ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 23 ianuarie 2012, sub

nr. 1965/3/2012, reclamanta SC D.H. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția

Pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru I.M.M.-URI, a solicitat

obligarea pârâtului la anularea deciziei nr. 575/2012 și a scrisorii de

comunicare a acestei decizii prin care i-a fost respins proiectul nr. 575 depus

on-line la data de 20 iunie 2011 (și ulterior la 12 iulie 2011 la sediul O.T.I.M.M.C.),

anularea tuturor actelor subsecvente și continuarea procedurii prin evaluarea

dosarului reclamantei în baza criteriilor de evaluare specificate și cu

respectarea prevederilor legale.

Prin sentința civilă

nr. 294 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței material și a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, reținând că reclamanta a contestat o decizie emisă de o instituție

la nivel național care se include în categoria autorităților și instituțiilor centrale,

iar cererile împotriva acesteia se soluționează în primă instanță de curtea de apel.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 08 februarie 2013.

La termenul de judecată

din data de 12 martie 2013, instanța a dispus introducerea în cauză a Ministerului

Economiei, succesor al Agenției pentru I.M.M.-uri și Oficiul Teritorial pentru I.M.M.-uri

Ploiești, potrivit motivării cuprinse în încheierea de la acea dată.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 2140 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta SC D.H. SRL în contradictoriu cu pârâții O.T.I.M.M.C.

Ploiești, Ministerul Economiei, Departamentul pentru I.M.M.-uri și Mediul de Afaceri

și Turism.

În motivarea sentinței,

instanța de fond a reținut

că decizia contestată este legală și temeinică, societățile

SC D.H.

SRL și SC D.C. SRL fiind societăți legate, în condițiile în care au asociat comun

și au obiect principal de activitate în același domeniu.

Astfel, acționarul majoritar

la ambele societăți este P.S., acesta deținând 95% din capitalul SC D.H. SRL și

98% din capitalul SC D.C. SRL și ambele societăți desfășurând activități în domeniile

codificate 6832 și 7022, așa cum rezultă din certificatele eliberate de Registrul

Comerțului, context în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4

4

alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 346/2004.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 2140 din 25 iunie 2013, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC D.H. SRL, prin care a solicitat

ca instanța de recurs să admită recursul declarat, să modifice sentința recurată

în sensul de a admite acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, respectiv

dispozițiile art. 4

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 privind

noțiunea de întreprinderi legate.

Deținerea de către o singură

persoană a majorității părților sociale în ambele societăți - SC D.H. SRL și SC

D.C. SRL - nu se încadrează în teza arătată de textul de lege menționat, întreprinderea

fiind o persoană juridică distinctă de asociații săi.

Dispozițiile art. 4

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 sunt incidente numai dacă însăși întreprinderea

era titulară a majorității drepturilor de vot în altă societate și nu atunci când

asociații majoritari a celor două societăți sunt aceiași.

În mod greșit a reținut

instanța, că cele două societăți desfășoară activități în același domeniu, iar faptul

că sunt declarate activități secundare similare nu înseamnă că acestea sunt efectiv

desfășurate.

În realitate, SC C.H.

SRL operează pe piața construcțiilor codificate iar SC D.H. SRL desfășoară numai

activități în domeniul agro - turistic.

În lipsa unor dovezi reale,

în sensul că cele două societăți își desfășoară, în mod efectiv, activitatea pe

aceeași piață, în mod greșit a fost reținută în cauză incidența dispozițiilor

art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, relațiile de la Registrul Comerțului

nefiind relevante.

Ceea ce interesează în

aplicarea legii este desfășurarea unei activități pe aceeași piață relevantă și

nicidecum simpla declarație a unei activități comune în Registrul Comerțului.

Intimatele au formulat

întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat,

având în vedere că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile

legale incidente, respectiv art. 4

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2003.

Hotărârea instanței de

recurs

Analizând sentința recurată

în raport de criticile formulate, probatoriul administrat și dispozițiile legale

incidente, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare,

hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică pentru următoarele

considerente:

Legea nr. 346/2004, reglementează

măsurile necesare creării cadrului favorabil înființării și dezvoltării întreprinderilor

mici și mijlocii iar prin întreprindere, în sensul art. 2 din același act normativ,

se înțelege orice formă de organizare a unei activități economice autorizate, potrivit

legii, să facă acte și fapte de comerț în scopul obținerii de profit, în condiții

de concurență, iar prin Decizia nr. 103/2011 a președintelui IPP I.M.M. a fost aprobată

„Procedura de implementare a Programului de Dezvoltare și modernizare a activităților

de comercializare a produselor și serviciilor de piață”.

