ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2014/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 272 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă, a fost admisă acțiunea reclamantei A.E., formulată prin mandatar A.I., pârâtul Primarul Mun. Constanța fiind obligat să emită dispoziție motivată cu propunerea de despăgubiri conform legii speciale, pentru construcția situată în mun. Constanța, jud. Constanța, compusă din patru camere și dependințe, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea corespunzătoare a imobilului expropriat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, imobilul menționat a fost expropriat conform Decretului nr. 223/1974 pe numele reclamantei, fiind indicat în Decizia nr. 370 din 18 august 1986 a fostului Consiliu Popular al Jud. Constanța, dispunându-se preluarea construcției, contra cost, ca urmare a formulării cererii de plecare definitivă a acesteia din țară.

Reclamanta și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanța, prin actul de construire din 1967 și procesul verbal de predare-primire din 1967. Instanța de fond a reținut că, prin noțiunea de acte doveditoare în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001 se înțelege orice act juridic translativ de proprietate care atestă calitatea de persoană îndreptățită, titular al bunului preluat sau moștenitorului acestuia, act juridic sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, iar conform art. 22 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența sau după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

În cauză, s-a reținut că operează prezumția instituită prin art. 22 din Legea nr. 10/2001, în sensul că imobilul situat în Constanța, compus din patru camere și dependințe, a fost proprietatea reclamantei și a fost expropriat în baza Decretului nr. 223/1974, act normativ calificat ca fiind abuziv, prezumție care nu a fost răsturnată de pârât. Judecătorul fondului a constatat în continuare că, în speță, nu poate da prevalență principiului restituirii în natură, întrucât din înscrisuri rezultă fără echivoc că imobilul în litigiu a fost înstrăinat fostului chiriaș, în temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995. S-a apreciat astfel că, în mod obiectiv, restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești.

Cum persoana îndreptățită a susținut că a încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat, s-a stabilit ca la determinarea despăgubirilor bănești cuvenite reclamantei să se aibă în vedere suma actualizată încasată la data exproprierii. Prin Decizia 206/ C din 21 septembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, a respins apelul civil declarat de apelantul pârât Primarul Municipiului Constanța, în contradictoriu cu intimata reclamantă A.E., prin procurist A.I., împotriva sentinței civile nr. 272 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în Dosarul nr. 10000/118/2008, ca nefondat. Pentru a pronunta aceasta hotarare au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept; Interpretarea dată de apelantul pârât Deciziei nr. 20 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este parțial conformă dezlegării impuse conform art. 329 alin. (3) C. proc.

civ., întrucât secțiile unite nu au statuat exclusiv asupra situației notificărilor având ca obiect restituirea în natură, ci asupra cazurilor în care procedura administrativă nu este finalizată în termenul prevăzut de lege-motivarea vizând competența instanțelor judecătorești de a intra în cercetarea fondului dreptului pretins atât în contestația clasică împotriva dispoziției de respingere a notificării, cât și în ipoteza nerezolvării notificării. S-a reținut că o astfel de apărare - care nu a fost invocată în fond - este superfluă, câtă vreme apelantul pârât nu contestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită și nu a negat pe tot parcursul procesului că imobilul este supus dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că aplicabilitatea deciziei de îndrumare nu a fost antamată în considerentele hotărârii instanței de fond și că motivele de netemeinicie formulate nu au relevanță sub aspectul dezlegării date situației de fapt, în raport de disp. art. 296 din C. proc. civ., apelul formulat în cauză a fost respins ca nefondat. Împotriva decizii instanței de apel a formulat cerere de recurs la data de 13 octombrie 2009, Primarul Municipiului Constanța, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte: Hotărârea pronunțată în apel este nelegală, în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. S-a facut precizarea expresa ca nu se contestă calitatea reclamantei de persoana îndreptățită, in sensul dispozitiilor legii speciale.

Decizia 20 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție permite abandonarea căii administrativ-jurisdicțională și accesul judiciar direct la instanța pentru cererile de restituire în natură și în caz de tăcere culpabilă abuzivă a deținătorului imobilului. Niciuna din cele doua condiții nu este îndeplinită în cauza pentru ca se pretind despăgubiri, pe de o parte, situație reglementată distinct de Legea nr. 10/2001, cu metodologie proprie, iar nerezolvarea notificării în termenul prescris de lege este imputabilă doar reclamanților, care nu au inteles sa însoțeasca notificarea de actele necesare rezolvării acesteia. Pentru motivele de nelegalitate sustinute, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii ca nefondate, cu cheltuieli de judecata in fond, apel si recurs.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmeaza: Prin sentința civilă nr. 272 din 27 februarie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă, a fost admisă acțiunea reclamantei A.E., formulată prin mandatar A.I., recurentul-pârât Primarul Municipiului Constanța fiind obligat să emită dispoziție motivată cu propunerea de despăgubiri conform legii speciale, pentru construcția situată în mun. Constanța, jud. Constanța, compusă din patru camere și dependințe, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea corespunzătoare a imobilului expropriat. Recurentul-parat a facut precizarea expresa ca nu intelege sa conteste calitatea reclamantei de persoana îndreptățită, in sensul dispozitiilor Legii speciale - Legea nr. 10/2001.

Nu poate fi retinuta critica relativa la interpretarea si aplicarea in cauza a Deciziei nr. 20 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât, asa cum corect s-a retinut in expunerea de motive a hotararii atacate, secțiile unite, nu au statuat exclusiv asupra situației notificărilor având ca obiect restituirea în natură, ci si asupra cazurilor în care procedura administrativă nu a fost finalizată în termenul prevăzut de lege, continutul explicit al acestei decizii referindu-se in mod concret la competența instanțelor judecătorești de a intra în cercetarea fondului dreptului pretins, atât în contestația clasică împotriva dispoziției de respingere a notificării, cât și în ipoteza nerezolvării notificării.

S-a reținut corect că, o astfel de apărare este superfluă, câtă vreme apelantul pârât nu contestă calitatea reclamantei de persoană îndreptățită și nu a negat, pe tot parcursul procesului, că imobilul este supus dispozitiilor exprese ale art. 2 din Legea nr. 10/2001. Pe de alta parte, având în vedere că, prin cererea de recurs, se invoca, alaturi de chestiunile de nelegalitate, prezentate si cercetate in paragrafele anterioare, si motive de netemeinicie pe aspectul atitudinii unitatii detinatoare in raportul sau cu persoana indreptatita, beneficiara a legii speciale de reparatie civila, care exced dispozitiilor art. 304 din C. proc. civ. care reglementeaza cauza recursului, Înalta Curte nu le va cerceta din considerente ce tin de neincadrarea lor in ipotezele concrete prevazute de norma procedurala susmentionata.

Este necesar sa se precizeze, in contextul cauzei pendinte ca, in calea de atac extraordinara a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., care concretizează aspecte de nelegalitate in legătura cu hotărârea atacata (aspecte de ordin procedural si/sau substanțial). Noua formulare a textului art. 304 C. proc. civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizata prin configurarea situatiei de fapt a dosarului si cu o rezolvare judiciara definitiva a conflictului existent intre partile cu interese contrare.

O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare, ceea ce nu este cazul tuturor criticilor formulate. În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind in mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac. Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, Înalta Curtea in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., va r espinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Constanța împotriva Deciziei nr. 206/ C din 21 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Constanța împotriva Deciziei nr. 206/ C din 21 septembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2010.