ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2013 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, S.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC I.R.L.U.C.F.R. SA, revizuirea deciziei civile nr. 7655 din 3 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în Dosarul nr. 24179/63/2012, „raportat la decizii civile pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosare cu același obiect”. Ulterior, la data de 28 octombrie 2013, revizuientul a formulat motivele cererii de revizuire și a precizat că deciziile Curții de Apel la care înțelege să se raporteze, sunt deciziile nr. 6224 din 6 iunie 2013, nr. 6225 din 6 iunie 2013, nr. 6226 din 6 iunie 2013, nr. 6223 din 6 iunie 2013 și nr. 5343 din 21 mai 2013, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, (pe care te-a depus la dosar), despre care a susținut că sunt contradictorii cu decizia a cărei revizuire o solicită.

În esență, revizuientul a susținut că, prin deciziile menționate, Curtea de Apel Craiova a confirmat sentințele pronunțate de Tribunalul Dolj prin care au fost admise acțiunile formulate de alți salariați, având ca obiect obligarea pârâtei SC I.R.L.U.C.F.R. SA de a plăti drepturile salariate prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin actul adițional, în timp ce prin decizia a cărei revizuire o cere, respectiv decizia nr. 7655 din 3 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, acțiunea sa a fost respinsă.

A susținut că instanța Curții de Apel Craiova a pronunțat decizii contradictorii, prin interpretarea diferită a acelorași prevederi ale contractului colectiv de muncă, în unele cazuri fiind admise cererile de plată a drepturilor salariale menționate în timp ce, în cazul său, acțiunea având același obiect a fost respinsă, astfel că nu a fost respectat principiul egalității în drepturi al tuturor cetățenilor, consfințit de Constituție. A solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei criticate, și rejudecarea recursului, în sensul respingerii acestuia, ca nefondat. În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 323 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. Prin decizia nr. 9385 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în temeiul art. 323 alin. (2) raportat la art. 158 alin. (1) C. proc.

civ., și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1511/54/2013 la data de 2 decembrie 2013, fiind fixat termen pentru soluționare la 7 mai 2014. La termenul din 7 mai 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție pe care, analizând-o cu prioritate, în temeiul art. 137 C. proc. civ., o va admite, cu consecința respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire. Astfel, referitor la cauza soluționată definitiv și irevocabil prin decizia nr. 7655 din 3 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 24179/63/2012, a cărei revizuire se solicită, se rețin următoarele: Prin sentința civilă nr. 2999 din 27 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 24179/63/2012, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.M.

în contradictoriu cu pârâta SC I.R.L.U.C.F.R.

SA București și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare al reclamantului din luna decembrie a anului respectiv conform art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin actul adițional, precum și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Crăciun 2009-2010, Paște 2010 și Ziua Feroviarului 2010 echivalent fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare conform art. 71 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar valabil pe anii 2006-2008 prelungit prin act adițional, sume actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective plus dobânda legală aferentă, sumele cuvenite urmând a fi calculate și cu respectarea prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010, A fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența dintre cuantumul sporurilor permanente, calculate în funcție de salariul de bază brut de 700 RON conform prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 și cel efectiv plătit,

pentru perioada 13 decembrie 2009 (în limita termenului de prescripție)-31 decembrie 2010 (data până la care a solicitat reclamantul), precum și diferența dintre ajutorul material pentru recuperarea forței de muncă pe anul 2010 calculată în funcție de salariul de bază brut de 700 RON conform prevederilor art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi valabil pe anii 2008-2010 și cea efectiv plătită, actualizată și cu dobânda legală aferentă. Prin decizia nr. 7655 din 3 septembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 2999 din 27 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 24179/63/2012 de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care a modificat-o, în sensul că a respins acțiunea.

Având în vedere că, prin decizia ce se cere revizuită, a fost pronunțată o soluție nefavorabilă revizulentului (de respingere a acțiunii), în timp ce, prin deciziile nr. 6224, nr. 6225, nr. 6226, nr. 6223, toate din 6 iunie 2013 și, respectiv prin decizia nr. 5343 din 21 mai 2013, în raport de care se solicită revizuirea, Curtea de Apel Craiova a confirmat sentințele pronunțate de Tribunalul Dolj prin care au fost admise acțiunile formulate de alți salariați (R.N., O.G., M.C.M., G.U., D.C.), având același obiect, se constată că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, în ipoteza în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Aplicarea diferită a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanței care le-a pronunțat, dar nu reprezintă un caz de revizuire astfel cum a fost reglementat prin dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Astfel fiind, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, o va respinge, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul S.M. împotriva deciziei nr. 7655 din 3 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 24179/63/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2014.