ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.03.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5192/2013

HOTĂRÂRE
02.03.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5192/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă formulată de reclamanta

U.T.S.M.C. - Regionala CF Craiova, în numele și pentru membrii săi de sindicat

P.C.V., P.G.M., P.P.F., P.N.G., P.G.V., P.I.M., P.S.D. au chemat în judecată pe

pârâtele CFR SA și CNCF CFR SA - Sucursala centrul regional de exploatare,

întreținere și reparații CF Craiova, solicitând obligarea acestora în solidar

la plata actualizată cu indicele de inflație la data plății efective către

fiecare salariat, membru de sindicat menționat în tabelul nominal anexat a

următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și

2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariului pe luna

decembrie a anului pentru care se acordă în baza prevederilor art. 32 din

Contractele colective de muncă pe anii 2007 - 2008 și 2009 - 2010 prelungite

prin acte adiționale; a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de Paști pe

anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare în

baza prevederilor art. 65 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007 - 2008

prelungit prin acte adiționale; premierea acordată de "Ziua

feroviarilor" pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază la nivelul

clasei I de salarizare, în baza prevederilor art. 65 din Contractul colectiv de

muncă pe anul 2007 - 2008 prelungit prin acte adiționale și contravaloarea

tichetelor de masă neeliberate din luna februarie 2009 în echivalentul zilelor

lucrătoare prestate de fiecare salariat înmulțit cu 8,72 RON valoarea nominală

a unui tichet de masă, în baza prevederilor art. 1 din Legea nr. 142/1998.

Prin Sentința civilă

nr. 1486 din 16 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă

în parte acțiunea formulată, cu obligarea pârâtei CNCF "CFR" SA

București - Sucursala centrul regional de exploatare, întreținere și reparații

CF Craiova să plătească reclamanților salariul suplimentar, pentru perioada

octombrie 2007 - 2009, echivalent cu salariul de bază pe luna decembrie a anului

pentru care se acordă, în baza prev. art. 32 din Contractele colective de muncă

pe anii 2007 - 2008 și 2009 - 2010, prelungite prin acte adiționale, cu

respingerea celorlalte capete de cerere.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs ambele părți, reclamanta U.T.S.M.C. - regionala CF

Craiova, precum și pârâta CNCF "CFR" SA și Sucursala centrul regional

de exploatare întreținere și reparații CF Craiova, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 552

din 2 martie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis recursul

declarat de pârâta CNCF "CFR" SA - Sucursala centrul regional de

exploatare întreținere și reparații CF Craiova împotriva Sentinței civile nr.

1486 din 16 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea; a modificat

sentința, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantă.

A respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta U.T.S.M.C. - regionala CF Craiova

împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut cu privire la recursul declarat de

reclamantă, următoarele:

Critica ce vizează

modalitatea de soluționare a capetelor de cerere referitoare la plata

ajutorului material pentru Ziua Feroviarului și ajutorul material de Paști

pentru anul 2009, așa după cum bine a reținut și instanța de fond, nu mai

există temei legal pentru acordarea acestor ajutoare materiale.

Potrivit clauzelor

cuprinse în Contractul colectiv de muncă pe anul 2009 - 2010, în anul 2009 nu

se acordă ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun

precum și de Ziua Feroviarului.

Acest contract este

încheiat între patronat și sindicate, reprezintă deci voința părților, potrivit

disp. art. 969 C. civ., așa încât este obligatoriu pentru părțile contractante.

Mai mult, executarea

obligatorie a contractului colectiv de muncă de către părți este reglementată

și prin disp. art. 243 C. muncii.

În atare situație,

indiferent de data înregistrării Contractului colectiv de muncă pe anii 2009 -

2010, atâta timp cât părțile, de comun acord, au prevăzut neacordarea

ajutoarelor materiale amintite anterior, în anul 2009, acestea nu pot fi

acordate, chiar dacă Paștile și Ziua Feroviarului în anul 2009 au avut ca date

19 aprilie 2009, respectiv 23 aprilie 2009.

Clauza cuprinsă în

Contractul colectiv de muncă este clară, ea reglementează neacordarea acestor

ajutoare în anul 2009 și este obligatorie pentru ambele părți.

Cu privire la cea

de-a doua critică, potrivit disp. art. 81 din Contractul colectiv de muncă la

nivel de unitate încheiat pe anii 2009 - 2010, fiecare salariat va primi câte

un tichet de masă conform prevederilor legale.

Legea care

reglementează acordarea acestor tichete este Legea nr. 142/1998, care, prin

disp. art. 1 alin. (2) prevede că "tichetele de masă se acordă în limita

prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru

unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și

cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de

angajatori".

Pe de altă parte,

bugetul de venituri și cheltuieli al CNCF "CFR" SA este stabilit și

aprobat prin hotărâre de guvern, potrivit art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr.

37/2008, însă pârâta, pentru anul 2009 nu a avut buget de venituri și

cheltuieli, aprobat în condițiile legale menționate anterior.

În consecință, așa

cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 14 din 18

februarie 2008, pronunțată în recurs în interesul legii, acordarea tichetelor

de masă nu reprezintă o obligație pentru angajator, ci numai o posibilitate

condiționată de existența bugetelor de venituri și cheltuieli și de resursele

financiare proprii.

Referitor la recursul

declarat de pârâtă, conform art. 32 din Contractul colectiv de muncă pe anii

2007 - 2009 "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic,

după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar

echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului

respectiv. Salariul suplimentar se poate acorda și trimestrial, în baza

hotărârii Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai

sindicatelor. În acest caz, cuantumul anual al salariului suplimentar va fi

echivalent cu un salariu de bază mediu lunar realizat. Din veniturile

realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar

în cadrul fondului de salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii

realizat lunar".

