ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1739/2018

Procedura derulată în primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.06.2012 sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Control Financiar, anularea procesului-verbal de control financiar nr. x/05.06.2009, respectiv a măsurilor 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 și 21 și, pe cale de consecință, a Deciziei nr. 103/28.12.2011. Totodată, a solicitat suspendarea punerii în executare a actelor administrative contestate, cu cheltuieli de judecată. 1.

Prin sentința nr. 124 din 11 ianuarie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, reținând că obiectul acesteia vizează anularea unui act administrativ-fiscal emis de Ministerul Finanțelor Publice, autoritate publică centrală, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 34/2009. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.01.2013. În cauză, Ministerul Economiei a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei S.C. A. S.A., cerere pe care instanța a încuviințat-o în principiu. 1.

Prin sentința nr. 1500 din 14.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Control Financiar și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară și intervenientul accesoriu în favoarea reclamantei Ministerul Economiei, s-a dispus anularea parțială a procesului-verbal de control financiar nr. x/5.06.2009 cu privire la măsurile dispuse la nr. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 și 21 și a deciziei cu numărul 103/28.12.2011 emisă de către ANAF, fiind admisă și cererea de intervenție accesorie formulată de către intervenienta accesorie Ministerul Economiei în favoarea reclamantei. 1.

Prin Decizia nr. 3935/08.12.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile formulate de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de Control Financiar și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară împotriva sentinței nr. 1500 din 14.05.2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța de control judiciar a reținut, în ceea ce privește punctul 4.2.1. din procesul-verbal de control financiar, că instanța de fond nu a analizat dacă reclamanta a prezentat în timpul controlului actualizarea ordinului, dacă această solicitare a organelor de control era legală și temeinică față de situația de fapt reținută. Faptul că s-au actualizat prin Ordin al ministrului de resort valorile menționate prin hotărârile de guvern menționate la fiecare punct echivalează în opinia instanței cu netemeinicia și nelegalitatea măsurilor fără a se raporta pentru fiecare caz în parte, natura sumelor decontate de societate pentru execuție, asistență tehnică, lucrări de închidere și ecologizare a carierelor miniere și dacă se suprapun cu specificul lucrărilor la care se referă hotărârile de guvern arătate (H.G. nr. 816/1998, H.G. nr. 898/2002, H.G. nr. 402/2001, H.G. nr. 493/2000, H.G. nr. 1021 și 1022/2009 etc.) și dacă este necesară în acest sens o expertiză contabilă pentru verificarea documentelor. De asemenea, instanța de fond nu a lămurit dacă deconturile justificative privind cheltuielile efectiv realizate vizau aceleași sume constatate ca fiind cele făcute cu depășirea cheltuielilor de proiectare a lucrărilor de închidere subterană, ecologizare aprobate prin hotărâre de guvern, neexistând în acest sens o analiză concretă, ci doar o preluare a considerațiilor reclamantei. Referitor la măsurile dispuse la pct. 4.2.3 lit. a), s-a reținut că instanța de fond a făcut aprecieri generale fără a dezlega dacă planul de încetare a activității (PIA) a 59 de obiective miniere a fost avizat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale și aprobat de ministerul de resort conform art. 51 și 52 din Legea nr. 85/2003 și dacă sumele achitate de societatea reclamantă prin contractele încheiate cu diferiți prestatori de servicii de proiectare au fost alocate prin H.G. nr. 1846/2004 cu această destinație sau cu altă destinație și de unde rezultă acest lucru. Referitor la măsurile dispuse la pct. 4.2.3 lit. b), instanța de fond nu a lămurit dacă ministerul de resort a aprobat contractarea proiectelor tehnice pentru cele 9 obiective și de ce poziția din Anexele la Contractul anual "Intervenții calamități" se încadrează pentru cele 9 obiective neaprobate la închidere. Nota nr. x/12.02.2007 nu a fost aprobată de ministerul de resort și nu se precizează care sursă de plată a fost considerată de instanța de fond ca valabilă pentru ca reclamanta să-și onoreze contractele de prestări servicii pentru întocmirea documentației pentru cele 9 obiective. În ceea ce privește dobânzile solicitat, s-a reținut că instanța de fond trebuia să verifice, după lămurirea legalității măsurilor dispuse de organele de control, dacă pentru aceste sume au existat decontări în plus față de cele aprobate prin H.G., fiind necesară efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea judicioasă a situației de fapt și drept în raport de documentele depuse. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015. În rejudecare, Curtea de apel a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă. 2. Hotărârea Curții de Apel pronunțată în al doilea ciclu procesual În rejudecare, prin sentința nr. 3812 din 19 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a respins cererea expertului B. de majorare a onorariului de expertiză, ca neîntemeiată; - a admis, în parte, cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară și Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția de Control Financiar, și intervenientul în numele altei persoane Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri; - a anulat, în parte, Decizia nr. 103/28.12.2011 și procesul-verbal de control financiar nr. x/05.06.2009, în ceea ce privește măsurile nr. 8, nr. 10, nr. 12, nr. 13, nr. 14, nr. 15, nr. 16, nr. 17, nr. 18, nr. 19 și nr. 