ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2511/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Adresându-se Tribunalului Mureș, la 10 decembrie 2001, reclamanții S.L.(M.) și M.I.E.(E.) au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, decizia nr. 13 din 5 noiembrie 2001 emisă de R.A.G.C.L. Reghin. Reclamanții au cerut, prin acțiune, modificarea deciziei menționate în sensul admiterii cererii de restituire în natură a celor trei apartamente ce alcătuiesc imobilul (construcție) situat în Reghin. Pentru grădina în suprafață de 1088 mp și pentru anexele gospodărești de la aceeași adresă, reclamanții au cerut despăgubiri. În cuprinsul acțiunii (contestației) s-a arătat că cele trei apartamente au fost preluate, în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 223/1974, iar grădina casei și anexele gospodărești au fost preluate, tot în mod abuziv, prin expropriere, conform Decretului nr. 189/1977.

Prin decizia nr. 13/2001 emisă de R.A.G.C.L. Reghin s-a dispus: - respingerea cererii de restituire în natură a celor trei apartamente, cu motivarea că foștii proprietari au primit despăgubiri; - respingerea cererii de restituire în natură a grădinii și anexelor gospodărești; - s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cele trei apartamente, precum și pentru grădină și anexele gospodărești, teren pe care s-a construit o parte dintr-un ansamblu de locuințe. La data de 5 aprilie 2002, reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au chemat în judecată și pe pârâții S.A. și S.M., T.M. și T.A.G., H.V. și H.M. solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 85/1997, nr. 768/2001 și respectiv nr. 662/2001, prin care acești pârâți au dobândit apartamentele.

Reclamanții au susținut că cele trei contracte au fost încheiate cu rea credință și cu încălcarea legii atât de către vânzător cât și de către cumpărători. Soluționând litigiul, Tribunalul Mureș, secția civilă, prin sentința nr. 385 din 6 septembrie 2002, a respins acțiunea (contestația) formulată de reclamanți. Curtea de Apel Tg. Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 22/A din 11 martie 2003, a respins apelul declarat de cei doi reclamanți împotriva sentinței civile nr. 385 din 6 septembrie 2002 a Tribunalului Mureș. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 6749 din 2 decembrie 2004, a admis recursul declarat de cei doi reclamanți și a casat decizia civilă nr. 22 A/2003 a Curții de Apel Tg.

Mureș, trimițând cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelului. în considerentele deciziei, Înalta Curte a motivat că se impune completarea probelor pentru a se putea hotărî asupra tuturor capetelor acțiunii formulate de reclamanți. Rejudecând procesul, Curtea de Apel Tg. Mureș, prin decizia civilă nr. 35/A din 13 martie 2007, a admis apelul declarat de cei doi reclamanți și a schimbat în tot sentința civilă nr. 385 din 6 septembrie 2002 a Tribunalului Mureș în sensul următor: - a admis acțiunea formulată de reclamanți; - a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 662 din 12 iunie 2001 încheiat de pârâta R.A.G.C.L. Reghin cu pârâții H.V. și H.M.; - a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 768 din 16 mai 2001 încheiat de pârâta R.A.G.C.L.

Reghin cu pârâții T.M. și T.A.; - a dispus restituirea în natură către reclamanți a apartamentelor nr. 1 și 2 „indicate anterior"; - a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului aferent imobilului (cu datele de carte funciară) în suprafață totală de 1350 mp; a dispus acordarea în favoarea reclamanților a despăgubirilor aferente pentru apartamentul nr. 3, parțial vândut pârâților S.A. și S.M., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 85 din 24 martie 1997; - a dispus acordarea despăgubirilor (către reclamanți) pentru suprafața de 852 mp teren nerestituit în natură; - despăgubirile vor consta în diferența dintre sumele încasate, actualizate și valoarea actuală a imobilului (teren și apartamentul nerestituit), conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că imobilul (teren și construcție) a fost proprietatea reclamanților, de la care a fost preluat în mod abuziv, așa încât reclamanții sunt persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură pentru două apartamente și pentru o parte a terenului și în măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil a cărei restituire în natură nu este posibilă. Cu privire la spațiile comerciale existente la parterul construcției s-a dispus restituirea în natură prin deciziile nr. 72 din 8 iulie 2004, nr. 72/1 din 10 martie 2005 și nr. 72/2 din 7 iulie 2005 emise de pârâta R.A.G.C.L. Reghin. împotriva deciziei civile nr. 35/A/2007 a Curții de Apel Tg.

