ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3373/2013

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1470/2012 din 6 aprilie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul J.R. împotriva sentinței civile nr. 2079/ LM din 05 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 7188/97/2010. Împotriva acestei decizii J.R. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7, art. 323 alin. (1), art. 327 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 4734/2012 din 26 noiembrie 2012, în baza art.158 coroborat cu art. 323 alin. (2) C. proc.

civ. a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul J.R., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. 409/57/2012. In susținerea cererii de revizuire, revizuentul J.R. a arătat, în esență, că din practica judiciară a Curții de Apel Alba Iulia, pentru același obiect al pricinii, prin decizia nr.594 din 20102 instanța de recurs a admis recursul declarat de Codarcea Sabin, în timp ce prin decizia nr. 1470/2012 instanța de recurs i-a respins recursul. Revizuentul precizează că motivarea instanței în cazul deciziei nr.594/2010 este identică cu motivarea formulată de către J.R.

atât în acțiune cât și în recurs. Pe fondul cauzei, susține revizuentul, din actele doveditoare depuse la dosarul cauzei cât și din prevederile legislative invocate în acțiune și recurs, rezultă în mod clar faptul că perioada de 3 ani școală profesională reprezintă vechime în muncă și conform contractului cadru de ucenicie a fost angajat la CFR - Secția CT4 Simeria, beneficiind astfel de vechime neîntreruptă și continuitate în muncă. Pentru aceste motive revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 1470/2012 din 06 aprilie 2012, emiterea unei noi decizii prin care să se dispună admiterea recursului declarat de J.R. și modificarea sentinței civile nr. 2079/LM/2011 în sensul admiterii acțiunii formulate, potrivit cu precizările din capetele de cerere.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Casa Județeană de Pensii Hunedoara a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă. Cererea de revizuire este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la punctele 1-9.

În speță cererea a fost întemeiată pe punctul 7 care vizează situația când există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții, este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat și anume identitatea de părți, de obiect și de cauză și de asemenea, a fi pronunțate în dosare diferite. Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot concilia.

În speță, se constată neîndeplinirea cerinței identității de părți situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate. Astfel, în ce privește condiția identității părți, se reține că decizia nr. 1470/2012 din 06 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, solicitată a fi revizuită menționează în calitate de recurent reclamant pe J.R. și intimată pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara, pe când în decizia nr. 594/2010, a Curții de Apel Alba Iulia, în raport de care se solicită revizuirea, se menționează în calitate de recurent reclamant C.S., iar intimată pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Pe cale de consecință, în raport de obiectul litigiilor, instanța de recurs, a pronunțat soluții, care în opinia revizuentului, sunt contrare, însă este de observat că pricinile nu privesc aceleași părți. Astfel, se constată că nu este îndeplinită cerința identității de părți situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate. În consecință, Înalta Curte apreciază cererea de revizuire formulată de revizuentul J.R. ca nefondată urmând a o respinge, nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul J.R. împotriva deciziei civile nr. 1470/2012 din 6 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.