20; - a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; - a admis, în parte cererea de intervenție formulată de Ministerul Economiei în favoarea reclamantei S.C. A. S.A.; - a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește cererea expertului de majorare a onorariului de expert cu suma de 5.128 RON, prima instanță a apreciat că nu este întemeiată, reținând că expertul a depus o notă de evaluare a onorariului, fără însă a depune și dovezi din care sa rezulte în mod concret o justificare a celor 11 ore petrecute pentru diverse deplasări în vederea efectuării de comunicări, a celor 2 ore petrecute pentru redactarea și expedierea scrisorilor de convocare a părților la lucrările expertizei și a celor 44 de ore petrecute pentru studierea materialului probator din dosar, a prevederilor legale și a literaturii de specialitate, motiv pentru care s-a apreciat că nu poate fi reținut un total de 68 de ore petrecute de expert în vederea întocmirii raportului de expertiză în cauză, context, astfel că suma de 1.500 RON stabilită cu titlu de onorariu provizoriu expert respectă principiul proporționalității, Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că, prin procesul-verbal de control financiar nr. x/05.06.2009 emis de către pârât, la pct. 4.2.1., s-a reținut depășirea cheltuielilor de proiectare și a celor pentru executarea lucrărilor de închidere subterană, ecologizare și închidere la suprafață, aprobate prin hotărâri de guvern și au fost stabilite mai multe măsuri în sarcina reclamantei, dintre acestea fiind criticate în prezentul dosar măsurile dispuse la pct. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 și 21. Analizând grupat măsurile prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații similare, pentru a evita reluarea aceleiași argumentații pentru fiecare dintre măsurile contestate, prima instanță a constatat că la măsura nr. 7 s-a dispus obligația, potrivit căreia: "Conducerea societății va face toate demersurile pentru aprobarea în regim de urgență a actualizării devizului general al obiectivului Trotuși 1 MAI, prin ordin al Ministrului Economiei; la măsura nr. 9 s-a dispus obligația, potrivit căreia: "Conducerea societății va face toate demersurile pentru aprobarea în regim de urgență a actualizării devizului general al obiectivului Baraolt II, prin ordin al Ministrului Economiei", iar la măsura nr. 11, s-a dispus obligația, potrivit căreia: "Conducerea societății va face toate demersurile pentru aprobarea în regim de urgență a actualizării devizului general al obiectivului Cariera Slănic Nord, prin ordin al Ministrului Economiei". În privința acestor măsuri, prima instanță a constatat că prin apărările reclamantei, în sensul că actualizarea devizului general al obiectivului Trotuși 1 Mai s-a făcut prin Ordinul Ministerul Economiei nr. 1408/17.07.2009, actualizarea devizului general al obiectivului Baraolt II s-a făcut prin Ordinul Ministerul Economiei nr. 1492/13.08.2009, iar actualizarea devizului general al obiectivului Cariera Slănic Nord s-a făcut prin Ordinul Ministerul Economiei nr. 1409/17.07.2009. Cele trei ordine de ministru invocate de reclamantă au fost emise ulterior emiterii procesului-verbal de control financiar nr. x/05.6.2009, respectiv la datele de 17.07.2009 și 13.08.2009, ceea ce duce la concluzia că reclamanta a achiesat la concluziile organelor fiscale și la temeinicia măsurilor adoptate de acestea, efectuând demersuri în vederea aprobării, prin ordin al Ministerului Economiei, actualizările devizelor generale ale obiectelor Trotuși 1 Mai, Baraolt II și Cariera Slănic Nord. În ceea ce privește modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor H.G. nr. 1001/2000, în sensul dacă acestea se referă strict la cheltuielile de conservare, iar nu și la serviciile de proiectare, lucrările de închidere și ecologizare și asistență tehnică, prima instanță a avut în vedere dispozițiile articolului unic din H.G. nr. 1001/2000, prin care a fost modificat și completat art. 6 din H.G. nr. 493/2000 privind aprobarea Programului pentru conservarea și închiderea definitivă a unor mine și cariere, etapa a IV-a, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 22 iunie 2000, fiind introduse articolele 6 1 și 6 2 . Prima instanță a constatat că interpretarea avansată de reclamantă, în sensul că aceste dispoziții legale se aplică doar cu privire la cheltuielile de conservare, iar nu și cu privire la serviciile de proiectare, lucrările de închidere și ecologizare și asistență tehnică, este neîntemeiată, având în vedere mențiunile cuprinse în anexa nr. 1 a H.G. nr. 493/2000, la care se face trimitere, și care se referă, în cadrul coloanelor D, E, F și G, la cheltuieli totale pentru închidere (7+8+9), la cheltuieli pentru elaborarea documentației inclusiv PT, la cheltuieli pentru închidere inclusiv ecologizare și la cheltuieli pentru conservare anuală. În acest sens, art. 6 1 din H.G. nr. 1001/2000 stabilește actualizarea valorii lucrărilor cuprinse în anexa nr. 1 la H.G. nr. 493/2000, așadar a tuturor categoriilor de cheltuieli stabilite prin anexa nr. 1, enumerate anterior, iar art. 6 2 din H.G. nr. 1001/2000 stabilește obligația de actualizare a devizelor generale pentru fiecare obiectiv, în baza cărora va deconta situațiile de plată actualizate pentru lucrările efectiv executate. Ca urmare, pentru a putea deconta cheltuielile de proiectare, pentru executarea lucrărilor de închidere subterană, ecologizare și închidere Ia suprafață ce depășesc sumele alocate în acest scop, reclamanta era ținută să obțină actualizarea devizelor generale prin ordin al ministrului industriei și comerțului, condiție ce nu a fost respectată, acesta fiind și motivul pentru care pârâtul a stabilit în sarcina reclamantei măsurile nr. 7, nr. 9 și nr. 11. În ceea ce privește art. 6, acesta vizează minele și carierele la care lucrările de închidere nu au început în anul financiar aferent aprobării fiind motivul obiectiv pentru care textul legal reglementează doar cheltuielile pentru conservare. În condițiile în care lucrările de închidere a minelor și carierelor respective nu au început, rezultă că, în privința acestora nu au fost efectuate cheltuieli de proiectare pentru executarea lucrărilor de închidere subterană, ecologizare și închidere la suprafață, neexistând un motiv pentru care sa se dispună cu privire la actualizarea devizelor generale pentru executarea acestor lucrări. Sub acest aspect, reclamanta nu s-a apărat susținând doar că la cele trei obiective, Trotuși 1 Mai, Baraolt II și Cariera Slănic Nord, pentru care s-a dispus obligația actualizării devizelor generale prin ordin de ministru, nu ar fi început lucrările de închidere în anul financiar aferent aprobării, astfel încât necesitatea actualizării să se refere doar la cheltuielile pentru conservare. Cu privire la susținerea reclamantei în sensul că nu există niciun act normativ în vigoare care să stabilească perioada de timp în care, după achiziția lucrărilor, să se efectueze actualizarea, prima instanță a reținut că lipsa unui termen legal expres în care trebuie efectuată actualizarea nu echivalează cu posibilitatea legală de a efectua plăți înainte de a se proceda la actualizare. Susținerile reclamantei pornesc de la o premisă greșită, respectiv aceea că i s-ar fi reproșat neactualizarea devizelor generale într-un anumit termen, în vreme ce măsurile nr. 7, nr. 9 și nr. 11 se referă la efectuarea plăților cu depășirea sumelor alocate și fără a exista un ordin de ministru prin care să se aprobe actualizarea. Cu privire la nerespectarea art. 14 alin. (3) din Legea nr. 500/2002, potrivit căruia "Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.", prima instanță a reținut că încadrarea valorilor aferente îndeplinirii programului în titlul IV Subvenții la art. 16 "Programe de conservare sau de închidere a minelor", iar nu la capitolul investiții, nu este de natură a înlătura de la aplicare prevederile legale menționate. Ca urmare, indiferent care este destinația fondurilor publice și a categoriei de cheltuieli la care se încadrează, efectuarea acestora nu se poate face decât cu aprobarea dată potrivit legii și cu încadrarea în prevederile bugetare iar în cauza de față plățile devizelor generale actualizate s-au făcut fără a exista un ordin de ministru prin care să se aprobe aceste actualizări, de unde rezultă că nu exista o prevedere bugetară pentru efectuarea plăților peste plafonul deja aprobat. Totodată, prima instanță a reținut că reclamanta a invocat și faptul că specialistul DNA, secția de combatere a infracțiunilor de corupție, prin rezoluția nr. 304/P/2010 din 23.06.2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, a concluzionat că valorile cuprinse în anexele de la hotărârile de guvern, ce au aprobat închiderea și conservarea minelor, au fost actualizate prin ordin de ministru, însă a apreciat că aceste concluzii nu vin sa infirme măsurile nr. 7, nr. 9 și nr. 11 întrucât, pe de o parte, prin rezoluția menționată nu s-a precizat faptul că valorile cuprinse în anexele de la hotărârile de guvern erau actualizate la momentul efectuării plății, în vreme ce prin procesul-verbal de control contestat s-a reținut că, la acel moment, erau efectuate plăți fără ca devizele generale să fi fost actualizate prin ordin de ministru, rezultând că cele două acte analizate nu cuprind concluzii contradictorii, iar, pe de altă parte, trebuie avut în vedere că procesul-verbal de control financiar a fost încheiat la data de 05.06.2009, în vreme ce rezoluția DNA nr. 304/P/2010 a fost emisă la data de 23.06.2011, moment la care fuseseră deja emise ordine de ministru prin care s-a aprobat actualizarea devizelor generale de lucrări. În concluzie, prima instanță a concluzionat că sunt nefondate criticile ce privesc măsurile dispuse la pct. 7, 9 și 11 din procesul-verbal de control financiar nr. x/05.06.2009. În ceea ce privește măsurile nr. 8, nr. 10, nr. 12, nr. 13 și nr. 15 dispuse prin procesul-verbal de control financiar nr. x/05.06.2009 instanța a reținut că prin intermediul acestora s-au dispus următoarele obligații: - măsura nr. 8, referitoare la obiectivul Trotuși 1 Mai, "Societatea va calcula și va vira dobânzile aferente sumei decontate în plus față de cea aprobată prin hotărâre de guvern, determinate de la data efectuării plăților către prestatori și până la data apariției ordinului Ministrului Economiei, de aprobare a actualizării devizului general, în contul - Alte venituri x, cod 360150 deschis la Trezoreria operativă a municipiului București." - măsura nr. 10, referitoare la obiectivul Baraolt II "Societatea va calcula și va vira dobânzile aferente sumei decontate în plus față de cea aprobată prin hotărâre de guvern, determinate de la data efectuării plăților către prestatori și până la data apariției ordinului Ministrului Economiei, de aprobare a actualizării devizului general, în contul - Alte venituri x, cod 360150 deschis la Trezoreria operativă a municipiului București." - măsura nr. 12, referitoare la obiectivul Cariera Slănic Nord, "Societatea va calcula și va vira dobânzile aferente sumei decontate în plus față de cea aprobată prin hotărâre de guvern, determinate de la data efectuării plăților către prestatori și până la data apariției ordinului Ministrului Economiei, de aprobare a actualizării devizului general, în contul Alte venituri x, cod 360150 deschis la Trezoreria operativă a municipiului București." - măsura nr. 13 referitoare la Mina Lapoș Sud, - "Pentru perioada de imobilizare a sumei decontată în plus față de cea aprobată, în valoare de 437.093 RON, societatea datorează dobânzi în valoare de 45.093,26 RON, care vor fi virate în contul - Alte venituri x, cod 360150, deschis la trezoreria operativă a municipiului București" - măsura nr. 