ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5626/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Buzău, reclamanta reclamanta N.G. a solicitat în contradictoriu cu

Școala de Agenți de Poliție „VL” și Ministerul Administrației și Internelor,

anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, arătând că prin

acest angajament a fost obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând

cheltuieli de școlarizare.

A mai arătat

reclamanta că a formulat contestație împotriva acestui angajament la Comisia de

Soluționare a Contestațiilor din cadrul Școlii de Agenți de Politie VL Câmpina

precum și la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor constituită pe lângă MAI,

ambele contestații fiind respinse.

generat conflictul negativ de competență

Prin Sentința nr.

2692 din 12 octombrie 2012, Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut în esență, că reclamanta a solicitat

anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011 prin care a fost

obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de

școlarizare, iar întrucât reclamanta si-a precizat acțiunea ca fiind introdusă

și în contradictoriu cu competența de soluționare a cauzei aparține Curții de

Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 454

din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței

materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii este anularea

Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011 prin care a fost obligată

la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de școlarizare, cererea

de chemare în judecată fiind promovată inițial în contradictoriu cu pârâta

Școala de Agenți de Poliție „VL” Câmpina.

Curtea de apel a mai

reținut că, la termenul din 13 aprilie 2012, reclamanta și-a completat acțiunea

în sensul că solicită și anularea hotărârilor emise în căile de atac împotriva

angajamentului de plată, respectiv Hotărârea nr. 103466 din 26 septembrie 2011,

emisă de Școala „VL” și Hotărârea 113 din 8 decembrie 2011, emisă de Comisia de

Jurisdicție a Imputațiilor, iar la termenul din 8 iunie 2012 s-a dispus

introducerea în cauză a Ministerului Administrației și Internelor în calitate

de pârât.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței Curții de apel că în sarcina reclamantei s-a stabilit

obligația de plată a sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de

școlarizare potrivit Dispoziției de imputare nr. 90965 din 10 august 2011, iar

la aceeași dată reclamanta s-a obligat să plătească această sumă în condițiile

prevăzute de O.G. nr. 121/1998 conform Sngajamentului de plată nr. 90964 din 10

august 2011, înscris înregistrat în evidență la Nota contabilă nr. 33 din 10

august 2011.

În acest context,

Curtea a constatat că actul juridic generator de obligații în sarcina lui N.G.

este Angajamentul de plată nr. 90964 din 10 august 2011, semnat urmare emiterii

Deciziei de imputare nr. 90965 din 10 august 2011 de Școala de Agenți de

Poliție „VL” Câmpina, prin urmare competența de soluționare a unei acțiuni în

anularea acestui act juridic se stabilește în raport de calitatea de instituție

centrală sau locală a pârâtei emitente a actului contestat, respectiv Școala de

Agenți de Poliție „VL” Câmpina care este o instituție de învățământ locală și

nu centrală.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de

competență.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, este

necontestat că reclamanta a sesizat instanța de judecată în temeiul art. 43 din

O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, solicitând

anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, a Hotărârii nr.

103466 din 26 septembrie 2011, emisă de Școala „VL” și a Hotărârii nr. 113 din

8 decembrie 2011 emisă Comisiei de Jurisdicție a imputațiilor din cadrul MAI,

hotărâre ce a rămas definitivă conform prevederilor O.G. nr. 121/1998.

Analizând

dispozițiile art. 30 - 43 din O.G. nr. 121/1998, Înalta Curte observă că

legiuitorul a instituit două faze de contestare administrativă a deciziilor de

imputare.

Astfel, prima fază,

contestația împotriva deciziei de imputare care se soluționează de comandantul

sau șeful care a emis decizia reprezintă un recurs administrativ care se

finalizează printr-o hotărâre dată asupra contestației, ce poate fi atacată cu

plângere.

A doua fază,

declanșată prin plângerea formulată împotriva hotărârii prin care a fost

respinsă/admisă în parte contestația împotriva deciziei de imputare, se

desfășoară în fața Comisiei de jurisdicție a imputațiilor care funcționează la

nivelul ministerului, în cazul de față, după o procedură bazată pe principiile

contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și al autonomiei

activității de jurisdicție, în raport cu structurile de conducere ale

ministerului.

Această fază se

finalizează prin pronunțarea unei hotărâri definitive, potrivit art. 31 alin.

(4) din O.G. nr. 121/1998, care are caracterul unui act administrativ

jurisdicțional adoptat într-o activitate de jurisdicție specială.

De altfel, instanța

supremă s-a mai pronunțat în sensul că hotărârea pronunțată de Comisia de

jurisdicție a imputațiilor care funcționează în temeiul O.G. nr. 121/1998 are

natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional, Comisia realizând o

activitate de jurisdicție administrativă specială (de ex., Decizia nr. 2549 din

25 iunie 2003 și Decizia nr. 3386 din 5 iulie 2012 ale Secției de contencios

administrativ și fiscal).

Prin urmare, chiar

dacă angajarea propriu-zisă a răspunderii materiale a reclamantei se face prin

decizia de imputare, Înalta Curte constată că, în considerarea efectelor

specifice procedurii administrativ-jurisdicționale, competența instanței este

determinată de rangul central al acestei din urmă autorități emitente, potrivit

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta

Curte consideră că, în cauză, dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 se

raportează la prevederile art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată

de rangul central al Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, care a pronunțat

Hotărârea nr. 113 din 8 decembrie 2011.

regulatorului de competență

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.G. în contradictoriu cu pârâta

Școala de Agenți de Poliție „VL” și cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne

prin Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor în favoarea Curții de Apel Ploiești,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM