ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6245/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel București la data de 04 martie 2013, reclamantul D.V.R. a invocat

excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 1011 și a Ordinului

I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011.

În motivarea excepției

de nelegalitate s-a arătat că prin Ordinul M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 2011 au

fost aprobate noile state de organizare și organigramele I.S.U. și a unităților

subordonate prin reducerea masivă mai ales a funcțiilor de subofițer operativ principal

din unitățile subordonate I.G.S.U, funcție pe care reclamantul o deținea.

A mai arătat reclamantul

că Ordinul M.A.I. nr. I/658 din 10 iunie 2011 este nelegal întrucât a dispus reducerea

masivă a efectivelor I.G.S.U. și a unităților subordonate cu încălcarea art. 12

alin. (2) și alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Administrației și Internelor aprobate cu modificările și completările

prevăzute de Legea nr. 15/2008 și cu nesocotirea H.G. nr. 416 din 09 mai 2007.

La termenul din data de

11 martie 2013, pârâtul I.G.S.U. al Județului Călărași a invocat excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate și lipsa calității procesuale pasive.

Examinând cu prioritate

potrivit dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepțiile invocate, Curtea

a reținut că acestea vizează fondul excepției de nelegalitate invocată, astfel că

nu pot fi analizate în cadrul cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ

competentă cu soluționarea excepției de nelegalitate.

În opinia Curții, ceea

ce interesează pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004,

în sensul sesizării instanței de contencios administrativ competentă cu soluționarea

excepției de nelegalitate este întrunirea cerințelor de admisibilitate prevăzute

de alin. (1) al art. menționat, respectiv actul a cărei nelegalitate se invocă reprezintă

un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și

de actul respectiv depinde soluționarea cauzei pe fond.

Reținând că în cauză cerințele

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite, prin încheierea din data

11 martie 2013, Curtea a admis cererea și a sesizat Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de

nelegalitate a dispozițiilor Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011 și Ordinul

M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 2011.

În temeiul dispozițiilor

art. 4 alin. (1) teza a II-a a suspendat soluționarea recursului până la soluționarea

irevocabilă a excepției de nelegalitate.

Prin încheierea pronunțată

în camera de consiliu la data de 21 martie 2013, Curtea a dispus scoaterea de pe

rol a cauzei și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Călărași, reținând

că obiectul prezentei acțiuni se încadrează în dispozițiile art. IV cu aplicarea

art. XIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013, inclusiv în ipoteza în care a fost invocată

o excepție de nelegalitate, ca incident procedural derivat dintr-o cauză înregistrată

anterior datei de 15 februarie 2013.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Tribunalului Călărași la data de 16 aprilie 2013, iar la data de 10

mai 2013 au fost depuse de pârâtul I.S.U. „B.Ș.” note de ședință prin care a fost

invocată excepția necompetenței materiale a tribunalului, motivat de faptul că în

mod greșit a fost scoasă cauza de pe rol urmarea a intrării în vigoare a Legii

nr. 2/2013, dar și a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile

în care nu este emitentul actului contestat.

de Tribunalul Călărași, secția civilă.

Prin sentința nr. 898

din 15 mai 2013, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Călărași invocată de pârâtul I.S.U. "B.Ș.", a declinat competența

soluționării cauzei privind reclamantul D.V.R. și pârâtul I.S.U. "B.Ș."

în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea procedurii

de soluționare a cauzei și a înaintat dosarul pentru stabilirea competenței materiale

la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-au reținut următoarele.

Curtea de Apel București

a fost investită la data de 11 martie 2013, ca instanță de fond, să soluționeze

excepția de nelegalitate invocată de reclamantul D.V.R., conform încheierii pronunțată

de instanța de recurs, formându-se la data de 19 martie 2013, Dosarul nr. 2147/2/2013.

Prin încheierea pronunțată

în camera de consiliu la data de 21 martie 2013, Curtea a scos cauza de pe rol și

a trimis dosarul spre competentă soluționare la Tribunalul Călărași, apreciind că

obiectul se încadrează la dispozițiile art. IV cu aplicarea art. XXIII alin.

(3) din Legea nr. 2/2013.

Tribunalul Călărași a

constatat că instanța de fond competentă să soluționeze cererea reclamantului este

Curtea de Apel București, deoarece potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, așa

cum a fost modificat prin dispozițiile art. IV din Legea nr. 2/2013, se stabilește

că, „litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt

de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția

situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Din economia textului

de lege rezultă fără dubiu că numai litigiile care au ca obiect raportul de serviciu

al funcționarului sunt de competența tribunalului, iar în cauză acest litigiu a

fost soluționat pe fond de tribunal, aflându-se în recurs la curte, unde s-a invocat

excepția de nelegalitate a unui act emis de o autoritate centrală.

În opinia Tribunalului

Călărași în mod greșit curtea a dispus pe cale administrativă scoaterea de pe rol

a dosarului.

asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Cu ocazia soluționării

recursului declarat de recurentul-reclamant D.V.R. împotriva sentinței nr. 679

din 19 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în contradictoriu cu intimatul-pârât

Inspectoratul pentru Situații de Urgență B.Ș. al Județului Călărași, recurentul

a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului M.A.I nr. I/658 din 10 iunie 1011

și a Ordinului I.G.S.U nr. 080211 din 11 iunie 2011.

Deci, cu alte cuvinte

obiectul cauzei/excepția de nelegalitate îl formează două acte administrative emise

de autorități publice centrale: Ordinul nr. I/658 din 10 iunie 1011 emis de M.A.I.

și Ordinul nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de I.G.S.U.

Or, în materia excepției

de nelegalitate, în ceea ce privește competența materială, rămân aplicabile dispozițiile

legale incidente în cazul acțiunilor care vizează anularea unor acte administrative.

Astfel, potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de, secțiile

de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel.

Prin urmare, fiind vorba

de nelegalitatea a două acte administrative emise de autorități publice centrale,

în speță Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență, competența de soluționare a excepției revine Curții de Apel

București.

Oricum, Curtea de Apel

București avea obligația să își verifice competența în raport și de dispozițiile

Legii nr. 76/2012, privind punerea în aplicare a Noului C. proc. civ., care la

art. 3 alin. (2), prevăd că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile

legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării

în vigoare a C. proc. civ. rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate

la instanță după această dată, cât și la prevederile art. 192 din Noul C. proc.

civ., conform cărora procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în

condițiile legii.

Prin urmare, în contextul

noului principiu al procedurii civile, potrivit căruia procesul se încheie sub aceeași

lege de procedură sub care a și început, modificările în materia soluționării excepției

de nelegalitate vor fi aplicabile doar litigiilor pornite ulterior intrării în vigoare

a Noului C. proc. civ.

Pe de altă parte, dispozițiile

art. IV din Legea nr. 2/2013 nu modifică competența de soluționare a excepției de

nelegalitate, deoarece procesul a început sub imperiul vechii legi de procedură,

iar excepția de nelegalitate a unui act emis de o autoritate centrală este de competența

curții de apel ca instanță de fond, caz în care incidentul procedural invocat în

timpul procesului, cum este excepția de nelegalitate, se soluționează de instanța

de fond, respectiv tribunalul, numai dacă litigiul pe fond era pornit sub imperiul

legii procedurale noi, ceea ce nu se constată în cazul de față.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.V.R. în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul pentru Situații de Urgență B.Ș. Călărași în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2013.