15, referitoare la Mina Lapoș Nord, - "Pentru perioada de imobilizare a sumei decontată în plus față de cea aprobată, în valoare de 217.741,47 RON, societatea datorează dobânzi în valoare de 25.403,90 RON, care vor fi virate în contul - Alte venituri x, cod 360150, deschis la trezoreria operativă a municipiului București". Instanța a reținut că pârâtul nu a indicat temeiul de drept pentru care a apreciat că este necesar să se achite dobânzi pentru sumele achitate în plus față de cele aprobate la momentul efectuării plății, respectiv dacă se impune plata acestora întrucât sunt aferente unor plăți efectuate în mod nedatorat sau se impune plata acestora ca urma a răspunderii civile delictuale. În condițiile în care pârâtul nu a negat realitatea prestării serviciilor și a efectuării lucrărilor a cărora contraprestație a constat în plata de către reclamantă a unor sume ce depășeau sumele aprobate la momentul efectuării plății, prima instanță a apreciat că nu s-ar putea susține că aceste plăți au fost efectuate în mod nedatorat, astfel încât nu se impune recuperarea lor și a dobânzilor legale aferente. S-a reținut că nu sunt întrunite nici condițiile răspunderii civile delictuale pentru a se dispune obligarea reclamantei Ia plata de dobânzi întrucât sumele plătite peste cele aprobate la momentul plății corespund unor servicii efectiv prestate și unor lucrări efectiv realizate, astfel încât nu s-ar putea reține existența unui prejudiciu decurgând din efectuarea plăților, precum și faptul că, ulterior efectuării plății și al controlului finalizat cu întocmirea procesului-verbal contestat în cauză, în cazul măsurilor nr. x, nr. 10 și nr. 12, ministrul de resort a emis ordinele prin care au fost aprobate actualizările devizelor generale, fiind așadar confirmate plățile efectuate de către reclamantă, împrejurare din care rezultă că în sarcina acesteia nu se poate reține vreo formă de vinovăție care să atragă răspunderea civilă delictuală, măsurile nr. 8, nr. 10, nr. 12, nr. 13 și nr. 15 fiind constatate ca nelegale. Cu privire la măsura nr. 14, referitoare la obiectivul Mina Lapoș Sud, potrivit căreia "Societatea va face demersurile necesare pentru recuperarea sumei de 45.093,26 RON, de la persoanele răspunzătoare", și la măsura nr. 16, referitoare la obiectivul Mina Lapoș Nord, potrivit căreia "Societatea va face demersurile necesare pentru recuperarea sumei de 25.403,90 RON, de la persoanele răspunzătoare", având în vedere legătura de dependență pe care aceste măsuri o au cu măsurile dispuse la pct. 13 și nr. 15, cu privire la care s-a constatat deja caracterul nelegal, prima instanță a constatat că în sarcina reclamantei nu poate fi impusă nici obligația de efectuare a demersurilor necesare pentru recuperarea, de la persoanele responsabile, a sumelor pe care aceasta le-ar fi datorat cu titlu de dobânzi. În consecință, prima instanță a apreciat că și măsurile nr. 14 și nr. 16 sunt nelegale. Referitor la măsurile nr. 17, nr. 18, nr. 19 și nr. 20, la subcapitolul 4.2.3 lit. a) din procesul-verbal de control s-a reținut efectuarea unor cheltuieli fără temei legal, respectiv "decontarea executării Planului de încetare a activității pentru obiectivele aprobate anterior prin Hotărâre de Guvern", după cum urmează: - la măsura nr. 17 s-a dispus "Diminuarea cheltuielilor curente ale societății", în anul 2009, cu suma de 2.786.689 RON, decontată fără temei legal operatorilor minieri care au încheiat contracte pentru întocmirea Planurilor de încetare a activității cu prestatorii de servicii" - la măsura nr. 18, s-a dispus "Recuperarea sumei de 2.786.689 RON de la operatorii minieri care au beneficiat de plata nelegală. În caz contrar, suma va fi recuperată de la persoanele responsabile cu efectuarea plăților nelegale" - la măsura nr. 19, s-a stabilit că "Societatea va recupera de la persoanele responsabile dobânzile aferente perioadei imobilizării sumei de 2.786.689 RON achitate nelegal în contul "Alte venituri" x, cod 360150, deschis la Trezoreria operativă a municipiului București. Dobânzile calculate de la data efectuării plăților și până la data de 29.05.2009 însumează 821.951,87 RON. Acestea vor fi actualizate până la data recuperării debitului" - la măsura nr. 20, s-a dispus că "Conducerea societății are obligația de a sesiza Curtea de Conturi a României în vederea verificării modului în care societatea a decontat suma de 2.786.689 RON operatorilor minieri care au încheiat contracte cu prestatorii de servicii". Față de dispozițiile art. 38 din Legea minelor nr. 61/1998, precum și cele ale H.G. nr. 1846/2004 privind aprobarea conservării, închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu post închidere a unor mine și cariere, etapa a VIII-a,l, care la art. 4 alin. (1) prevede că: "Cheltuielile pentru conservarea, închiderea definitivă a minelor și carierelor, inclusiv monitorizarea factorilor de mediu post închidere, fundamentate în programele tehnice de dezafectare și ecologizare, elaborate în acest scop și avizate conform legii, inclusiv cheltuielile pentru conservare și proiectare aferente, se acoperă din surse proprii și din alocațiile bugetare aprobate cu această destinație în bugetul Ministerului Economiei și Comerțului, în baza listelor anuale de lucrări întocmite de ordonatorul principal de credite, iar în lista de la anexa nr. 1, în cadrul coloanei nr. 7, la lit. D, sunt menționate cheltuielile pentru elaborarea documentației de închidere, prima instanță a constatat că prin H.G. s-au aprobat alocații bugetare în vederea efectuării de cheltuieli pentru închiderea minelor, inclusiv cu privire la cheltuielile în vederea întocmirii planului de încetare a activității, ce face parte din documentația de închidere a minelor, astfel că în mod legal reclamanta a suportat efectuarea acestor cheltuieli. În cadrul anexei nr. 1 la contractul nr. x/21.12.2004 încheiat între