ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 5163 din 27 iulie 2011 reclamanta C.V. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând să se constate refuzul nejustificat și abuziv al acesteia de a efectua plata ultimei tranșe din despăgubirile în sumă de 73.018, 4 RON, să fie amendat reprezentantul pârâtei, să fie obligată pârâta la plata dobânzii medii bancare anuale aferente sumei datorate și neachitate și învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu Hotărârea nr. 38/2008 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Prin Sentința nr. 3766 din 3 noiembrie 2011, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Ploiești, reținându-se că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților publice centrale se judecă de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel. S-a mai reținut că art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003 instituie competența materială a tribunalelor exclusiv în ceea ce privește plângerea împotriva soluției date contestațiilor administrative de către A.N.R.P. vizând legalitatea și temeinicia hotărârilor emise de comisiile județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, iar în cazul de față reclamanta nu a contestat hotărârea comisiei județene.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 975/42/2011 iar la data de 5 decembrie 2011 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită plata sumei de 182.546 RON în totalitate, conform hotărârii nr. 43 emisă de Prefectura Județului Buzău, precum și penalități de întârziere pe fiecare zi. Prin Sentința nr. 9 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența soluționării acțiunii formulată de reclamanta C.V. în favoarea Tribunalului Buzău. Totodată, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

A reținut Curtea de Apel Ploiești că din economia dispozițiilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003 coroborate cu cele ale art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 rezultă că și în cazul refuzului autorității de a acorda despăgubirile stabilite prin hotărârea comisiei județene, competența materială aparține tribunalului. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei.

În speță, obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata unor sume, actualizate la data plății, cuvenite reclamantei cu titlu de despăgubiri, în baza unor hotărâri emise de Comisia Județeană Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003. Rezultă, deci, că este vorba despre o acțiune în pretenții, având drept cauză neplata în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ. Înalta Curte apreciază că pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu sunt relevante dispozițiile art. 8 din Legea nr. 290/2003, precum și normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Astfel, conform prevederilor legale sus-menționate, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (3)) și în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (alin. (4)). De asemenea, potrivit aceluiași articol, hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare (alin. (5)) și hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege (alin. (6)). Tot astfel, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Din interpretarea tuturor acestor texte normative, rezultă că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003, inclusiv sub forma refuzului nejustificat, pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține, așadar, că în cauză nu sunt aplicabile normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 290/2003 a căror aplicare a generat litigiul și care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogării. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția contencios administrativ, în raza căruia domiciliază petenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamata C.V. și intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Buzău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.