ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6245/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 04 martie 2013, reclamantul D.V.R. a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 1011 și a Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011. În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că prin Ordinul M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 2011 au fost aprobate noile state de organizare și organigramele I.S.U. și a unităților subordonate prin reducerea masivă mai ales a funcțiilor de subofițer operativ principal din unitățile subordonate I.G.S.U, funcție pe care reclamantul o deținea.

A mai arătat reclamantul că Ordinul M.A.I. nr. I/658 din 10 iunie 2011 este nelegal întrucât a dispus reducerea masivă a efectivelor I.G.S.U. și a unităților subordonate cu încălcarea art. 12 alin. (2) și alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor aprobate cu modificările și completările prevăzute de Legea nr. 15/2008 și cu nesocotirea H.G. nr. 416 din 09 mai 2007. La termenul din data de 11 martie 2013, pârâtul I.G.S.U. al Județului Călărași a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și lipsa calității procesuale pasive. Examinând cu prioritate potrivit dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepțiile invocate, Curtea a reținut că acestea vizează fondul excepției de nelegalitate invocată, astfel că nu pot fi analizate în cadrul cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate.

În opinia Curții, ceea ce interesează pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul sesizării instanței de contencios administrativ competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate este întrunirea cerințelor de admisibilitate prevăzute de alin. (1) al art. menționat, respectiv actul a cărei nelegalitate se invocă reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și de actul respectiv depinde soluționarea cauzei pe fond.

Reținând că în cauză cerințele art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite, prin încheierea din data 11 martie 2013, Curtea a admis cererea și a sesizat Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011 și Ordinul M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 2011. În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) teza a II-a a suspendat soluționarea recursului până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 21 martie 2013, Curtea a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Călărași, reținând că obiectul prezentei acțiuni se încadrează în dispozițiile art. IV cu aplicarea art. XIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013, inclusiv în ipoteza în care a fost invocată o excepție de nelegalitate, ca incident procedural derivat dintr-o cauză înregistrată anterior datei de 15 februarie 2013. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 16 aprilie 2013, iar la data de 10 mai 2013 au fost depuse de pârâtul I.S.U. „B.Ș.” note de ședință prin care a fost invocată excepția necompetenței materiale a tribunalului, motivat de faptul că în mod greșit a fost scoasă cauza de pe rol urmarea a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, dar și a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu este emitentul actului contestat.

2. Soluția pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă. Prin sentința nr. 898 din 15 mai 2013, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Călărași invocată de pârâtul I.S.U. "B.Ș.", a declinat competența soluționării cauzei privind reclamantul D.V.R. și pârâtul I.S.U. "B.Ș." în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea procedurii de soluționare a cauzei și a înaintat dosarul pentru stabilirea competenței materiale la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele.

Curtea de Apel București a fost investită la data de 11 martie 2013, ca instanță de fond, să soluționeze excepția de nelegalitate invocată de reclamantul D.V.R., conform încheierii pronunțată de instanța de recurs, formându-se la data de 19 martie 2013, Dosarul nr. 2147/2/2013. Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 21 martie 2013, Curtea a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre competentă soluționare la Tribunalul Călărași, apreciind că obiectul se încadrează la dispozițiile art. IV cu aplicarea art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Tribunalul Călărași a constatat că instanța de fond competentă să soluționeze cererea reclamantului este Curtea de Apel București, deoarece potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, așa cum a fost modificat prin dispozițiile art. IV din Legea nr. 2/2013, se stabilește că, „litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe." Din economia textului de lege rezultă fără dubiu că numai litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului sunt de competența tribunalului, iar în cauză acest litigiu a fost soluționat pe fond de tribunal, aflându-se în recurs la curte, unde s-a invocat excepția de nelegalitate a unui act emis de o autoritate centrală.

În opinia Tribunalului Călărași în mod greșit curtea a dispus pe cale administrativă scoaterea de pe rol a dosarului. 3. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Cu ocazia soluționării recursului declarat de recurentul-reclamant D.V.R. împotriva sentinței nr. 679 din 19 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situații de Urgență B.Ș.

al Județului Călărași, recurentul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 1011 și a Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011. Deci, cu alte cuvinte obiectul cauzei/excepția de nelegalitate îl formează două acte administrative emise de autorități publice centrale: Ordinul nr. I/658 din 10 iunie 1011 emis de M.A.I. și Ordinul nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de I.G.S.U. Or, în materia excepției de nelegalitate, în ceea ce privește competența materială, rămân aplicabile dispozițiile legale incidente în cazul acțiunilor care vizează anularea unor acte administrative. Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de, secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel.

Prin urmare, fiind vorba de nelegalitatea a două acte administrative emise de autorități publice centrale, în speță Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, competența de soluționare a excepției revine Curții de Apel București. Oricum, Curtea de Apel București avea obligația să își verifice competența în raport și de dispozițiile Legii nr. 76/2012, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ., care la art. 3 alin. (2), prevăd că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată, cât și la prevederile art. 192 din Noul C. proc.

civ., conform cărora procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii. Prin urmare, în contextul noului principiu al procedurii civile, potrivit căruia procesul se încheie sub aceeași lege de procedură sub care a și început, modificările în materia soluționării excepției de nelegalitate vor fi aplicabile doar litigiilor pornite ulterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ.

Pe de altă parte, dispozițiile art. IV din Legea nr. 2/2013 nu modifică competența de soluționare a excepției de nelegalitate, deoarece procesul a început sub imperiul vechii legi de procedură, iar excepția de nelegalitate a unui act emis de o autoritate centrală este de competența curții de apel ca instanță de fond, caz în care incidentul procedural invocat în timpul procesului, cum este excepția de nelegalitate, se soluționează de instanța de fond, respectiv tribunalul, numai dacă litigiul pe fond era pornit sub imperiul legii procedurale noi, ceea ce nu se constată în cazul de față. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.V.R. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență B.Ș. Călărași în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.