ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5626/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta reclamanta N.G. a solicitat în contradictoriu cu Școala de Agenți de Poliție „VL” și Ministerul Administrației și Internelor, anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, arătând că prin acest angajament a fost obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de școlarizare. A mai arătat reclamanta că a formulat contestație împotriva acestui angajament la Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Școlii de Agenți de Politie VL Câmpina precum și la Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor constituită pe lângă MAI, ambele contestații fiind respinse.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin Sentința nr. 2692 din 12 octombrie 2012, Tribunalul Buzău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență, că reclamanta a solicitat anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011 prin care a fost obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de școlarizare, iar întrucât reclamanta si-a precizat acțiunea ca fiind introdusă și în contradictoriu cu competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 454 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că obiectul acțiunii este anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011 prin care a fost obligată la plata sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de școlarizare, cererea de chemare în judecată fiind promovată inițial în contradictoriu cu pârâta Școala de Agenți de Poliție „VL” Câmpina.

Curtea de apel a mai reținut că, la termenul din 13 aprilie 2012, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că solicită și anularea hotărârilor emise în căile de atac împotriva angajamentului de plată, respectiv Hotărârea nr. 103466 din 26 septembrie 2011, emisă de Școala „VL” și Hotărârea 113 din 8 decembrie 2011, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, iar la termenul din 8 iunie 2012 s-a dispus introducerea în cauză a Ministerului Administrației și Internelor în calitate de pârât. S-a mai arătat în considerentele sentinței Curții de apel că în sarcina reclamantei s-a stabilit obligația de plată a sumei de 11.184,84 RON reprezentând cheltuieli de școlarizare potrivit Dispoziției de imputare nr. 90965 din 10 august 2011, iar la aceeași dată reclamanta s-a obligat să plătească această sumă în condițiile prevăzute de O.G.

nr. 121/1998 conform Sngajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, înscris înregistrat în evidență la Nota contabilă nr. 33 din 10 august 2011. În acest context, Curtea a constatat că actul juridic generator de obligații în sarcina lui N.G. este Angajamentul de plată nr. 90964 din 10 august 2011, semnat urmare emiterii Deciziei de imputare nr. 90965 din 10 august 2011 de Școala de Agenți de Poliție „VL” Câmpina, prin urmare competența de soluționare a unei acțiuni în anularea acestui act juridic se stabilește în raport de calitatea de instituție centrală sau locală a pârâtei emitente a actului contestat, respectiv Școala de Agenți de Poliție „VL” Câmpina care este o instituție de învățământ locală și nu centrală.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Ploiești a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În cauză, este necontestat că reclamanta a sesizat instanța de judecată în temeiul art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, solicitând anularea Angajamentului de plată nr. 90964 din 10 august 2011, a Hotărârii nr. 103466 din 26 septembrie 2011, emisă de Școala „VL” și a Hotărârii nr. 113 din 8 decembrie 2011 emisă Comisiei de Jurisdicție a imputațiilor din cadrul MAI, hotărâre ce a rămas definitivă conform prevederilor O.G. nr. 121/1998. Analizând dispozițiile art. 30 - 43 din O.G. nr. 121/1998, Înalta Curte observă că legiuitorul a instituit două faze de contestare administrativă a deciziilor de imputare. Astfel, prima fază, contestația împotriva deciziei de imputare care se soluționează de comandantul sau șeful care a emis decizia reprezintă un recurs administrativ care se finalizează printr-o hotărâre dată asupra contestației, ce poate fi atacată cu plângere.

A doua fază, declanșată prin plângerea formulată împotriva hotărârii prin care a fost respinsă/admisă în parte contestația împotriva deciziei de imputare, se desfășoară în fața Comisiei de jurisdicție a imputațiilor care funcționează la nivelul ministerului, în cazul de față, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și al autonomiei activității de jurisdicție, în raport cu structurile de conducere ale ministerului. Această fază se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri definitive, potrivit art. 31 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998, care are caracterul unui act administrativ jurisdicțional adoptat într-o activitate de jurisdicție specială.

De altfel, instanța supremă s-a mai pronunțat în sensul că hotărârea pronunțată de Comisia de jurisdicție a imputațiilor care funcționează în temeiul O.G. nr. 121/1998 are natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional, Comisia realizând o activitate de jurisdicție administrativă specială (de ex., Decizia nr. 2549 din 25 iunie 2003 și Decizia nr. 3386 din 5 iulie 2012 ale Secției de contencios administrativ și fiscal). Prin urmare, chiar dacă angajarea propriu-zisă a răspunderii materiale a reclamantei se face prin decizia de imputare, Înalta Curte constată că, în considerarea efectelor specifice procedurii administrativ-jurisdicționale, competența instanței este determinată de rangul central al acestei din urmă autorități emitente, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte consideră că, în cauză, dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 se raportează la prevederile art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, care a pronunțat Hotărârea nr. 113 din 8 decembrie 2011. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N.G. în contradictoriu cu pârâta Școala de Agenți de Poliție „VL” și cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013. Procesat de GGC - LM