ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4910/2013

Asupra cererii de

revizuire de față, constată următoarele:

La data de 4 martie 2013,

U.T.S.M.C. - Regionala

C.F. Craiova, pentru membrii săi de sindicat: P.I R., P.I.M.M., P.I.N., P.M.N.,

P.A.M., P.D.I., P.G.D.D., P.N.P., P.C.C.M., P.I.L., P.C.A., P.M.M., P.T.A.D., P.Ș.N.

și P.I.D., în contradictoriu cu SC C.N.C.F. "C.F.R." SA și Sucursala

C.R.E.Î.R. C.F. Craiova a solicitiat revizuirea Deciziei civile nr. 551 din 2

martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 1257/90/2011, susținând

că este potrivnică Deciziei nr. 520 din 28 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

În dezvoltarea

motivelor cererii de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct.

7 C. proc. civ. s-au susținut următoarele:

U.T.S.M.C. Regionala

C.F. Craiova, a acționat în numele și pentru membrii de sindicat în vederea

obligării intimatelor SC C.N.C.F. C.F.R. SA și Sucursala C.R.E.Î.R. C.F.

Craiova la plata actualizată cu indicele de inflația la data plății efective

către fiecare salariat, membru de sindicat a următoarelor drepturi salariale:

salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu salariul de

bază de încadrare al salariului pe luna decembrie a anului pentru care se

acordă în baza prevederilor art. 32 din Contractele Colective de Muncă pe anii

2007 - 2008 și 2009 - 2010 prelungite prin acte adiționale; a ajutorului material

cu ocazia sărbătorilor de Paști pe anul 2009 echivalent cu un salariu de bază

la nivelul clasei I de salarizare în baza prevederilor art. 65 din Contractul

Colectiv de Muncă pe anul 2007 - 2008 prelungit prin acte adiționale; premierea

acordată de Ziua Feroviarilor pentru anul 2009 echivalent cu un salariu de bază

la nivelul clasei I de salarizare, în baza prevederilor art. 65 din Contractul

Colectiv de Muncă pe anul 2007 -2008 prelungit prin acte adiționale și

contravaloarea tichetelor de masă neeliberate din luna februarie 2009 în

echivalentul zilelor lucrătoare prestate de fiecare salariat înmulțit cu 8,72

lei valoarea nominală a unui tichet de masă, în baza prevederilor art. 1 din

Legea nr. 142/1998.

Prin Decizia civilă nr.

520/2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 1264/90/2011, a

fost admis în parte recursul U.T.S.M.C. - Regionala C.F. Craiova declarat

împotriva sentinței civile nr. 1492 din 16 decembrie  2011 a Tribunalului

Vâlcea, care a fost modificată în parte în sensul că intimata a fost obligată

să plătească salariaților nominalizați în acțiune și prima de Paște, de Ziua

Feroviarului pe anul 2009 precum și, în raport de perioada lucrată,

contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada februarie 2009 - 05 iunie

2010, prin hotărârea de la fond intimata fiind obligată să plătească

salariaților salariul suplimentar pentru perioada octombrie 2007 - 2009 echivalent

cu salariul de bază pe luna decembrie a anului pentru care se acordă 2007 -

2008 și 2009 -2010.

Prin Decizia nr. 551

din 02 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1257/90/2011, instanța de recurs a

dispus admiterea recursului declarat de SC C.N.C.F. C.F.R. SA - Sucursala C.R.E.Î.R.

C.F. Craiova împotriva sentinței

civile

1485/2011

a Tribunalului Vâlcea și a modificat sentința, iar pe fond a respins acțiunea

formulată de subscrisa U.T.S.M.C. - Regionala C.F. Craiova în numele altor

salariați.

S-a susținut că, așa

fiind, există două hotărâri judecătorești definitive, date în aceeași pricină

și în care figurează aceeași pârâtă între care există contrarietate, fiind

îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Intimata SC C.N.C.F. C.F.R.

SA - Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. Craiova, în baza a două hotărâri definitive,

este, pe de o parte, obligată să acorde drepturile salariale solicitate unor

salariați, iar pe de altă parte în baza altei hotărâri definitive nu mai are

această obligație, față de alți salariați, chiar dacă este vorba de aceeași

situație și chiar dacă acești din urmă salariați îndeplinesc aceleași condiții,

în baza acelorași clauze contractuale.

S-a susținut că revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri, bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C.pr.civ., este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența

unor hotărâri judecătorești definitive, care sa fie potrivnice

(contradictorii); hotărârile judecătorești în cauza sa să fie pronunțate în

dosare diferite; sa existe

tripla

identitate de/părți, obiect si cauza.

S-a mai susținut că în

cauză se poate vorbi și de o încălcare a Directivei Consiliului Uniunii Europene

nr. 2000/78/ CE din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea unui cadru general

pentru egalitatea de tratament în domeniul angajării, potrivit căreia se

produce o discriminare atunci când se aplică reguli diferite la situații

similare.

Astfel, în cazul în

care regulile nu sunt aceleași pentru toți se încalcă și principiul egalității

între cetățeni stabilit prin Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

S-a solicitat

admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei și, în urma rejudecării

cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Cererea de revizuire

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, care,

prin sentința civilă nr. 27 din 10 aprilie 2013, în raport de dispozițiile art.

323 alin. (2) C. proc. civ., și-a declinat competența de soluționare în

favoarea, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din 30 octombrie 2013, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, excepție pe care o va admite și va

respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziție

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de

revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Potrivit dispozițiilor

art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii

lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate

cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea

cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii

să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, se pretinde

că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu hotărârea

pronunțată în altă cauză, prin care drepturile salariale prevăzute în

contractele colective de muncă solicitate au fost acordate altor salariați,

creându-se o situație discriminatorie între salariații SC C.N.C.F. C.F.R. SA -

Sucursala C.R.E.Î.R. C.F. Craiova.

Prin urmare, în

deciziile pretinse a fi contradictorii, părțile nu sunt identice, chiar dacă

există identitate de obiect și cauză astfel că, prin pronunțarea deciziei a

cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul lucrului judecat.

Or, rațiunea

reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în

necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat,

când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același

obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Aplicarea diferită a

dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare poate releva, eventual,

premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanței indicate în cerere,

dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și, în consecință, nu poate fi cenzurată de Înalta Curte, cum nu pot fi

cenzurate în acest cadru procesual nici susținerile privind încălcarea

Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 2000/78/ CE din 27 noiembrie  2000

privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament în

domeniul angajării sau încălcarea principiului egalității între cetățeni

stabilit prin Legea nr. 48/2002.

Astfel fiind, Înalta

Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, o va

respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de U.T.S.M.C. Regionala C.F. Craiova

pentru revizuienții P.I.R., P.I.M.M., P.I.N.A., P.M.N., P.A.M., P.D.I., P.G.D.D.,

P.N.P., P.C.C.M., P.I.L., P.C.A., P.M.M., P.T.A.D., P.S.N. și P.I.D. împotriva Deciziei

nr. 551 din 2 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

în Dosarul nr. 1257/90/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2013.