ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3373/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3373/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
cererii de revizuire de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia
civilă nr. 1470/2012 din 6 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru
conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul
declarat de reclamantul J.R. împotriva sentinței civile nr. 2079/ LM din 05
octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 7188/97/2010.
Împotriva
acestei decizii J.R. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile
art. 322 pct. 7, art. 323 alin. (1), art. 327 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea
de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin
decizia civilă nr. 4734/2012 din 26 noiembrie 2012, în baza art.158 coroborat
cu art. 323 alin. (2) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a
cererii de revizuire formulată de revizuentul J.R., în favoarea Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția civilă.
Cauza
a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a
civilă, sub nr. 409/57/2012.
In
susținerea cererii de revizuire, revizuentul J.R. a arătat, în esență, că din
practica judiciară a Curții de Apel Alba Iulia, pentru același obiect al
pricinii, prin decizia nr.594 din 20102 instanța de recurs a admis recursul
declarat de Codarcea Sabin, în timp ce prin decizia nr. 1470/2012 instanța de
recurs i-a respins recursul.
Revizuentul
precizează că motivarea instanței în cazul deciziei nr.594/2010 este identică
cu motivarea formulată de către J.R. atât în acțiune cât și în recurs.
Pe
fondul cauzei, susține revizuentul, din actele doveditoare depuse la dosarul
cauzei cât și din prevederile legislative invocate în acțiune și recurs,
rezultă în mod clar faptul că perioada de 3 ani școală profesională reprezintă
vechime în muncă și conform contractului cadru de ucenicie a fost angajat la
CFR - Secția CT4 Simeria, beneficiind astfel de vechime neîntreruptă și
continuitate în muncă.
Pentru
aceste motive revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 1470/2012 din 06
aprilie 2012, emiterea unei noi decizii prin care să se dispună admiterea
recursului declarat de J.R. și modificarea sentinței civile nr. 2079/LM/2011 în
sensul admiterii acțiunii formulate, potrivit cu precizările din capetele de
cerere.
Prin
întâmpinarea depusă la dosar intimata Casa Județeană de Pensii Hunedoara a
solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
Cererea
de revizuire este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor
expune:
Revizuirea
fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează
sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât
în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit
art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în
instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o
instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile
enumerate la punctele 1-9.
În
speță cererea a fost întemeiată pe punctul 7 care vizează situația când există
hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în
una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Pentru
a fi aplicabile aceste dispoziții, este necesar ca hotărârile să conțină
elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat și anume identitatea
de părți, de obiect și de cauză și de asemenea, a fi pronunțate în dosare
diferite.
Prin
această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în
care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se
existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale
căror dispoziții nu se pot concilia.
În
speță, se constată neîndeplinirea cerinței identității de părți situație în
care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul
invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate.
Astfel,
în ce privește condiția identității părți, se reține că decizia nr. 1470/2012
din 06 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, solicitată a fi revizuită
menționează în calitate de recurent reclamant pe J.R. și intimată pârâtă Casa
Județeană de Pensii Hunedoara, pe când în decizia nr. 594/2010, a Curții de
Apel Alba Iulia, în raport de care se solicită revizuirea, se menționează în
calitate de recurent reclamant C.S., iar intimată pârâtă Casa Județeană de
Pensii Hunedoara.
Pe
cale de consecință, în raport de obiectul litigiilor, instanța de recurs, a
pronunțat soluții, care în opinia revizuentului, sunt contrare, însă este de
observat că pricinile nu privesc aceleași părți.
Astfel,
se constată că nu este îndeplinită cerința identității de părți situație în
care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul
invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate.
În
consecință, Înalta Curte apreciază cererea de revizuire formulată de
revizuentul J.R. ca nefondată urmând a o respinge, nefiind întrunite cerințele
art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge
cererea de revizuire formulată de revizuentul J.R. împotriva deciziei civile
nr. 1470/2012 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.