Rezultă, din această

prevedere contractuală, că trebuiesc îndeplinite două condiții pentru a putea

fi acordat salariaților salariul suplimentar, respectiv: existența unei

hotărâri a Consiliului de Administrație, luată cu acordul delegaților aleși ai

sindicatelor și existența de venituri realizate, din care urmează a se

constitui fondul necesar pentru acordarea acestui salariu.

În speță, nu există o

astfel de hotărâre a Consiliului de Administrație, iar bugetul de venituri și

cheltuieli pentru anul 2007 nu a permis constituirea fondurilor necesare pentru

acordarea salariilor suplimentare. Pentru anii 2008 - 2009 nu a fost aprobat

bugetul de venituri și cheltuieli, astfel că nu s-a putut constitui fondul

necesar pentru efectuarea acestor plăți.

Mai mult decât atât,

O.U.G. nr. 81/1997 pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al

13-lea salariu sau a altor sume de această natură, suportate din fondul de

salarii prevede că societățile comerciale cu capital majoritar de stat și care,

potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit

au înregistrat pierderi sau plăți restante față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat, bugetele locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au

dreptul de a plăti, la finele anului premiul anual, al 13-lea salariu sau orice

alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.

Nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 32 din Contractul colectiv de muncă, în mod greșit

prima instanță a admis capătul de cerere privind acordarea salariului

suplimentar.

La data de 4 martie

2013, pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrată cererea de revizuire

formulată de revizuenții P.G.T., P.G.I., P.B.S., P.(S.-L.)C.E., P.C.I.E.,

P.G.I.Z., P.G.G., P.S.I., P.C.V., P.G.M., P.P.F., P.N.G., P.G.V., P.I.M., prin

U.T.S.M.C. - Regionala CF Craiova împotriva Deciziei nr. 552 din data de 2

martie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Revizuenta a invocat

în drept dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a solicitat anularea

deciziei atacate și rejudecând, să se dispună admiterea acțiunii, astfel cum a

fost formulată.

În motivarea cererii,

revizuenții au arătat că hotărârea a cărei revizuire o solicită este contrară

Deciziei nr. 520/2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr.

1264/90/2011, prin care a fost admis în parte recursul reclamantei U.T.S.M.C. -

Regionala CF Craiova, în sensul obligării intimatei-pârâte să plătească

salariaților prima de Paști, de Ziua Feroviarului pe anul 2009, precum și, în

raport de perioada lucrată, contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada

februarie 2009 - 5 iunie 2010; prin hotărârea instanței de fond, intimata a

fost obligată să plătească salariaților salariul suplimentar pentru perioada

octombrie 2007 - 2009, echivalent cu salariul de bază pe luna decembrie a

anului pentru care se acordă 2007 - 2008 și 2009 - 2010.

Astfel, în prezent

există două hotărâri judecătorești definitive, date în aceeași pricină și în

care figurează aceeași pârâtă, între care există contrarietate, fiind

îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuenta a mai

arătat că intimata, în baza a două hotărâri definitive, este pe de o parte

obligată pentru unii salariați să le acorde drepturile salariale solicitate,

iar pe de altă parte, în baza altei hotărâri definitive nu mai are această

obligație chiar dacă este vorba de aceeași situație și îndeplinește aceleași

condiții, în baza acelorași clauze contractuale.

Curtea de Apel

Pitești, prin Decizia nr. 32 din 17 aprilie 2013, a admis excepția

necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 7 mai

2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

iar la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2013, instanța a rămas în

pronunțare asupra excepției tardivității cererii de revizuire, invocată prin

întâmpinare de intimata CNCF CFR SA - Sucursala centrul regional de exploatare,

întreținere și reparații CF Craiova, excepție ce se impune a fi analizată cu

prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu

art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună

și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de

la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de

instanța de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare, pentru hotărârile

prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În cauză, hotărârea

pretins contradictorie și a cărei anulare se solicită - Decizia nr. 552/2012 a

Curții de Apel Pitești a fost pronunțată la data de 2 martie 2012, de instanța

de recurs, după evocarea fondului.

Drept urmare, sunt

aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ.,

termenul de o lună curgând de la pronunțarea hotărârii, respectiv de la data de

2 martie 2012.

Revizuenții și-au

întemeiat calea de atac extraordinară a revizuirii pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și a fost exercitată la data de 4 martie 2013, cu

depășirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de

art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., care se împlinea la data de 2

aprilie 2012.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată

împotriva Deciziei nr. 552 din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă.

Respinge, ca tardivă,

cererea de revizuire formulată de revizuenții P.G.T., P.G.I., P.B.S.,

P.N.G., P.G.V., P.I.M., prin U.T.S.M.C. - Regionala CF Craiova împotriva

Deciziei nr. 552 din data de 2 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4910/2013
salariat, membru de sindicat a următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariului pe luna decembrie a anului pentru care se acordă în baza preveder
ÎCCJ 2013-06-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1119/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2788 din 21 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în
ÎCCJ 2014-04-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1105/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Sentința civilă nr. 3101 din data de 28 martie 2013, Tribunalul Dolj a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâ
ÎCCJ 2014-05-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1562/2014
. 6225 din 6 iunie 2013 privind pe D.C. și SC C.F.R.I. SA, nr. 6224 din 6 iunie 2013 privind pe O.G. și SC C.F.R.I. SA, nr. 6223 din 6 iunie 2013 privind pe R.N. și SC C.F.R.I. SA precum și decizia nr. 5343 din 21 mai 2013 privind pe M.C.M.
ÎCCJ 2014-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2014
iul art. 137 C. proc. civ., o va admite, cu consecința respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea
Sursă