ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta M.M.D. a solicitat constatarea nulității Deciziei de imputare nr. 725684/2011 a Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța, a angajamentului nr. 1691602/2007 precum și suspendarea deciziei de imputare. La primul termen de judecată, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că solicită anularea Hotărârii Comisiei de jurisdicție a imputațiilor nr. 50/2011 și pe cale de consecință, anularea actelor subsecvente: decizia de imputare și angajamentul de plată. 2. Declinările reciproce de competență Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, iar prin Sentința nr. 6 din 12 ianuarie 2012 a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Constanța a reținut că, urmare emiterii dispoziției S/67255558/2010 a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanța, prin care reclamantei i-a încetat raportul de muncă, prin demisie, față de angajamentul reclamantei din 7 aprilie 2006, comisia de cercetare administrativă a stabilit vinovăția reclamantei pentru prejudiciul de 10.544 RON, reprezentând cheltuieli de întreținere pe timpul școlarizării, sumă ce i-a fost imputată prin Decizia nr. 725684/2011. Împotriva deciziei de imputare reclamanta a formulat contestație la Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul I.J.P.F. Constanța, respinsă prin Hotărârea nr. 725968/2011. Prin Hotărârea nr. 50 din 12 iulie 2011, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a respins plângerea reclamantei.

Tribunalul a stabilit că obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 50/2011 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor și a actelor ce au fost întocmite anterior: decizia de imputare și angajamentul de plată, în raport cu care a apreciat că sunt incidente dispozițiilor capitolului IV din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, care reglementează căile de atac împotriva deciziilor de imputare, în speță, art. 43, potrivit căruia „În situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe, consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente potrivit legii". În acest sens, a reținut că reclamanta a parcurs procedura jurisdicțională prevăzută de O.G.

nr. 121/1998, finalizată cu Hotărârea nr. 50/2011 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MIRA, ce reprezintă actul final contestat la instanță. Având în vedere că Hotărârea nr. 50/2011 este emisă de un organ central, Tribunalul a apreciat că, în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare aparține Curții de Apel Constanța. Prin Sentința nr. 186 din 5 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că obiectul acțiunii vizează anularea Deciziei nr. 725684/2011, de imputație, a Hotărârii 725968/2011, prin care a fost respinsă plângerea împotriva deciziei de imputație și a Hotărârii nr. 50 din 12 iulie 2011, a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MIRA. În aprecierea Curții de Apel, actul administrativ supus controlului de legalitate este Decizia de imputare nr. 725684 din 29 martie 2011 emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța, contestată de către reclamantă în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 121/1998, contestație soluționată de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IJPF Constanța, prin Hotărârea nr. 725968 din 11 mai 201, în sensul respingerii.

Analizând dispozițiile art. 25, 30, 31, 35 și 43 din O.G. nr. 121/1998, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că O.G. 121/1998 reglementează o jurisdicție administrativă specială - art. 6 din Legea nr. 554/2004 -, iar actul atacat în fața instanței de contencios administrativ nu poate fi decât Decizia de imputație nr. 725684 din 29 martie 2011 emisă de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța, actele emise ulterior fiind acte subsecvente deciziei de imputație, care vor fi implicit anulate în cazul anulării deciziei de imputație, chiar dacă reclamanta nu solicită acest lucru.

Cum actul supus controlului de legalitate a fost emis de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța, autoritate publică locală, Curtea de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport de care, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. II. Regulatorul de competență Verificând, în prealabil, existența unui conflict negativ de competență, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute, în acest sens, în art. 20 pct. 1 C. proc. civ. și că a fost legal învestită, potrivită, potrivit art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. 1 din prezenta deciziei, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă are ca obiect anularea unor acte juridice privind angajarea răspunderii sale materiale, potrivit normelor statuate în O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. Anterior învestirii instanței, împotriva Deciziei de imputare nr. 725684 din 29 martie 2011 au fost exercitate căile de atac administrativ-jurisdicționale reglementate în art. 30 și următoarele din O.G. nr. 121/1998, procedura administrativ-jurisdicțională fiind finalizată prin Hotărârea nr. 50 din 12 iulie 2011, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, act administrativ-jurisdicțional cu caracter definitiv, potrivit art. 31 alin. (4) din aceeași ordonanță.

La rândul său, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definește actul administrativ - jurisdicțional ca fiind actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială [art. 1 alin. (1) lit. d)], iar în art. 6 sunt enunțate anumite reguli procedurale în considerarea caracterului facultativ al jurisdicțiilor administrative speciale, stabilit, cu rang de principiu, în Constituția României, în virtutea căruia actele administrative susceptibile de a face obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), referitoare la procedura prealabilă administrativă, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională.

Dacă însă persoana care se consideră vătămată a optat pentru procedura administrativ-jurisdicțională, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, actul administrativ-jurisdicțional prin care este finalizată procedura va constitui obiectul acțiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Interpretând prevederile O.G. nr. 121/1998 în corelație cu normele-cadru cuprinse în Legea nr. 554/2004 și aplicându-le împrejurărilor speței, Înalta Curte constată că decizia de imputare are natura juridică a unui act administrativ tipic, susceptibil să facă obiectul unei jurisdicții administrative speciale și că reclamanta a urmat ambele căi de atac administrativ-jurisdicționale prevăzute în art. 30 - 31 din O.G.

nr. 121/1998, ultimul act, cu caracter definitiv în sistemul administrativ, fiind hotărârea Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul ministerului de resort. Prin urmare, chiar dacă angajarea propriu-zisă a răspunderii materiale a reclamantei se face prin decizia de imputare, Înalta Curte constată că, în considerarea efectelor specifice procedurii administrativ-jurisdicționale, competența instanței este determinată de rangul central al acestei din urmă autorități emitente, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Așa fiind, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.M.D., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Constanța și Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie 2012. Procesat de GGC - LM