reclamantă și Ministerul Economiei, sunt indicate și sumele alocate în vederea întocmirii planului de încetare a activității. Mențiunea din cuprinsul art. 38 alin. (1) din Legea nr. 61/1998, respectiv a art. 52 alin. (1)din Legea nr. 85/2003, referitoare la faptul că titularul licenței de exploatare prezintă o cerere de încetare a activității însoțită de planul încetare a activității actualizat nu poate fi interpretată în mod automat în sensul că titularului licenței de exploatare îi revine obligația de avansare a cheltuielilor pentru întocmirea planului de încetare a activității, astfel cum susține pârâtul. În cauză, pentru planurile de încetare a activității vizând cele 59 de obiective avute în vedere de pârât, există Hotărârea de Guvern nr. 1846/2004 prin care s-a aprobat angajarea acestor cheltuieli de către reclamantă. A fost avută în vedere și împrejurarea că licențele de exploatare pentru obiectivele menționate aparțineau statului român, fiind justificată, suportarea de către acesta a cheltuielilor cu întocmirea planurilor de încetare a activității, prin intermediul bugetului alocat în acest sens reclamantei. În concluzie, prima instanță a apreciat că măsurile nr. 17, nr. 18, nr. 19 și nr. 20 din procesul-verbal de control financiar sunt nelegale. Cu privire la măsura nr. 21, la subcapitolul 4.2.3 lit. b) din procesul-verbal de control s-a reținut contractarea execuției proiectului tehnic pentru 9 obiective neaprobate la închidere prin hotărâre de guvern la acel moment, respectiv iazuri de decantare cu cel mai mare risc de producere a accidentelor tehnice și ecologice interne și transfrontaliere, stabilindu-se obligația ca "Adunarea generală a acționarilor va analiza abaterile săvârșite de conducerea societății pentru închiderea contractelor de proiectare pentru care nu exista temei legal". Reclamanta nu a negat faptul că, la momentul contractării serviciilor de execuție a proiectelor tehnice de închidere pentru cele 9 iazuri de decantare avute în vedere de pârât, aceste obiective nu erau aprobate la închidere prin hotărâri de Guvern, recunoscând așadar abaterea constatată. Împrejurarea că, în cadrul negocierilor în vederea aderării la UE, România și-a asumat angajamentul de a închide și ecologiza zonele afectate de activitatea minieră - iazuri de decantare și halde, nu a constituit un argument juridic în vederea justificării contractării serviciilor de execuție a proiectelor tehnice de închidere a celor 9 iazuri în condițiile în care nu a existat o hotărâre de Guvern prin care să se aprobe închiderea acestora. Existența unor adrese și avize ale Ministerului Economiei și Comerțului și ale Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, prin care se confirmă faptul că iazurile de decantare din industria minieră trebuie să aibă prioritate absolută în execuția și finanțarea lucrărilor de închidere și ecologizare, găsirea resurselor pentru finanțare, precum și includerea acestor obiective în contractului anual încheiat de reclamantă cu ministerul de resort nu suplinesc lipsa unei hotărâri de Guvern prin care să se aprobe închiderea acestor obiective, condiție premisă pentru contractarea serviciilor de execuție a proiectelor tehnice de închidere a celor 9 iazuri. Reclamanta nu a invocat și dovedit că în cazul celor 9 iazuri de decantare s-au produs calamități naturale, astfel încât cheltuielile cu realizarea proiectelor tehnice de închidere s-ar fi putut încadra în prevederile pct. 55 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 1008/2006 care se referă ia "Lucrări anuale de remedieri, intervenții calamități, documentații, avize, monitorizare post închidere". Prin urmare, din moment ce niciunul dintre cele 9 iazuri de decantare nu se află în faza de post închidere, rezultă că aceste prevederi legale sunt incidente în cauză. În consecință, s-a reținut că măsura nr. 21 este legală întrucât, la momentul contractării serviciilor de execuție a proiectelor tehnice de închidere a celor 9 iazuri, nu exista hotărâre de guvern prin care să se aprobe închiderea acestora, astfel încât nu exista un temei legal pentru angajarea acestor cheltuieli, la acel moment. Cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de Ministerul Economiei în favoarea reclamantei a fost admisă în parte, prima instanță reținând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 61 alin. (3) C. proc. civ. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 3812 din 19 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x, a formulat recurs atât recurenta-reclamantă S.C A. S.A., cât și pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală. 1. Recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. Prin recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și rejudecând pe fond să se admită în tot acțiunea formulată, respectiv să fie anulate și măsurile de la pct. 7, 9, 11 și 21 din Decizia nr. 103/2011 și din procesul-verbal de constatare nr. x/5.06.2009. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile legale cu privire la cele patru măsuri. Astfel, cu privire la măsurile 7, 9, 11 instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că nu au fost depășite valorile contractate și încadrarea în devizul general, fapt rezultat și din concluziile expuse de expertul judiciar. Pentru obiectivul Trotuși 1 Mai, actualizarea devizului general s-a făcut prin Ordinul Ministrului Economiei nr. 1408/17.09.2009 iar din probatoriul administrat rezultă că nu au fost făcute cheltuieli suplimentare față de valorile aprobate prin devizul general. Faptul că valorile cu care s-au finalizat lucrările pentru obiectivele analizate nu depășesc valorile alocate prin devizele generale și cele actualizate relevate în anexele la Ordinele de Ministru pentru cele 5 obiective, rezultă și din raportul de inspecție financiară nr. 1986/23.07.2012, în care organele de control ale ANAF au