ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 23 ianuarie 2012, sub nr. 1965/3/2012, reclamanta SC D.H. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru I.M.M.-URI, a solicitat obligarea pârâtului la anularea deciziei nr. 575/2012 și a scrisorii de comunicare a acestei decizii prin care i-a fost respins proiectul nr. 575 depus on-line la data de 20 iunie 2011 (și ulterior la 12 iulie 2011 la sediul O.T.I.M.M.C.), anularea tuturor actelor subsecvente și continuarea procedurii prin evaluarea dosarului reclamantei în baza criteriilor de evaluare specificate și cu respectarea prevederilor legale.

Prin sentința civilă nr. 294 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței material și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reținând că reclamanta a contestat o decizie emisă de o instituție la nivel național care se include în categoria autorităților și instituțiilor centrale, iar cererile împotriva acesteia se soluționează în primă instanță de curtea de apel. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08 februarie 2013. La termenul de judecată din data de 12 martie 2013, instanța a dispus introducerea în cauză a Ministerului Economiei, succesor al Agenției pentru I.M.M.-uri și Oficiul Teritorial pentru I.M.M.-uri Ploiești, potrivit motivării cuprinse în încheierea de la acea dată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2140 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC D.H. SRL în contradictoriu cu pârâții O.T.I.M.M.C. Ploiești, Ministerul Economiei, Departamentul pentru I.M.M.-uri și Mediul de Afaceri și Turism. În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că decizia contestată este legală și temeinică, societățile SC D.H. SRL și SC D.C. SRL fiind societăți legate, în condițiile în care au asociat comun și au obiect principal de activitate în același domeniu. Astfel, acționarul majoritar la ambele societăți este P.S., acesta deținând 95% din capitalul SC D.H. SRL și 98% din capitalul SC D.C.

SRL și ambele societăți desfășurând activități în domeniile codificate 6832 și 7022, așa cum rezultă din certificatele eliberate de Registrul Comerțului, context în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 4 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din Legea nr. 346/2004. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2140 din 25 iunie 2013, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC D.H. SRL, prin care a solicitat ca instanța de recurs să admită recursul declarat, să modifice sentința recurată în sensul de a admite acțiunea, astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 4 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 privind noțiunea de întreprinderi legate. Deținerea de către o singură persoană a majorității părților sociale în ambele societăți - SC D.H. SRL și SC D.C. SRL - nu se încadrează în teza arătată de textul de lege menționat, întreprinderea fiind o persoană juridică distinctă de asociații săi. Dispozițiile art. 4 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 sunt incidente numai dacă însăși întreprinderea era titulară a majorității drepturilor de vot în altă societate și nu atunci când asociații majoritari a celor două societăți sunt aceiași.

În mod greșit a reținut instanța, că cele două societăți desfășoară activități în același domeniu, iar faptul că sunt declarate activități secundare similare nu înseamnă că acestea sunt efectiv desfășurate. În realitate, SC C.H. SRL operează pe piața construcțiilor codificate iar SC D.H. SRL desfășoară numai activități în domeniul agro - turistic. În lipsa unor dovezi reale, în sensul că cele două societăți își desfășoară, în mod efectiv, activitatea pe aceeași piață, în mod greșit a fost reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 4 4 din Legea nr. 346/2004, relațiile de la Registrul Comerțului nefiind relevante. Ceea ce interesează în aplicarea legii este desfășurarea unei activități pe aceeași piață relevantă și nicidecum simpla declarație a unei activități comune în Registrul Comerțului.

Intimatele au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, respectiv art. 4 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2003.

Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică pentru următoarele considerente: Legea nr. 346/2004, reglementează măsurile necesare creării cadrului favorabil înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii iar prin întreprindere, în sensul art. 2 din același act normativ, se înțelege orice formă de organizare a unei activități economice autorizate, potrivit legii, să facă acte și fapte de comerț în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, iar prin Decizia nr. 103/2011 a președintelui IPP I.M.M.

a fost aprobată „Procedura de implementare a Programului de Dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piață”. În baza dispozițiilor legale enunțate, recurenta - reclamantă, s-a înscris la data de 20 iunie 2011 în cadrul „Programului de Dezvoltare și modernizare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piață” conform Procedurii aprobate prin decizia nr. 103 din 30 mai 2011, în vederea obținerii unor fonduri financiare nerambursabile. Proiectul depus de recurentă a fost respins, aceasta fiind înștiințată prin scrisoarea nr. 575 din 26 august 2011, iar prin decizia nr. 197 din 20 septembrie 2011 a fost respinsă contestația formulată.

Este de remarcat faptul că în cadrul aceluiași Program s-a înscris și SC D.C. SRL. Asociat majoritar al ambelor societăți menționate mai sus este numitul P.S. care deține 85% din capitalul social al SC D.H. SRL și 98% din capital social al SC D.C. SRL, fiind în același timp și administrată cu puteri depline, fapt ce rezultă din Certificatul Constatator din 4 iulie 2011. Societățile comerciale sunt persoane juridice distincte, așa cum arată recurenta dar voința socială se formează în organul de deliberare și decizie, care este adunarea generală a asociațiilor. Fiind organ de deliberare și decizie, adunarea generală a asociațiilor decide în toate problemele esențiale ale activității societății, fiecare parte socială dând dreptul la un vot, conform art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificată și republicată.

Este evident că, în condițiile în care asociatul majoritar al celor două societăți, respectiv SC D.H. SRL și SC D.C. SRL, dețin 95% respectiv 98% din capitalul social, cele două societăți sunt legate în sensul art. 4 4 din Legea nr. 346/2004 modificată și completată. Potrivit art. 4 4 (1) Întreprinderile legate sunt întreprinderi între care există oricare dintre următoarele raporturi. (a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi.

Alin. (4) al aceluiași articol, stabilește ca „ Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, daca își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente.” Susținerea recursului, în sensul că întreprinderile sunt legate numai atunci când o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor în cealaltă întreprindere este corectă din perspectiva dispozițiilor art. 4 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004 dar în speța de față sunt aplicabile dispozițiile art. 4 4 alin. (4) din același act normativ în sensul că persoana fizică, respectiv asociatul majoritar al celor două societăți deține majoritatea drepturilor de vot în sensul dispozițiilor art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

În speță, sunt incidente și dispozițiile art. 4 4 alin. (4) teza a II-a, în sensul că sunt considerate întreprinderi legate dacă „își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente”. Astfel, SC D.H. SRL are ca domeniu principal de activitate - Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată (Cod CAEN - 5520), iar SC D.C.

SRL are ca domeniu principal de activitate - Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, (Cod CAEN 4120) dar ambele societăți au ca domenii secundare comune activitatea - „Administrația imobilelor pe bază de comisie sau contract” - Cod CAEN nr. 6892 și - „Activități de consultanță pentru afaceri și management”, Cod CAEN nr. 7022. Ca urmare, critica recurentei, în sensul că cele două societăți desfășoară în fapt doar activitatea principală declarată nu poate fi reținută în condițiile în care pot desfășura toate faptele de comerț pentru care au fost constituite.

Obiectul de activitate al societăților comerciale nu trebuie formulat generic, ci trebuie stabilit concret, prin arătarea activităților ce urmează a fi desfășurate de către societate, cu respectarea Nomenclatorului de clasificare a activităților din economia națională - CAEN, iar prin înregistrare în Registrul Comerțului conform art. 40 din Legea nr. 31/1990, societatea poate desfășura oricare din activitățile pentru care a fost constituită. Față de considerentele expuse, se constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente, respectiv art. 4 4 alin. (4) raportat la alin. (1) din Legea nr. 346/2004, având în vedere și dispozițiile art. 193 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC D.H. SRL S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2140 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2014.