Mureș au declarat recurs reclamanții S.L.M. și M.I.E.E., pârâta R.A.G.C.L. Reghin, pârâții H.V. și H.M. și pârâții T.M. și T.A. Reclamanții au susținut, prin recursul declarat, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece: - instanța trebuia să dispună restituirea în natură și a suprafeței de 852 mp teren liber de construcții; - trebuia restituit în natură și spațiul comercial cu nr. 5 aflat la parterul construcției; - în mod inechitabil au fost obligați la restituirea unor sume de bani pe care nu le-au încasat; - instanța trebuia să oblige pârâții la plata tuturor cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile pentru expertize. Pârâta R.A.G.C.L. Reghin a invocat, prin recursul declarat, dispozițiile art. 304 pct. 3, 7 și 9 C. proc.

civ., susținând, în esență, că: - trebuia stabilită, printr-o expertiză tehnică, valoarea celor trei apartamente aflate în litigiu și în funcție de valoarea stabilită se putea decide dacă judecata în primă instanță revenea judecătoriei sau tribunalului; - nu s-a stabilit cu certitudine dacă reclamanții au încasat vreo despăgubire pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv; - în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 2 deținut de pârâții S. în locul apartamentului nr. 3 deținut de pârâții T.; - apartamentele nr. 1 și 3 ale construcției au fost vândute pârâților H. și respectiv pârâților T. cu respectarea prevederilor legale, așa încât, în mod greșit, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru aceste apartamente; - în mod nelegal, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 1350 mp teren, deoarece o parte a acestui teren constituie un gang intrare, iar o altă parte constituie domeniu public al municipiului.

Pârâții H.V. și H.M. și T.M. și T.A., prin motive de recurs, formulate în mod identic, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 3, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, următoarele: - numai după stabilirea valorii celor trei apartamente aflate în litigiu, instanța era în măsură să hotărască dacă judecata în primă instanță revenea judecătoriei sau tribunalului; - nu s-a stabilit dacă reclamanții au încasat sau nu vreo sumă de bani pentru apartamente și pentru teren; - au efectuat investiții la apartament și suma respectivă trebuie să le fie restituită; - nu poate fi pusă la îndoială buna lor credință la data cumpărării apartamentelor, așa că trebuia respinsă cererea de constatare a nulității celor două contracte de vânzare-cumpărare.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit prevederilor acestei legi, imobilele preluate în mod abuziv se restituie, de regulă în natură, iar dacă această restituire nu este posibilă, persoanei îndreptățite i se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent art. 1, art. 7 și art. 9. Prevederile Legii nr. 10/2001 au fost corect aplicate de instanța de apel. Imobilele, teren și construcții, menționate în cererea de chemare în judecată, așa cum a fost ulterior precizată, au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică în construcții (filele 111 - 134) și prin raportul de expertiză specialitatea topografie (filele 212-216).

Din aceste expertize rezultă că suprafața de teren de 852 mp, menționată în recursul formulat de reclamanți, nu este liberă, în înțelesul Legii nr. 10/2001, fiind necesară în vederea bunei utilizări a unui bloc de locuințe situat în imediata vecinătate, așa încât nu poate fi restituită în natură. Spațiile comerciale aflate la parterul construcției și terenurile aferente au fost restituite reclamantului prin deciziile nr. 72 din 8 iulie 2004, nr. 72/1 din 10 martie 2005 și nr. 72/2 din 7 iulie 2005 emise de R.A.G.C.L. Reghin (filele 37-40, 44-46 și 49-51). Aceste decizii au fost puse în executare, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de părți (fila 41). Ca atare, nu are suport probator solicitarea reclamanților recurenți de a li se restitui în natură încă un spațiu comercial.