constatat, cu ocazia reverificării măsurilor prevăzute la Capitolul IV, punctul 4.2, subcapitolul 4.2.1, faptul că nu au fost făcute cheltuieli suplimentare față de valorile aprobate prin devizele generale. Totodată, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. x arată că "valorile cuprinse în anexele de la hotărârile de guvern ce au aprobat închiderea și conservarea minelor, au fost actualizate prin ordin al ministrului emis în anul 2009. Pe cale de consecință nu se poate aprecia că în cauză a fost păgubit bugetul de stat, prin plata în plus în cazul unor mine. Dat fiind această situație de fapt nu se poate aprecia existența infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât nu există prejudiciu în paguba bugetului de stat". Prin Rezoluția nr. 304/P/2010 din 23.06.2011, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. x și pe cale de consecință, instanța de fond în mod greșit a menținut ca temeinică măsura nr. 7, actualizarea prin ordin al ministrului trebuia analizată într-o strânsă legătură cu depășirea valorilor contractate, încadrarea în devizul general. Măsura nr. 9 "Conducerea societății va face toate demersurile pentru aprobarea în regim de urgență a actualizării devizului general al obiectivului Baraolt II, prin ordin al Ministrului Economiei" este respinsă de instanța de fond în mod netemeinic pe aceeași motivare ca și măsura

În raport de răspunsul expertului judiciar, pentru mina Baraolt II, constructorul a menținut valorile contractate, cu încadrarea în valorile devizelor generale, însușite de către CTE al Ministerului de resort, aprobate de către secretarul de stal, constatându-se nedepășirea valorilor contractate. Din înscrisuri rezultă că nu au fost făcute cheltuieli suplimentare față de valorile aprobate prin devizul general, valoarea de 1.241.906,00 RON se regăsește în lista finală nr. 173.910/20.12.2005, listă ce reprezintă anexa nr. 1 la contractul nr. x/2004 încheiat de Ministerul Economiei și Comerțului cu S.C. A. S.A. București și care face parte integrantă din acesta. Valoarea de 743.901,00 RON se regăsește în lista finală nr. 179.722/11.12.2006, listă ce reprezintă anexa nr. 1 la contractul nr. x/10.01.2006 încheiat de Ministerul Economiei și Comerțului cu S.C. A. S.A. București și care face parte integrantă din acesta . Măsura nr. 11 "Conducerea societății va face toate demersurile pentru aprobarea în regim de urgență a actualizării devizului general al obiectivului Cariera Slănic Nord, prin ordin al Ministrului Economiei" este respinsă de instanța de fond în mod netemeinic pe aceeași motivare ca și masurile 7 și

Astfel, în raport de răspunsul expertului judiciar: pentru mina Cariera Slănic Nord, constructorul a menținut valorile contractate, cu încadrarea în valorile devizelor generale, însușite de către CTE al Ministerului de resort, aprobate de către secretarul de stat, constatându-se nedepășirea valorilor contractate." Actualizarea devizului general al obiectivului Cariera Slănic Nord s-a făcut prin Ordinul Ministerul Economiei nr. 1409/17.07.2009, iar din înscrisuri rezultă că nu au fost făcute cheltuieli suplimentare față de valorile aprobate prin devizul general. Valoarea de 1.947.300,00 RON, decontată pe H.G. Nr. 602/2002, se regăsește în lista finală nr. 1173.910/20.12.2005, listă ce reprezintă anexa nr. 1 la contractul nr. x/2004 încheiat de Ministerul Economiei și Comerțului cu SC. A. S.A. București și care face parte integrantă din acesta Valoarea de 522 613,00 RON, se regăsește în lista finală nr. 179.722/11.12.2006, listă ce reprezintă anexa nr. 1 la contractul nr. x/10.01.2006 încheiat de Ministerul Economiei și Comerțului cu S.C. A. S.A. București și care face parte integrantă din acesta. Valoarea de 3.696 850,00 RON, (decontată pe H.G. Nr. 1008/2006), se regăsește în lista finală nr. 843.580/14.12.2007, listă ce reprezintă anexa nr. 1 la contractul nr. x/07.02.2007 încheiat de Ministerul Economiei și Finanțelor cu S.C. A. S.A București și care face parte integrantă din acesta. Valoarea de 1.155.320,00 RON, (decontată pe H.G. nr. 1008/2006), se regăsește în lista finală nr. 602889/28.11.2008, listă ce reprezintă anexa nr. 1 la contractul nr. x/31.01.2008 încheiat de Ministerul Economiei și Finanțelor cu S.C. A. S.A București și care face parte integrantă din acesta . Măsura 21 "Contractarea execuției proiectelor tehnice pentru obiectivele miniere prevăzute în Hotărâri de Guvern" - este respinsă de instanța de fond pe considerentul că iazurile de decantare nu erau obiective aprobate la închidere prin hotărâri de guvern, și nici nu s-au produs calamități naturale care să justifice cheltuielile. Instanța de fond nu a analizat actele normative incidente care duc la concluzia că recurenta acționează ca un mandatar al Ministerului Economiei, fiind o societate comerciala sub autoritatea acestui minister și implicit a statului roman. În anul 2005, Președinția României aprobă Memorandumul pentru finanțarea investițiilor prioritare de mediu și gospodărire a apelor în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană, în care proiectul nr. unu îl reprezintă Închiderea și ecologizarea zonelor afectate de activitatea minieră - iazuri de decantare și halde în principal, obiectivele miniere prioritare ale acestui proiect fiind iazurile. În urma demersurilor Ministerului Economiei și Comerțului - Direcția Generală de Resurse Minerale și S.C. A. S.A. București pe lângă Ministerul Mediului și Gospodăriri Apelor, pentru obținerea finanțării necesare realizării obligațiilor prioritare asumate de România prin Tratatul de Aderare la U.E., cap. 22. cât și din punct de vedere al respectării legislației de mediu și al securității oamenilor, a fost însușit punctul de vedere conform căruia iazurile de decantare trebuie să aibă prioritate absolută în execuția și finanțarea lucrărilor de închidere și ecologizare. Pentru asigurarea finanțării activităților de închidere și ecologizare, generate de restrângerea activității companiilor, au fost identificate fonduri (H.G. nr. 1008/2006, poz. 55). În acest sens a fost emis Aviz MEC - DGRM nr. 1903/06.02.2007 privind gruparea iazurilor de decantare din industria minieră în categorii de prioritate și trecerea în regim de urgență la elaborarea proiectelor tehnice de închidere pentru 12 iazuri, clasificate cu potențial de risc ridicat prin Registrul Național al Barajelor din România (REBAR). Ținând cont de termenele asumate prin Tratatul de Aderare la U.E., cap. 22, de apropierea sezonului ploios, de durata mare a elaborării dar mai ales avizării la organele autorităților centrale a proiectelor tehnice de închidere și ecologizare și de faptul că proiectanții sunt obligați să procedeze de multe ori la reconsiderarea soluțiilor inițiale de închidere a iazurilor prevăzute în PIA și să completeze documentațiile cu măsuri care să răspundă și altor condiții impuse de organele de mediu, s-a propus începerea întocmirii documentațiilor tehnice de către proiectanții care au elaborat Planurile de încetare a Activității, fapt pentru care: Cele 9 obiective au fost cuprinse în Programul de achiziții publice pentru anul 2007 aprobat prin Hotărârile Consiliului de Administrație al S.C. A. S.A. nr. 16/15.12.2006 și nr. 1/26.01.2007. SC A. S.A. în calitate de prestator de servicii de administrare și gestionare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru închiderea și ecologizarea zonelor miniere, a înaintat prin adresa nr. x/2007 la Ministerul Economiei Direcția Generala Resurse Minerale, Memoriul cu privire la iazurile de decantare care prezintă potențial de risc ridicat și trebuie abordate prioritar în cadrul programului de închidere a minelor. SC A. S.A. București prin "Nota nr. x/12.02.2007 - privind necesitatea elaborării în regim de urgență a documentațiilor tehnice de închidere pentru obiectivele miniere care au iazuri de decantare cu potențial de risc ridicat" înaintată către Ministerul de resort și aprobată de acesta, i-a fost deschisă finanțarea prevăzută la poziția nr. 55 "Lucrări anuale de remedieri, intervenții calamității, documentații, avize, monitorizare post închidere" din H.G. nr. 1008/2006 privind aprobarea închiderii definitive și monitorizării fac/orilor de mediu postînchidere a unor mine și cariere. Aceasta finanțare a fost prevăzută de Guvernul României cu scopul ca Ministerul Economiei și Comerțului, instituție publica care elaborează politica Guvernului în domeniul minier și asigură administrarea proprietății publice în domeniul resurselor minerale, să poată efectua cheltuieli eligibile pentru elaborarea documentelor de închidere în regim de urgență, să refacă documentațiile care să răspundă cerințelor fixate prin normele UE sau schimbărilor legislative generate de acestea și să obțină avizele corespunzătoare acestor schimbări. În situația în care proiectele tehnice nu ar fi fost contractate în regim de urgență ar fi determinat implicit și imposibilitatea de intervenție în timp util la fața locului a constructorilor, care ar fi condus la catastrofe naturale cu mari implicații transfrontaliere, așa cum rezultă din notele de informare întocmite de către expertul pentru evaluarea stării de siguranță a barajelor din categoriile A și B - Dl. ing. C. cât și de expertul certificat MMGA - D. Având în vedere interpretarea coroborată a actelor normative emise de Ministerul Economiei, precum și a probelor administrate în cauză se impune modificarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în judecată. 2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice- Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară Prin recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se solicită admiterea recursului, modificare în parte a sentinței și rejudecând pe fond, să se respingă în tot acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. cât și cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Economiei. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 304 1 C. proc. civ., recurentul arată hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, astfel că în mod greșit s-au anulat măsurile nr. 8, 10, 12, 13, 14, 15 și 16 din procesul-verbal de control financiar nr. x/5.06.2011 și Decizia nr. 103/28.12.2011. Astfel, instanța de fond a efectuat analiza legalității măsurilor menționate peste limitele investirii și nu a ținut cont de faptul că plățile efectuate de societatea reclamantă peste valorile aprobate prin hotărâri ale Guvernului privind aprobarea Programului pentru conservarea și închiderea definitiva a unor mine și cariere, pentru care nu au existat devizele generale actualizate aprobate prin Ordin de ministru, așa cum prevedea art. 6 ^ 2 din H.G. nr. 1001/2000, potrivit căruia,,ministrul industriei și comerțului, în calitate de ordonator principal de credite, va aproba prin ordin, devizele generale actualizate ale documentațiilor pentru fiecare obiectiv, în baza cărora va deconta situațiile de plată actualizate pentru lucrările efectiv realizate", reprezintă o plată nelegală în sensul art. 14 alin. (3) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, potrivit căruia, "Nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare." Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că, în considerarea dispozițiilor art. 73 1 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, potrivit cărora "Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata și până s-au recuperat sumele", echipa de control a calculat/a dispus în mod corect calcularea de dobânzi de la data decontării sumelor până la data aprobării devizului general actualizat prin Ordin al ministrului economiei. Totodată, având în vedere că plata dobânzilor urma să fie efectuată de către societatea reclamantă, fiind astfel diminuat patrimoniul societății, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, potrivit cărora,,,Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficientei în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public", echipa de control a dispus măsura recuperării, de la persoanele responsabile, a sumelor ce urmau să fie plătite de societatea reclamantă, în vederea reîntregirii patrimoniului. Instanța de fond a nesocotit prevederile Ordinului ministrului industriei și resurselor nr. 273/2001 pentru aprobarea Manualului de închidere a minelor, publicat în Monitorul Oficial nr. 649 din 17.10.2001, act normativ care se află afișat inclusiv pe pagina de internet a societății reclamante și ale cărui prevederi reprezintă procedura tehnică în baza căreia se închide un obiectiv minier, precum și obligațiile operatorilor minieri care urmează a închide un obiectiv minier. Din coroborarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 61/1998, respectiv a celor ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 85/2003, cu cele ale Ordinului ministrului industriei și resurselor nr. 273/2001 pentru aprobarea Manualului de închidere a minelor, rezultă că: - Operatorul minier care a inițiat procesul de închidere a minei are obligația de a contracta cu un proiectant specializat întocmirea,,planului de încetare a activității" - Ulterior întocmirii Planului de încetare a activității, în baza unei cereri însoțită de planul de încetare a activității, operatorul minier solicită încetarea activității autorității competente; - Activitatea miniera încetează prin decizia autorității competente, după analiza și acceptarea de către autoritatea competentă și ministerul de resort, după caz, a planului de încetare a activității și după punerea lui în aplicare; - Decizia de conservare/închidere a minei sau a carierei aparținând companiilor și societăților naționale miniere este aprobată de Guvern, conservarea/închiderea urmând a fi finanțată și din fonduri bugetare; Datorită faptului că între data încetării activității și data efectivă de începere a lucrărilor aprobate prin actele normative pot trece intervale mari de timp, prin hotărârile de Guvern au fost alocate sume de elaborare a documentației în sensul actualizării documentației P.I.A. întocmită de titularul de licență la data solicitării încetării activității. Lucrările de proiectare pe care le putea contracta S.C. A. S.A., după ce a preluat obiectivele miniere de la operatorii economici, sunt cele pentru întocmirea Proiectului tehnic de închidere a minelor și refacere a mediului (PTIMRM) prevăzut în Manualul de închidere a minelor aprobat prin Ordinul nr. 273/04.09.2001 emis de ministrul industriei și resurselor și care sunt finanțate prin sumele prevăzute în coloana D din anexele hotărârilor de Guvern pentru aprobarea la "închidere a unor obiective miniere, și nu pentru plata Planului de încetare a activității, aceasta fiind în sarcina operatorului minier care dorește să închidă un obiectiv minier. În confirmarea celor menționate anterior au stat și documentele puse la dispoziție de S.C. A. S.A., din care rezultă că Planurile de încetare a activității pentru unele din obiectivele miniere aprobate la închidere prin H.G. nr. 1846/2004, au fost executate de operatorii minieri, în baza contractelor încheiate cu diferiți prestatori de servicii de proiectare. Față de cele menționate se poate concluziona că Planurile de încetare a activității pentru unele obiective miniere aprobate la închidere au fost achitate de două ori, o dată de operatorul minier și încă o dată din fonduri publice, de către S.C. A. S.A. Ca urmare, plățile efectuate de societatea reclamantă, în valoare de 2.768.689 RON reprezintă o plată nelegală în sensul art. 14 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 În considerarea dispozițiilor art. 73 1 din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, potrivit cărora, "Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata și până s-au recuperat sumele", echipa de control a calculat/a dispus calcularea de dobânzi de la data decontării sumelor până la data restituirii la bugetul de stat a sumelor reprezentând plăți nelegale. Având în vedere că plata dobânzilor urma să fie efectuată de către S.C. A. S.A., fiind diminuat astfel patrimoniul societății, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, echipa de control a dispus măsura recuperării, de la persoanele responsabile, a sumelor ce urmau a fi plătite de către societate, în vederea reîntregirii patrimoniului. Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond este, în parte, greșită urmând a fi admis recursul în limitele arătate. 3. Recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală Prin recursul formulat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând să se respingă în tot acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate greșit pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivele invocate fiind subsumate criticilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 304 1 C. proc. civ., dispoziții ce vor fi avute în vedere de instanța de recurs în soluționarea recursului formulat în cauză, recurenta arată că în mod greșit a fost anulată în parte Decizia nr. 103/2011 cât și procesul-verbal de control financiar nr. x/5.06.2009 cu privire la măsurile nr. 8, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, instanța de fond interpretând și aplicând greșit dispozițiile legale incidente. Astfel, referitor la masurile 8, 10, 12, 13, 14, 15 și 16 din procesul-verbal de control financiar privind depășirea cheltuielilor de proiectare și a celor pentru executarea lucrărilor de închidere subterana, ecologizare și închidere la suprafața, aprobate prin hotărâri de guvern, plățile efectuate de intimata-reclamantă peste valorile aprobate prin hotărâri ale Guvernului privind aprobarea Programului pentru conservarea și închiderea definitivă a