urmează a fi admis.

Soluțiile

instanței sunt nelegale pentru următoarele considerente:

Reclamanții,

prin acțiunea introductivă de instanță, au revendicat în natură mai multe

terenuri cu privire la care au făcut trimitere la notificările transmise

pârâtei și Primăriei Suseni (anexate în copii). Notificările nu aduc precizări

cu privire la amplasarea terenurilor ci fac și ele trimitere la numere

topografice de carte funciară.

Nici în

așa-zisa precizare la acțiune (fila 66 dosar fond) reclamanții nu aduc elemente

pentru identificarea terenurilor revendicate – făcând numai o mențiune cu

privire la situația prezentă a acestora – ele fiind libere, cu excepția unei

suprafețe de 219 m.p. ocupată cu fundația unei clădiri.

Se arată că

din suprafața totală de 7504 m.p. deținută de societatea pârâtă se revendică

numai 7249 m.p.

Instanțele nu

s-au preocupat de identificarea terenului în raport de documentele invocate de

reclamanți în justificarea pretențiilor, la momentul pretinsei deposedări a

autorului reclamanților, (de remarcat că în dosar sunt prezente copii de extras

de carte funciară emise după anul 1990). Instanțele nu s-au preocupat nici de

stabilirea situației actuale a terenului prin individualizarea acestuia printre

terenurile deținute de pârâtă.

Reclamanții

pretind un teren în suprafață totală de 7249 m.p.; un act de la fila 71 dosar

fond prezintă o fișă individuală a imobilului fără adresă compus din grădină,

curte și stație de sortare cu suprafețe care însumate dau 7504 m.p.; acte

prezentate de pârâtă conțin și ele date diferite cu privire la suprafața de

teren deținută de aceasta.

Acțiunea de

revendicare impune o analiză a existenței sau inexistenței dreptului pretins în

raport cu bunul în individualitatea sa. Individualizarea bunului revendicat

nefiind făcută, urmează ca instanțele înainte de a se pronunța cu privire la

temeinicia cererii de revendicare să completeze probele cu privire la

amplasarea și întinderea terenului revendicat pentru a se putea pronunța o

soluție legală și temeinică.

Pentru aceste

considerente urmează a se casa cele două hotărâri și a se trimite cauza spre

rejudecare Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanții T.A., T.R., B.S., B.M.și B.M.împotriva

deciziei nr. 29/A din 16 aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția

civilă.

Casează

decizia recurată, precum și sentința civilă nr.51 din 23 ianuarie 2002 a

Tribunalului Mureș – Secția Civilă și trimite cauza spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  26 mai  2003.