Dacă persoanele îndreptățite au primit anterior despăgubiri, ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată, actualizată și valoarea actuală a imobilului. Cu prilejul plății despăgubirilor calculate conform Legii nr. 10/2001 va fi făcută, în mod obligatoriu, desocotirea cuvenită și în situația în care se va stabili că reclamanții nu au încasat anterior nici o sumă de bani, vor primi echivalentul valorii actuale a imobilului. Ca atare, instanța de apel nu a obligat reclamanții să restituie sume de bani pe care nu le-au încasat. Nu este întemeiată nici critica formulată de reclamanții recurenți în legătură cu cheltuielile de judecată, deoarece instanța de apel a obligat pârâții la cheltuieli de judecată, cuantumul acestor cheltuieli fiind, însă, stabilit proporțional cu admiterea doar în parte a acțiunii.

Prin recursurile declarate de pârâți a fost criticată decizia instanței de recurs privitor la competența de soluționare, în primă instanță, a litigiului. Această critică nu poate fi primită. întrucât Legea nr. 10/2001 nu prevede norme de competență diferite, atât cererea de restituire în natură a imobilului preluat în mod abuziv de stat cât și cererea de constatare a nulității contractelor prin care bunul a fost vândut chiriașilor, care trebuie soluționate împreună, sunt de competența tribunalului la care se referă art. 24 din lege (art. 26 în urma modificărilor adoptate prin Legea nr. 247/2005). Din examinarea considerentelor și dispozitivului hotărârii instanței de apel rezultă că a fost constatată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare prin care pârâții H.M.

și V. au cumpărat apartamentul numerotat cu 1, iar pârâții T.A. Geta și Marin au cumpărat apartamentul numerotat cu 3 și că instanța a dispus restituirea în natură către reclamanți a acestor două apartamente. Dintr-o eroare materială, în dispozitivul deciziei, au fost menționate greșit numerele apartamentelor cumpărate de pârâții T. și de pârâții S. Această eroare poate fi îndreptată de instanță, conform art. 281 C. proc. civ., din oficiu sau la cererea părților, așa încât nu constituie un motiv de nelegalitate care să atragă modificarea sau casarea hotărârii. Suprafața de teren de 1350 mp a fost, în mod corect, restituită reclamanților în natură, stabilindu-se, prin expertizele tehnice, că este liberă de construcții și neafectată de detalii de sistematizare.

Apartamentele nr. 1 și nr. 3 au fost vândute pârâților H. și respectiv pârâților T. cu încălcarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, părțile cunoscând, la data încheierii contractelor, că nu au fost respectate toate prevederile legii. Cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în anul 2001, în intervalul de timp în care persoanele care se considerau îndreptățite puteau comunica notificări prin care să ceară restituirea în natură a imobilelor. Procedând în acest mod, părțile nu au acționat cu bună credință, instanța hotărând, în mod corect, că cele două contracte de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută. Chiriașii, inclusiv cei care au cumpărat apartamentele preluate de stat în mod abuziv, au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.

în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare. În prezentul litigiu, pârâții H. și T. au susținut, prin recursurile declarate, că au făcut investiții la apartamentele cumpărate, dar nu au formulat cereri de despăgubire și în consecință, pentru efectuarea respectivelor investiții, nu pot solicita modificarea sau casarea deciziei recurate. Pârâții, prin recursurile declarate, au mai susținut că instanța nu a stabilit, cu certitudine, dacă reclamanții au încasat vreo sumă de bani pentru apartamentele preluate de stat și pentru terenul care nu se restituie în natură. Acestor susțineri li s-a răspuns cu prilejul examinării, mai sus, a recursului declarat de reclamanți.

Considerentele expuse conduc la concluzia că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a legii și că nu a fost încălcată competența altei instanțe. De asemenea, decizia cuprinde motivele pe care se sprijină, motive care nu sunt contradictorii. Nefiind întemeiate, recursurile exercitate în cauză urmează să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanții S.L.M. și M.I.E.E. și de pârâții T.M., T.A.; H.V. și H.M. precum și de R.A.G.C.L. împotriva deciziei nr. 35 A din 13 martie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2008.