În baza dispozițiilor

legale enunțate, recurenta - reclamantă, s-a înscris la data de 20 iunie 2011 în

cadrul „Programului de Dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare

a produselor și serviciilor de piață” conform Procedurii aprobate prin decizia nr.

103 din 30 mai 2011, în vederea obținerii unor fonduri financiare nerambursabile.

Proiectul depus de recurentă

a fost respins, aceasta fiind înștiințată prin scrisoarea nr. 575 din 26 august

2011, iar prin decizia nr. 197 din 20 septembrie 2011 a fost respinsă contestația

formulată.

Este de remarcat faptul

că în cadrul aceluiași Program s-a înscris și SC D.C. SRL.

Asociat majoritar al ambelor

societăți menționate mai sus este numitul P.S. care deține 85% din capitalul social

al SC D.H. SRL și 98% din capital social al SC D.C. SRL, fiind în același timp și

administrată cu puteri depline, fapt ce rezultă din Certificatul Constatator

din 4 iulie 2011.

Societățile comerciale

sunt persoane juridice distincte, așa cum arată recurenta dar voința socială se

formează în organul de deliberare și decizie, care este adunarea generală a asociațiilor.

Fiind organ de deliberare

și decizie, adunarea generală a asociațiilor decide în toate problemele esențiale

ale activității societății, fiecare parte socială dând dreptul la un vot, conform

art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată.

Este evident că, în condițiile

în care asociatul majoritar al celor două societăți, respectiv SC D.H. SRL și SC

D.C. SRL, dețin 95% respectiv 98% din capitalul social, cele două societăți sunt

legate în sensul art. 4

4

din Legea nr. 346/2004 modificată și completată.

Potrivit art. 4

4

(1) Întreprinderile legate sunt întreprinderi între care există oricare dintre următoarele

raporturi.

(a)

o întreprindere deține majoritatea drepturilor

de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi.

Alin. (4) al aceluiași

articol, stabilește ca „

Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise

mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice

care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate,

daca își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă

ori pe piețe adiacente.”

Susținerea

recursului, în sensul că întreprinderile sunt legate numai atunci când o întreprindere

deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor în cealaltă întreprindere

este corectă din perspectiva dispozițiilor art. 4

4

alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 346/2004 dar în speța de față sunt aplicabile dispozițiile art. 4

4

alin. (4) din același act normativ în sensul că persoana fizică, respectiv asociatul

majoritar al celor două societăți deține majoritatea drepturilor de vot în sensul

dispozițiilor art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

În speță,

sunt incidente și dispozițiile art. 4

4

alin. (4) teza a II-a, în sensul

că sunt considerate întreprinderi legate dacă „își desfășoară activitatea sau o

parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente”.

Astfel,

SC D.H. SRL are ca domeniu

principal de activitate - Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă

durată (Cod CAEN - 5520), iar SC D.C. SRL are ca domeniu principal de activitate

- Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, (Cod CAEN

4120) dar ambele societăți au ca domenii secundare comune activitatea - „Administrația

imobilelor pe bază de comisie sau contract” - Cod CAEN nr. 6892 și - „Activități

de consultanță pentru afaceri și management”, Cod CAEN nr. 7022.

Ca urmare, critica recurentei,

în sensul că cele două societăți desfășoară în fapt doar activitatea principală

declarată nu poate fi reținută în condițiile în care pot desfășura toate faptele

de comerț pentru care au fost constituite.

Obiectul de activitate

al societăților comerciale nu trebuie formulat generic, ci trebuie stabilit concret,

prin arătarea activităților ce urmează a fi desfășurate de către societate, cu respectarea

Nomenclatorului de clasificare a activităților din economia națională - CAEN, iar

prin înregistrare în Registrul Comerțului conform art. 40 din Legea nr. 31/1990,

societatea poate desfășura oricare din activitățile pentru care a fost constituită.

Față de considerentele

expuse, se constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale

incidente, respectiv art. 4

4

alin. (4) raportat la alin. (1) din Legea

nr. 346/2004, având în vedere și dispozițiile art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,

motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC D.H. SRL S.R.L.

împotriva sentinței civile nr. 2140 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie

2014.